Praznicul Adormirii Maicii Domnului este unul dintre cele mai respectate momente din an.
Pentru creștinii ortodocși, dar și pentru greco-catolici, adormirea întru Domnul și, ulterior, minunata înălțare la cer cu trupul a Sfintei Fecioare Maria a fost îmbogățită de-a lungul secolelor cu o salbă inegalabilă de obiceiuri și tradiții, dovadă a imensului respect pe care credincioșii i l-au arătat încă din veacurile primare ale bisericii creștine Născătoarei de Dumnezeu. Maica Domnului este considerată maica neamului omenesc, înfiindu-ne pe toți, odată cu Învierea din morți a Mântuitorului.
Sântămărie si anul agrar
La români sărbătoarea este cunoscută, din vechime, ca Sântămăria Mare. Așa cum s-a petrecut și cu alte mari sărbători creștine, și Adormirea Maicii Domnului se suprapune peste o perioadă agrară, trecerea de la vară la toamnă, ce păstrează în calendarul popular românesc amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea și renașterea Zeiței Mumă, peste care Biserica a suprapus moartea (Sântămăria Mare) și nașterea (Sântămăria Mică) Fecioarei Maria. Se spune că la 15 august se răcesc apele, această zi fiind consi­derată, în calendar, un pol al frigului, alături de Bobotează. După această sărbătoare, venirea toamnei va fi din ce în ce mai evidentă, chiar dacă luna august este o lună de vară. Se crede însă că, dacă de ziua Adormirii Maicii Domnului trandafirii sunt înfloriți, toamna va fi lungă și frumoasă.
Oamenii de la țară consideră că perioada dintre cele două Sântămării este optimă pentru semănăturile de toamnă. De Sântămăria Mare se încheie văratul oilor la munte, iar bărbații își schimbă pălăria cu căciula, semn că se apropie frigul. Cine continua să poarte pălărie după această dată era ironizat de către comunitate. În această zi, în unele zone din țară se interzice scăldatul în apa râurilor, probabil pentru a nu o spurca, și dormitul pe prispă.
Tot de Sântămărie, în comunitatea tradițio­nală se obișnuia tocmirea pândarilor pentru vii. Pentru a proteja strugurii de pagubele produse de păsări, se performau acte magice care aveau ca scop „legarea” ciocului acestora. Pentru sufletele celor adormiți, la biserică, de Sântămăria Mare, se împart ciorchini de struguri sau boabele desprinse de pe ciorchini, adică „coliva de struguri”, dar și miere sau faguri de miere.
Un Post și un Praznic pentru sănătate, naștere ușoară, vindecare de boli
Tradiția mai spune că această sfântă și mare sărbătoare creștină împreună cu postul care o precede se respectă mai ales pentru sănătate și vindecarea de boli (postul este unul destul de dur și se mai ține ca atare doar în mănăstiri și în unele zone ale țării: luni, miercuri și vineri se ajunează până la ora 12.00, apoi sunt permise doar apă și pâine, marți și joi se mănâncă doar legume crude sau fierte, iar sâmbătă și duminică este dezlegare la untdelemn și vin, iar pe 6 august, de Schimbarea la Față, se dezleagă și la pește).
Faptul că este o sărbătoare care se ține pentru sănătate și vindecare de boli o dovedește și faptul că, de Sântămărie, oamenii obișnuiau, și poate o mai fac și astăzi în unele zone din țară, să adune ultimele plante de leac înainte de venirea toamnei. De Sântămăria, fetele poartă o plantă numită în mod sugestiv năvalnic, despre care se spune că are puterea să aducă pețitori. De altfel, în satul tradițional (și credem că nu doar acolo), din 15 august se deschidea sezonul nunților, care ținea până la intrarea în Postul Crăciunului. Și tot pe 15 august se organizau iarmaroacele de toamnă.
Praznicul Schimbării la Față
Așezat în postul Adormirii Maicii Domnului, pe 6 august, acest praznic împărătesc cu o uriașă semnificație teologică amintește de schimbarea la față pe Muntele Tabor a Mântuitorului Iisus Hristos, avându-i de o parte și de alta pe marii prooroci Moise și Ilie, sub privirile înmărmurite de uimire ale apostolilor Iacov, Petru și Ioan. Poporul român a înțeles importanța colosală a acestei zile și încă din cele mai vechi timpuri a țesut în jurul ei numeroase tradiții și obiceiuri. Astfel, pe 6 august se aduc în biserici prinoase din struguri, se binecuvântează și se împart. De acum, se consideră că se schimbă fructele, care până la această vreme fuseseră veninoase și apare prima dulceață a lor. Acum se gustă poama nouă din rodul viilor, spunându-se boabă nouă în gura veche.
În această zi nu e bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de cineva, că așa vei fi tot anul. Fetele sunt sfătuite să nu se piaptăne în această zi, pentru că n-o să le mai crească părul.
Despre cine spală haine în această zi se spune că va fi năpădit de păduchi și de ploșnițe. Femeile însărcinate, dacă vor ține această zi, vor avea o naștere ușoară, iar copiii vor fi sănătoși. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beție, tutun etc.) cu siguranță se vor vindeca.
Tot în această zi, tradiția populară spune că este bine ca omul să evite călătoriile, chiar și cele pe distanțe scurte, pentru că s-ar putea să rătăcească drumul spre casă și să nu se mai întoarcă decât odată cu venirea berzelor.
Marcela GHEORGHIU