Viaţa năvăleşte în inimă, pasiunea pentru profesia de dascăl te face să uiţi tot ceea ce nu este de esenţă divină ca ea şi trăieşti mai mult în câteva clipe decât în lungi răstimpuri.
Acest sentiment m-a răscolit din momentul în care am fost invitată să particip la această întâlnire.
Când asemenea nisipului din clepsidră s-au scurs domol cei 47 de ani de activitate ai Domnului Învăţător Ioan Heghesan, relevând profunde calităţi profesionale, permiteţi-mi, vă rog frumos, alături de dvs., să-i dedic „Ora de compunere”, imaginându-mi că fac parte din ultima generaţie de elevi.
E linişte deplină în clasa noastră. În ultima oră de compunere, tema propusă este alcătuirea unei scrisori de mulţumire. Fără să vorbim unul cu altul, fiecare s-a aplecat asupra caietului său şi a scris: „Stimate Domnule Învăţător”… şi stilourile aleargă singure pe filele albe. Cuvintele, altădată căutate, acum curg din vârful peniţei cu uşurinţă.
În acest început de iunie albastru şi parfumat, noi, elevii, adresăm mulţumiri unei singure fiinţe, „blândului nostru dascăl”, cel care ne-a făcut cel mai preţios dar zi de zi, de-a lungul anilor: educaţia.
Ne-aţi întâmpinat în prima zi de şcoală cu o asprime plină de blândeţe, veghind asupra învăţăturii şi a gândurilor noastre fără zăbavă, consecvent în fiecare ceas, energic, posedând arta citirii sufletului de copil, ştiind că spiritul copiilor e o vatră care trebuie încălzită cu răbdare.
Acum patru ani aţi găsit în grădina clasei seminţe care sub îngrijirea Dumneavoastră atentă şi răbdătoare sunt astăzi tot atâtea plante gata să rodească.
Ştiind că „omul devine om prin educaţie”, aţi muncit cu pasiune, o pasiune dusă până la virtute, pentru a ne transforma în „pui de oameni” temeinic pregătiţi, cu noţiuni clare despre ce e bine şi ce e rău.
Cu mintea noastră încă crudă am înţeles totuşi că Dumneavoastră sunteţi dintre oamenii minunaţi care strălucesc ca stelele extraordinare prin virtutea şi calităţile lor, dintre cei aleşi care trăiesc numai din plăcerea de a-i învăţa pe copii. Sunteţi născut pentru binele oamenilor, achitându-vă de datoria pe care v-aţi asumat-o fără a avea nimic să vă reproşaţi, contribuind cu ambiţie şi înţelepciune să lăsaţi o lume mai bună decât aţi găsit-o. „Orice om e bun dacă e drept” şi Dumneavoastră sunteţi bun fiindcă sunteţi drept şi nepărtinitor, cu un ascuţit simţ al demnităţii faptelor.
Pentru tot ce aţi sădit în minţile şi inimile noastre, vă rămânem recunoscători, căci „recunoştinţa este memoria inimii”, ea nu se prescrie niciodată.
Şi fiindcă „oamenii recunoscători sunt asemenea câmpiilor roditoare, dau înapoi înzecit ceea ce au primit”. Nu dorim altceva decât să puteţi fi mândru de noi. Din toată fiinţa inimilor noastre fragede, vă mulţumim!
Îi rog pe foştii şi actualii elevi să nu-l dea uitării pe Domnul Învăţător Ioan Heghesan, care le-a dat lumina cărţii. Pătrunderea în sufletul şi universul inocent al copilului, capacitatea nemărginită de comunicare, de înţelegere îl înscriu pe Domnul Învăţător în categoria de dascăli exemplari, dăruiţi şcolii.
Prof. Diana GLÜCK,
Şcoala Gimnazială Giera, jud. Timiş