Un sfert de bacalaureat

Chiar dacă a început un an şcolar nou, ecouri ale bacalaureatului din anul precedent sunt persistente. Într-un fel, este normal să fie aşa, din moment ce bacalaureatul a devenit o permanenţă a şcolii noastre. Om avea, n-om avea altfel de examene, evaluări, testări etc. pe parcursul anului, însă bacalaureat avem constant, multiplicat, precum şi în variante, ca şi sub formă de segmente, până la urmă lesne de schimbat între ele. Avem bacalaureat „de vară“, bacalaureat „de toamnă“, „bacalaureatul olimpicilor“, căruia i se poate zice „de primăvară“. Denumirile sunt ad hoc, diferenţierile după anotimpuri sunt aproximative. Bacalaureatul clasic, „de vară“, a început anul acesta în februarie (în perioada 12-22, cu înscrieri începute în ianuarie). Atunci au fost susţinute probele de evaluare a competențelor. Probele scrise s-au desfăşurat în perioada 25-28 iunie. Sesiunea de toamnă s-a desfăşurat, de asemenea, în toiul verii, în august (în perioada 20-23, cu înscrieri de a doua zi de după anunţarea rezultatelor sesiunii precedente). Probele de evaluare a competenţelor au fost plasate de data aceasta după probele scrise, în intervalul calendaristic 24-31 august. În luna mai, a fost o sesiune specială, pentru elevii care la data sesiunii ordinare urmau să fie angrenaţi în diverse competiţii internaţionale.
În 2019, bacalaureatul va începe la 3 iunie, cu probele de evaluare a competențelor, care vor ţine până la 11 iunie. Probele scrise vor fi în perioada 1-4 iulie. Mutarea bacalaureatului şi mai în vară decât până acum a provocat nemulţumiri din partea unor reprezentanţi organizaţionali ai elevilor, motivul fiind omenesc, adică justificat: canicula. Previzibil, tot pe caniculă va fi susţinută şi a doua sesiune de bacalaureat a anului viitor: 21-23 august. Probele de evaluare a competențelor în această a doua sesiune iar vor fi plasate după cele scrise, în perioada 27 august-3 septembrie.
Bacalaureatul arată a examen bagatelizat, plimbat de colo colo, care parcă mai mult încurcă. Ba într-un fel încurcă de-adevăratelea, pentru că aglomerează programul, suprasolicită uman şi material, iar pe deasupra impune răspundere şi pretinde rigoare. În aceeaşi notă, probe întregi de examen sunt plimbate în sus şi-n jos, nu numai de la un an la altul, ci şi de la o sesiune la alta, în condiţiile în care examenul este considerat unitar la nivelul unui an şcolar. Dovada este că probele de evaluare a competenţelor sunt puse când înaintea celor scrise, când după ele. Programate anul acesta devreme după calendar, pentru prima sesiune, aceste probe au generat acuzaţii de ilegalitate în raport cu Legea educaţiei naţionale, aşa că, pentru 2019, probele de competenţe au fost mutate în apropierea probelor scrise.
Lipite una de alta, cele două sesiuni anuale de examen vor fi şi mai strânse între ele anul viitor, prin programarea şi mai în vară a primei sesiuni. Mai departe, începerea înscrierilor pentru refacere într-o nouă sesiune a doua zi după aflarea eşecului într-o sesiune tocmai terminată vorbeşte de la sine despre oportunităţile personale de evaluare şi de alegere şi despre seriozitatea examenului în ansamblu.
În acelaşi timp, bacalaureatul este un examen marcat de generozitate. Pentru cine nu-l poate susţine la vremea lui, conţine o sesiune specială, în sine cuprinzătoare din punctul de vedere al dreptului de participare. Pentru sistemul nostru educaţional, apare ca un nonsens ceva ce altfel ar trebui să fie absolut firesc: programarea participărilor, a angajamentelor, a opţiunilor, a renunţărilor astfel încât şcoala să fie prioritară. Tot ca semn de generozitate, bacalaureatul poate fi susţinut şi promovat şi pe bucăţele, în baza unei interpretări convenabile a principiului potrivit căruia un examen odată luat, rămâne bun luat. În cazul de faţă este vorba nu de examen, ci de probe luate, care adunate din diverse sesiuni ajung până la urmă să dea un examen întreg.
Bacalaureatul „de toamnă“ susţinut pe caniculă (în august-început de septembrie) este prin tradiţie şi necesităţi un examen al încercărilor de reconstituire a unui întreg tot adăugând câte o bucăţică. Îl susţin mai ales oameni ieşiţi de ceva timp din şcoală, care poate au promovat o probă sau alta, însă nu examenul întreg, dătător de diplomă. Anul acesta, rata de promovabilitate este de 29,7%. Nu reiese dacă se referă la promovări integrale sau fragmentare. Oricum, apare ca o promovare pe sfert, obţinută cu bunăvoinţă, în urma a 11.582 de contestaţii, de la o rată iniţială de 26,9% şi conform ideii bine întipărite în şcoala românească potrivit căreia „după contestaţii“ rezultatele trebuie să crească, probabil pentru că „de-aia contestăm, altfel n-am mai depune contestaţie“. Județe cu promovabilitate de peste 35% – Neamț (38,87%), Dolj (38,38%), Bacău (35,71%), Olt (35,13%), precum şi Bucureşti (29,5%) – sunt considerate performere. Există şi judeţe cu promovabilitate sub 20% (Ilfov, Giurgiu). La nivel de sistem educaţional, un bacalaureat promovat pe sfert – şi asta, tras de păr! – este de natură să constituie un motiv serios de îngrijorare.
Florin ANTONESCU