Obiectivele cognitive, noncognitive (afective, motivaţionale, volitive, caracteriale), psihomotorii (generale şi specifice) definesc, în plan psihologic, competenţele generale şi specifice necesare elevului în orice activitate de instruire în contextul deschis al procesului de învăţământ. În această perspectivă sunt construite cele trei categorii de taxonomii ale obiectivelor psihologice. Separarea lor „artificială, străină de unitatea fundamentală a organismului uman“ (vezi Viviane De Landsheere, Gilbert De Landsheere, op.cit., pp. 192-197), este în contradicţie cu axioma proiectării curriculare a instruirii la nivel global şi deschis, necesară pentru organizarea, planificarea şi realizarea unui învăţământ integrat.
Soluţia pedagogică viabilă este cea a construcţiei unei taxonomii a obiectivelor pedagogice integrate, definite în termeni de competenţe psihologice integrate la nivel general şi specific (fiecărei trepte şi discipline de învăţământ). Este ceea ce propun Robert M. Gagné şi Leslie J. Briggs (Principii de design al instruirii, trad. E.D.P., 1977, pp. 33-35), la nivelul unei taxonomii care fixează cinci obiective pedagogice generale definite în termeni de competenţe generale cognitive (deprinderile intelectuale, strategiile cognitive, informaţiile verbale), psihomotorii (deprinderile psihomotorii), noncognitive (atitudinile afective, motivaţionale, caracteriale faţă de cunoaştere, instruire/învăţare). Abordarea integrată a acestor cinci obiective/competenţe generale solicită o interpretare specifică pedagogiei, determinată la nivel de cercetare istorică diacronică, impusă normativ de axiomatica paradigmei curriculumului.
1) Deprinderile intelectuale definesc în plan pedagogic un obiectiv cognitiv general, exprimat psihologic la nivel de competenţă cognitivă generală care vizează formarea-dezvoltarea capacităţii elevului de „a răspunde la stimulii conceptuali ai mediului înconjurător“ în contextul deschis al procesului de învăţământ. Dincolo de exprimarea tributară modelului behaviorist, apelul la „stimulii conceptuali“, atrage atenţia asupra legăturii dintre deprinderile intelectuale şi cunoştinţele de bază ale fiecărei discipline de învăţământ, premisă a formării-dezvoltării unei competenţe superioare – strategia cognitivă – angajată în rezolvarea de probleme.
2) Strategiile cognitive definesc în plan pedagogic un obiectiv cognitiv general, exprimat psihologic la nivel de competenţă cognitivă generală, care vizează formarea-dezvoltarea unor capacităţi ale elevului „care guvernează comportamentul de învăţare, de memorizare şi de gândire“ necesar în rezolvarea de probleme şi de situaţii-problemă. Această competenţă cognitivă superioară, interpretată şi ca „tip special de deprindere foarte importantă“, definită tradiţional prin formula de pricepere, integrează în structura sa concepte şi deprinderi intelectuale de bază, valorificabile în context deschis, pe termen mediu şi lung. La acest nivel psihologic, strategia cognitivă concentrează „o trăsătură generalizabilă  care poate fi învăţată“ în procesul de rezolvare de: a) probleme şi de situaţii-problemă (probleme complexe, contradictorii), care solicită valorificarea creativă (inventivă, inovatoare), în context nou, a deprinderilor intelectuale şi a informaţiilor verbale (concepte, judecăţi, raţionamente) acumulate anterior.
3) Informaţia verbală defineşte, în plan pedagogic, un obiectiv cognitiv general, exprimat psihologic la nivel de competenţă cognitivă generală care vizează formarea-dezvoltarea unor capacităţi de organizare calitativă a unei cantităţi mari de informaţii, procesată  logic (prin concepte) şi dezvoltată relaţional (prin judecăţi şi raţionamente/inductive, deductive, analogice). Acest obiectiv cognitiv general, definit psihologic la nivel competenţă cognitivă generală, este angajat pe termen: a) mediu, special pentru transformarea informaţiilor de specialitate, în cunoştinţe de bază, incluse în programele şcolare proiectate curricular; b) lung, special pentru dobândirea „tipului de cunoştinţe la care ne aşteptăm să fim mai târziu capabili să facem apel ca adulţi“, în contextul cultural şi profesional al învăţării pe tot parcursul vieţii.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA