Prin ceața timpului scurs putem vedea, asemănător unor crâmpeie de film, secvențe fulgerătoare cu figuri patriarhale ce par a coborî din galeria cu fotografii ale foștilor directori ai Colegiului Mircea cel Bătrân. Inventarul lor, adus până în 2021, numără exact 21 de bărbați. Între ei, Gheorghe Coriolan, „directorul celor două decenii“ profesor de istorie, de obârșie moldovean, care devine director în anul 1920 și conduce liceul până în 1941 cu o scurtă întrerupere, de câteva luni, între octombrie 1925 și iulie 1926.

Născut la Fălciu în anul 1882, Gheorghe Coriolan absolvă în 1900 studiile secundare la Liceul Gh. Lazăr din București și se înscrie la Facultatea de Matematică a Universității București dar, atras de cursurile lui Nicolae Iorga, se dedică istoriei obținând licența în anul 1907. Din 1910 până în 1912 preia funcția de secretar al Gimnaziului Mircea cel Bătrân (funcție exercitată pe atunci de profesori). În 1912 devine profesor titular pe catedra de istorie a nou creatului liceu până în 1916 când, după intrarea României în Războiul cel Mare, este mobilizat la „Centura Poștei“, iar din mai 1917 predă istoria la o școală secundară din Galați și la liceul din Huși, fiind în continuare mobilizat militar.

În 1919 se reiau cursurile Liceului Mircea cel Bătrân în Constanța eliberată de ocupanții străini și, începând cu 1 octombrie 1920, devine directorul acestuia. Contemporanii și foștii elevi l-au descris ca fiind „un profesor strălucit, impresionând prin simplitatea, claritatea și bogăția expunerii, motivată practic. Plin de personalitate și prestanță, fără să aparțină vreunui partid politic, realizează cel mai lung directorat din istoria liceului“. Admirația și stima de care s-a bucurat proveneau, așa cum destăinuia scriitorul Pavel Chihaia, din faptul că a fost „om cu o cultură vastă, spirit de sinteză, cu mare vocație pedagogică“.

Personalitate importantă a Constanței interbelice, afirmat ca neobosit truditor pentru valorificarea patrimoniului cultural-istoric al Dobrogei, în elevata companie a lui Vasile Pârvan, promotor al fundamentării construcției statului român unitar pe valorile perene ale școlii și ale culturii naționale, Gh. Coriolan s-a remarcat, consonant cu epoca trăită și, adecvat pregătirii profesionale, ca patriot în atitudine și ctitor în vocație.

Sub conducerea noului director s-a activat „Comitetul de acțiune publică“ având ca scop, în primă etapă, legalizarea documentelor privind proprietatea asupra terenului donat de Primăria Constanței în anul 1921, cu o suprafață de 6.000 mp, apoi obținerea fondurilor necesare construirii clădirii liceului. Proiectul noii clădiri a fost realizat de arhitectul-șef din Ministerul Instrucției, Nicolae Stănescu.

În toamna lui 1923, pe 13 octombrie, în cadru festiv, este pusă piatra fundamentală a viitorului imobil în prezența Președintelui Consiliului de Miniștri, Ionel I.C. Brătianu, a Patriarhului Miron Cristea și a Ministrului Instrucției, dr. Constantin Angelescu.

Șantierul impunătoarei construcții, care ar fi trebuit să includă la finalizare, pe lângă Liceul Teoretic, și Școala Comercială, s-a întins pe durata mai multor ani, fără să ajungă să ducă la bun sfârșit proiectul inițial. Fondurile imobilului construit au provenit mai ales din donații locale (cetățenii orașului, angrosiștii și armatorii din port, Primăria sau serbările școlare) și completate anual cu sume alocate de Ministerul Instrucțiunii. Principalul artizan al atragerii acestor fonduri a fost directorul Gheorghe Coriolan. După ce în 1928 se inaugurează o parte însemnată din imobil, în anii ’30 se dă în folosință corpul principal care este astăzi sediul Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovschi“.

Personalitatea pedagogică a directorului Gheorghe Coriolan este la înălțimea prestației de director și, grație publicării anuarelor liceului, putem să constatăm capacitatea sa de sinteză și concepția modernă pe care o avea asupra sistemului de învățământ.

Analiza din perspectiva istorică pe care o face documentului Memoriul profesorilor gimnaziului clasic din Constanța asupra reformei legei învățământului secundar și superior proiectată de Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunii publice se dovedește a fi un adevărat program vizionar prin care se trasează principiile de bază ale fundamentării școlii și ale rolului profesorului, pentru cel puțin un secol.

prof. dr. Vasile Nicoară – director CN Mircea cel Bătrân Constanța

Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 27 – martie 2022