Timpul continuu al educaţiei

1

Spre ora prânzului, avionul aterizează pe mica insulă Kos din Marea Mediterană, vestită şi prin culorile sale de la bleu-ciel văzut de pe Coasta de Azur până la bleumarin, de o limpezime desăvârşită aici. Ajung la hotelul Tropical Sol înconjurat de o grădină mirifică, cu palmieri şi leandri. Clădirile de pe insulă sunt albe, cu un singur nivel, cu o influenţă italiană în arhitectură, spun localnicii, dar şi oriental, după părerea mea.
Patroana hotelului, doamna Maria, mă primeşte zâmbitoare şi de altfel este grijulie ca o mamă cu toţi turiştii, ea este sufletul hotelului, îmi spune un turist neamţ. Sunt surprinsă de faptul că aici toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. La breakfast mă salută nemţi, olandezi, engezi, belgieni, elveţieni, lăsându-mi impresia că mă cunosc de o viaţă şi că sunt prietenii mei. La o distanţă de aproximativ 250 metri de hotel se află plaja cu şezlongurile şi umbrelele sale multicolore, curate, fără resturi de ţigări şi sticle de bere goale îngropate în nisip. În faţă, se vede coasta muntoasă turcă, cu staţiunea Bodrum destul de aproape, iar de jur împrejur munţii insulei. Lângă mine s-au aşezat mulţi tineri elevi şi studenţi din Dortmund, Hanovra, Dusseldorf şi toţi citesc, nimeni nu foloseşte tableta. Şi vreau să trag un semnal de alarmă pentru elevii români care folosesc în exces tableta în detrimentul cărţii tipărite, care are un miros aparte şi oferă o relaxare creativă, stimulând mai mult imaginaţia. Agentul de pază mă aude că spun cuiva că sunt româncă şi-mi povesteşte într-o română corectă că a urmat cursurile facultăţii de Filosofie din Iaşi, părinţii lui au o afacere aici şi el îi ajută. Nikos îşi doreşte un post de profesor, dar, „ştiţi, Grecia este în criză” şi n-au mai apărut posturi noi. Îl întreb şi despre bacalaureat şi-mi spune că în Grecia acesta are rolul de a face o selecţie pentru cei care se înscriu la o facultate.
În altă zi stau de vorbă cu o familie de belgieni, între noi se înfiripă repede o conversaţie, tatăl lucrează în domeniul IT în Germania. Are un coleg detaşat la Timişoara şi poate va veni şi el, întrucât informaticienii noştri sunt foarte buni şi poate împărtăşi din experienţa lor. Politica nu-l preocupă în mod deosebit, dar a auzit de preşedintele României, Klaus Iohannis. Este mai degrabă preocupat de educaţia celor două fiice ale sale, de 14 şi 15 ani, pentru că acum se formează personalitatea şi se conturează viitorul lor. Spre seară ne despărţim urându-le succes la şcoală fetelor şi le întreb dacă merg la discotecă.
„Nu, stăm la hotel sau ne plimbam. La noi, elevii care merg acolo nu sunt serioşi şi nu le place să înveţe”. M-a impresionat că se citeşte şi sper că într-o zi cultura nu va mai pluti în derivă, va reveni pe vechiul ei făgaş şi că nu se va adeveri ameninţarea lui Octavian Goga – să nu cădem cumva în meningită morală.
La ora când scriu, clopoţelul deja a sunat şi amintirile s-au sedimentat şi le trimit un gând bun copiilor din Kos care sunt obişnuiţi cu turiştii, fiind gata să le ofere ajutorul. Cred că nu este nicio ruşine să învăţăm şi din experienţa altora.
Leontina NEDELCU