Se dă simulare şi la clasa a VII-a. În intenţie, este vorba despre simularea evaluării naţionale de la sfârşitul gimnaziului. În practică, nu poate fi decât un fel de repetiţie sau nici măcar atât, ci o activitate din cele premergătoare adevăratelor repetiţii, când actorii, regizorul, diverşi tehnicieni încep să identifice pe unde ar veni cutare intrare în scenă, ce lumini le-ar trebui, ce necesar de reuzită ar avea şi la ce moment etc. Ba pentru elevii de clasa a VII-a comparaţia ar fi şi mai firavă, din cauză că ei la simulare nici familiarizarea cu „scena“ nu vor putea s-o facă, pentru că îşi vor scrie lucrările în clasele lor de fiecare zi, adică nici vorbă nu poate fi măcar să vadă cum e să aibă de-a face cu alte clase şi bănci, cu oameni necunoscuţi lor.

Programa de matematică precizează că „subiectele pentru evaluarea națională pentru absolvenții clasei a VIII-a evaluează competențele formate/dezvoltate pe parcursul învățământului gimnazial (…)“ și în acelaşi fel integrator se exprimă şi programa de limba şi literatura română: „Competenţele de evaluat sunt ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini formate în clasele a V-a-a VIII-a“, or, la momentul simulării în discuţie, elevii se vor afla încă departe de a împlini „parcursul“ şi „ansamblurile“ pe care le indică programele de examen. Simularea va fi susţinută şi la clasa a VII-a ca să se vadă din timp cum stăpânesc elevii materia şi cum sunt în măsură s-o aplice atunci când li se cere s-o facă în condiţii ca de examen, însă ei, la momentul simulării, vor mai avea în faţă de parcurs o bucată bună de programă – cam un an şcolar şi jumătate. „O evaluare constantă și o învățare continuă ne pot aduce la obținerea de rezultate mai bune“, spune doamna ministru al educaţiei naţionale. Dar nu pentru evaluare constantă şi învăţare continuă a fost creată şi se aplică de vreun deceniu testarea elevilor din doi în doi ani, la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a? Nu în succesiunea acestora a fost concepută evaluarea naţională, cum ar veni, „testarea testărilor“? Foarte mulţi absolvenţi de gimnaziu nu promovează această evaluare. Ca să nu mai fie atâţia, acum se va susţine o simulare din timp, „o cale de a le atrage atenţia să se pregătească“, argumentează doamna ministru. Pregătirea se înţelege că este imperioasă pentru trecerea evaluării şi pentru diminuarea ponderii nereuşitei. Abordarea pare globală, administrativă, cifrică: totul pentru notele şi mediile necesare promovării examenelor; să se micşoreze procentul nepromovaţilor. Dintr-o asemenea interpretare a obiectivului testărilor (de-acum, şi întărite cu o simulare, nu la doi ani, ci la un an de la testarea precedentă), rezultă o restrângere a rostului acestora la împiedicarea eşecului la evaluarea naţională. Pare să rămână ignorat rostul iniţial, de bază, pentru care a fost instituită seria testărilor din doi în doi ani, acela de constatare a progresului, a eventualelor pierderi de ritm şi rămâneri în urmă. Totuşi, progresul şi rămânerea în urmă par să se menţină în atenţie legat de succesiunea testărilor, din moment ce doamna ministru spune: „Am introdus această simulare la clasa a VII-a să vedem dacă există șansa de a progresa, pentru că apare un decalaj care începe de la clasa a II-a și devine irecuperabil“. Dacă rămânerea în urmă începe de la clasa a II-a, de ce tocmai la clasa a VII-a urmează să se intervină, şi atunci prin simulare ca să se încerce şansele de progres? Cu numai câteva zile înainte, apăruse ideea ţinerii drumului drept şi din timp către progres prin repetenţie la ciclul primar. Permanent, fără vreo restricţie (ba cu încurajare), a existat, există libertatea organizării de simulări la nivel de şcoală, de clase. Dintotdeauna, fără să fie definite ca simulări şi fără poziţie distinctă în calendarul şcolii, teze „ca la examen“ s-au dat la clasele terminale de ciclu, a VIII-a şi a XII-a, inclusiv cu mici intervenţii ad hoc în orar, ca să fie asigurată asemănarea cu examenul şi din punctul de vedere al timpului de lucru. Unii profesori, ca să se apropie şi mai mult de realismul examenelor (după opt clase, era admiterea la liceu), distribuiau cu mâna lor foi ca de examen, pentru obişnuirea cu scrierea pe foi mari şi neliniate, nu pe clasicele caiete de teză. În general, tot ce se făcea şi se face în decursul anilor de şcoală e o lungă pregătire pentru examenul care vine.

Promovarea examenelor la nivel naţional (sau, din partea opusă privind, grija să fie cât mai mică ponderea celor care nu promovează) se înţelege că reprezintă obiectivul pregătirilor, evaluărilor, testărilor, simulărilor şi pe treapta superioară a învăţământului preuniversitar: „Avem evaluări la clasele a II-a, a IV-a, a VI-a. Acum facem simulare şi la clasa VII-a. Avem evaluare la a VIII-a și ne-ar mai trebui ceva, pentru că în liceu, de la clasa a IX-a până la clasa a XII-a, nu avem deloc. Poate facem simulare în fiecare an, ca să creștem presiunea cumva asupra lor să se pregătească pentru examenul final. Poate creștem numărul de ore remediale“, spune doamna ministru.

În felul lor, luarea din pripă şi controlul permanent nu sunt condamnabile, numai că, din câte se vede, ele se conturează a fi subordonate exclusiv obiectivului reprezentat de promovarea evaluării naţionale de la sfârşitul gimnaziului şi a bacalaureatului. Simularea evaluării naționale se va desfăşura în perioada 11-13 martie. Simularea bacalaureatului va fi în perioada 18-21 martie, cu afișarea rezultatelor la 29 martie.

Florin ANTONESCU