OECD – Organisation for Economic Co-operation and Development (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) a făcut public raportul internaţional privind rezultatele la testarea din Programul OECD-PISA 2015 (Programul Internaţional OECD pentru Evaluarea Elevilor). Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a preluat rezultatele referitoare la sistemul educaţional românesc şi le-a anunţat la rândul său, cu unele prime comentarii. Pentru instituţia tutelară a domeniului, ca şi pentru profesionişti, este de aşteptat să urmeze o perioadă de insistenţă asupra conţinutului, în cunoştinţă de cauză, cu ştiinţă de meserie şi cu o anume conştiinţă în ceea ce priveşte răspunderea proprie faţă de generaţiile acum în formare şi care vor urma. Pentru instituţia simţului comun, aşa cum este firesc, s-au declanşat interpretările, impresiile, sentinţele, soluţiile şi jocul diletant de cuvinte dintre acronimul testului şi numele oraşului Pisa. Nu lipseşte mulţumirea autorităţilor din Educaţie că rezultatele arată o creştere faţă de ediţiile anterioare, ceea ce sugerează,
de fapt, o mulţumire de sine, ilustrare a unui mod mai larg de recomandare a guvernanţilor încă actuali prin raportare la ce au găsit lăsat de predecesori. De asemenea, nu lipseşte nemulţumirea publică faţă de menţinerea prin rezultatele de acum şi de când participăm în partea de jos a ierarhiei europene şi a celei globale.
Testare pentru viitor
Testul PISA este un program în toată regula (Programme for International Student Assessment), se aplică din trei în trei ani (acum s-au anunţat rezultatele pentru ediţia 2015) prin probe cu conţinut vizând competenţele-cheie, cunoştinţele şi deprinderile la citire, matematică şi ştiinţe (cu dominaţia câte unui domeniu la fiecare ediţie) şi îi vizează pe tinerii aflaţi la trecerea dintre şcoala obligatorie şi intrarea în viaţă pe propriile picioare. Altfel spus, nu e „teză“, „evaluare“ şi ce mai frământă şcoala noastră în chip de scop în sine, ba nu e nici „cu note“. I se poate zice examen de viaţă ori testare pentru viitor. Din România (unul dintre cele 70 de state angrenate în aplicarea din 2015, prin intermediul Centrului Naţional de Examinare şi Evaluare – CNEE) au fost validate testele susţinute de 4.876 de elevi de 15 ani din 182 de şcoli respondente, eşantionul fiind stabilit de organizatori. Cerinţa faţă de participanţi, în condiţiile orientării de data aceasta către investigarea culturii ştiinţifice, a avut în vedere „abilitatea de a se angaja în probleme legate de ştiinţe şi de a opera cu idei ştiinţifice, ca un cetăţean reflexiv. O persoană alfabetizată ştiinţific doreşte să se angajeze într-un discurs raţional despre ştiinţă şi tehnologie, ceea ce necesită competenţele de a explica ştiinţific fenomenele, de a proiecta şi a evalua investigaţii ştiinţifice şi de a interpreta în mod ştiinţific date şi dovezi“. Scorul mediu înregistrat este de 435 de puncte, cu care România ocupă locul 48 din 70 de ţări (de fapt, sisteme economice). Rezultatul arată o îmbunătăţire considerată de la nivel ministerial ca semnificativă prin raportare la întreaga perioadă 2006–2015. Scorul mediu la ştiinţe al ţărilor OECD este de 493 de puncte. Pe primele locuri se poziţionează Singapore (556 de puncte), Japonia (538 de puncte), Estonia (534 de puncte), Taipei-China (532 de puncte), Finlanda (531 de puncte) şi Canada (528 de puncte). Rezultate comparabile cu ale ţării noastre deţin Emiratele Arabe Unite, Uruguay, Cipru, Republica Moldova, Albania şi Turcia. Pentru că un termen cu largă circulaţie la noi este cel de analfabet funcţional, denumindu-l pe omul care a trecut prin şcoală, dar nu s-a prins de el nimic ce să ştie cum se foloseşte mai departe, este de văzut ponderea tinerilor absolvenţi de la noi de şcoală obligatorie care sunt „analfabeţi funcţional“ în domeniul ştiinţelor: este de 38,5% din totalul participanţilor, rezultaţi ca foarte slab pregătiţi. Mulţumirea autorităţilor faţă de rezultatul pe ansamblu ar trebui în aceste condiţii să se diminueze, mai ales că media europeană a celor de ultim nivel la ştiinţe este de 23,1%. Semnalul de alarmă este cu atât mai îndreptăţit cu cât însăşi caracterizarea ministerială a probei în discuţie subliniază că nu a urmărit „doar evaluarea a ceea ce ştiu elevii în domeniul ştiinţelor, ci şi ceea ce pot face cu ceea ce ştiu, precum şi modul în care aceştia pot aplica în mod creativ cunoştinţele ştiinţifice în situaţii reale de viaţă“.
Paşii mici ai alfabetizării cu folos
Citirea a fost domeniu secundar în ediţia 2015 a aplicării Programului PISA, însă realizarea ca atare a elevilor noştri nu poate fi considerată de interes inferior, măcar pentru faptul că se referă la zona de origine a termenului de „analfabet funcţional“. România este notată la citire cu scorul mediu de 434 de puncte, ceea ce reprezintă un progres faţă de nivelul din 2009, care se soldase cu 424 de puncte. Caracterizarea este că, „alături de Rusia şi Macao (China), România a înregistrat o rată accelerată de creştere a performanţelor de la o administrare la alta“. Încurajatoare este şi aprecierea de ansamblu: „Îmbunătăţirea performanţei medii s-a realizat prin creşterea ponderii elevilor cu performanţe de vârf (nivelurile 5 şi 6 pe scala PISA), fără înregistrarea, concomitentă, a reducerii ponderii elevilor cu performanţe scăzute (nivelul 2 şi sub nivelul 2 pe scala PISA)“.
Matematica, de asemenea domeniu secundar în testarea PISA de anul trecut, practic, stagnează ca posibilitate de exprimare a tinerilor noştri aflaţi la final de şcoală obligatorie şi generală: 444 de puncte în 2015, 445 de puncte în 2012. Din acest punct de vedere, România se menţine pe acelaşi plan cu Grecia, Bulgaria, Cipru, Argentina şi înregistrează un progres faţă de Turcia.
Fără a cântări neapărat scoruri şi ponderi procentuale, în ansamblu, poate fi considerată îngrijorătoare prezenţa unui mare număr de cetăţeni ai ţării noastre care nu pricep de-a dreptul ce e cu lumea din jur la nivel elementar şi nu se pricep să facă, să socotească, să spună ceva cu folos la nivel de asemenea elementar.
Se afirmă – poate cu un fel de împăcare – că Programul OECD-PISA nu evaluează sistemul educaţional în sensul de a arăta cât de buni sunt copiii noştri la învăţătură. Totodată, se fac trimiteri la performanţele olimpicilor internaţionali şi la reuşitele curente ale elevilor şi studenţilor noştri în şcoli şi universităţi din alte ţări, precum şi ale absolvenţilor în mari institute şi companii. Sensul este că adevărata noastră şcoală în astfel de oameni se vede. Este adevărat, numai că tot de şcoală ţine şi ceea ce rămâne după studiile de bază, cele pentru toţi, valorificabile la nivel de individ.
Epilog postelectoral
Evident, politica (în sensul larg, uzual şi cotidian) nu se face în şcoală. Politicul însă influenţează mersul şcolii, uneori până la a-l dirija. De aceea, rezultatele Programului OECD-PISA 2015 este bine să reprezinte o sursă de studiu esenţială pentru decidenţii de la nivelurile înalte ale statului. Coincidenţa actualităţii acestor rezultate cu actualitatea tumultului electoral este de citit în sensul declanşării cu argumente ştiinţifice a interesului pentru viitorul ţării din partea celor care tocmai au fost aleşi, precum şi a celor care vor fi învestiţi după regulile democraţiei.
F. IONESCU