Interviu cu prof. Ioan Săcărea, președintele Sindicatului din Învățământ ,,Spiru Haret“ Mureș

Stimate domnule președinte, se încheie o perioadă importantă din viața dumneavoastră, în care v-ați ocupat, ați militat și v-ați luptat pentru drepturile dascălilor din județul Mureș. Cum au fost toți acești ani pentru dvs.? Care sunt cele mai importante momente ale luptei sindicale mureșene sub conducerea dvs.?

Cred cu tărie că fiecare om are un anumit destin, care poate fi influențat, dar nu în mare parte modificat.

Eram copil, lucram în vacanțele de vară, de la 11 ani și până la terminarea studiilor universitare, la o unitate tip Gostat împreună cu alți copii. Începutul era prin anii șaizeci. Vedeam cât de greu își câștigă țăranii existența, vedeam chinul lor pentru a le cumpărau rechizite și manuale copiilor lor și de atunci am îndrăgit omul deschis și curat la suflet, omul respectuos și altruist, simplu, dar direct în gânduri și exprimare. De atunci am simțit această dragoste față de semenii noștri; iar pentru mine omul, omul adevărat, a devenit o icoană. Acum înțelegeți; cum să nu iubești dascălii ? Visul meu s-a împlinit datorită celor mai curați la suflet și în atitudine, cei care fie că au primit de la societate o firmitură sau o pâine întreagă au fost aceeași; și-au făcut datoria cu prisosință, dovadă stând realizările acestui popor înainte de revoluție sau după acest eveniment.

Sunt mândru că am fost în fruntea slujitorilor școlii din județul Mureș și le-am adus speranța timp de peste douăzeci și cinci de ani, dar i-am și implicat pentru a se simți importanți. Dovada că acum pot sta cu fruntea sus din punct de vedere social se datorează în mare măsură acțiunilor de protest organizate de-a lungul anilor, semnalele permanente îndreptate spre puterea trecătoare și nu în ultimul rând presiunilor, argumentate întotdeauna.

Pot să spun cu mâna pe inimă că acești ultimi 25 de ani dedicați luptei pentru un pic de mai bine pentru slujitorii școlii au fost cei mai frumoși din toți anii mei din tinerețe și maturitate.

Totuși, una dintre cele mai mari realizări e câștigarea în instanță a primei greve generale în învățământ după revoluție, ca realizare sindicală, iar moral și sentimental e Proiectul dedicat Marii Uniri, derulat în parteneriat cu Sindicatele din Sibiu, Turda și București.

Ați fost, sunteți și sunt convinsă că veți rămâne o voce puternică, pertinentă a învățământului mureșean. Cum vedeți schimbările importante din domeniul Educației, pe care le intenționează să le facă ministrul Ecaterina Andronescu?

Am participat la întâlnirea cu dna ministru Ecaterina Andronescu în cadrul expunerii ,,Educația ne unește“. De la început vă pot spune că titlul nu mi se pare sugestiv, e mai mult populist decât dătător de roade.

În intervenția mea, mi-am exprimat scepticismul că în acest an va apărea un adevărat proiect al Legii Educației, deși dânsa se laudă că are trei drafturi care așteaptă deschiderea sertarului pentru a zbura spre dezbateri publice. Sunt sceptic și am spus acest lucru cu argumente logice, dar și ușor ironice. Acordul a fost încălcat, proiectul trebuia să iasă din guvern până la 31 martie 2019. Urmează vacanța parlamentară, iar în toamnă vor avea alte preocupări, care țin de alegerile prezidențiale. Așa că legea așteptată suferă de dezinteres și frică; dezinteres pentru că vor fi alte preocupări, de frică pentru că automat după trecerea ei prin parlament PNL-ul va contesta la CCR legea pentru că, chipurile, nu a fost bine așezată în pagină. Se va întoarce de la CCR și va fi contestată de către USR că nu a fost cuprins în lege un articol care să dea dreptul dascălilor să conviețuiască în grupuri.

Se va întoarce de la CCR și va fi contestată de UDMR pentru că nu se mai prevede articolul: că orice viitor director să dețină de la partidul menționat o adeverință de fidelitate.

În sfârșit, după atâtea peripeții, legea va fi contestată de președintele țării, Klaus Iohannis, care contestă faptul că legea nu prevede introducerea obiectului Fizică la clasele primare. Așa că vom rămâne cu Legea lui Funeriu, iar în cazul schimbării puterii vor lua originalul, și-l vor asuma și noi rămânem cu buzele umflate întorcându-ne iarăși la 2011.

Ministrul educației e de părere că profesorii ar trebui plătiți diferențiat, în funcție de volumul de muncă și de prestație/performanțe. Cum vi se pare această idee?

Suntem magnifici în a face scenarii malefice, suntem inventivi până la cer, dar când să aplicăm în practică, ne foim și ne scuturăm de parcă toți am avea boala Parkinson. Dacă fiecare om  lăsat de Dumnezeu își găsește locul pe pământ, fiind, nu numai în concepția lui, cel mai important, nu văd această plată diferențiată a se realiza. Fiecare dascăl e pasionat de specialitatea sa, fiecare obiect de învățământ clădește, contribuie la formarea viitoarelor generații. Nu ar trebui să ne preocupe această plată diferențiată, ci modul cum punem de la fiecare specialitate ce e  mai bun în mintea și comportamentul elevului, cum îl învățăm să învețe pentru a avea o adevărată egalitate de șanse și în aprecierea celui care dă, precum și în aprecierea celui care primește. Să nu uităm că facem învățământ de masă ca bază și învățământ performant în funcție de resursele umane pe care le primim. Cum spuneam, nu ducem lipsă de idei, dar rămânem la această fază. Ar fi de analizat nu diferențierea între dascăli din punct de vedere salarial, ci între alte domenii bugetare și învățământ. Nu e nevoie de exemple.

Rămânem în zona financiară și vreau să-mi spuneți ce se întâmplă, la nivelul județului Mureș, cu plata sentințelor judecătorești?

Sindicatul din Învățământ ,,Spiru Haret“ Mureș a fost printre primele județe care a câștigat în instanță drepturi salariale, așa că și plata lor e pe sfârșite. Rămân doar câteva excepții, care au scăpat la timpul respectiv, precum și o parte din dobânzile datorate modului defectuos de calcul, în unele cazuri. E un adevăr că, în acest sens, Acordul a fost respectat și apreciem acest lucru.

Stimate domnule președinte, conform celor mai recente date, România este singura țară din Uniunea Europeană care lucrează la catedră cu necalificați. De ce nu putem scăpa de această situație? Cum stau lucrurile la nivelul județului Mureș?

Problema cadrelor didactice necalificate nu va fi rezolvată niciodată, deoarece sunt situații determinate de zone geografice greu accesibile sau din alte motive, chiar subiective. În județul Mureș, aceasta nu este o problemă, cazurile fiind izolate. Problema e că procesul de formare în vederea carierei e în suferință; s-au cheltuit și se cheltuie mulți bani și efectul e scăzut. Aici avem cea mai mare dificultate; dascălii începători nu au modele, nu au mentori, așa cum am avut eu la începutul carierei, acum 45 de ani.

Tinerii încearcă să se dea uneori grozavi, dar se izbesc de lipsa de experiență, de lipsa practicii în facultate și de aici chiar un randament scăzut. I-am propus dnei Andronescu un model de viitor; adică toți cei care vor o carieră didactică în învățământul preuniversitar să treacă printr-un liceu pedagogic. Cred că nu e nevoie de alte argumente.

Și o altă propunere se referă la pregătirea insuficientă a managerilor școlari. Formarea lor ar trebui realizată în altă parte.

La finalul interviului nostru, aș vrea să ne spuneți: în lunga dvs. activitate sindicală, a existat vreun moment în care ați crezut că școala românescă se va redresa cu adevărat? Care a fost ministrul de la care ați avut cele mai mari așteptări?

Sunt un individ bolnav de optimism. Pentru mine nu există cuvântul ,,nu“. De aceea am sperat mereu în cei 26 de ani de sindicalism că măcar unul din miniștri deținători de poze pe peretele ministerului va avea un minimum procent din mintea, pregătirea, viziunea și înțelepciunea marelui om Spiru Haret. N-a fost să fie. Prin intermediul dumneavoastră, ca și prin alte mijloace media, am tot vorbit, am tot propus, dar degeaba. Miile de propuneri venite de la cei implicați direct cu trup și suflet în învățământ n-au fost aplicate, n-au fost valorificate. Singura satisfacție e că, enervat de atâtea intervenții, propuneri și atitudini fără a fi luate în considerare, am scris o carte intitulată ,,Discursuri inutile“. Aici apar aproape toate articolele publicate în această adevărată Tribună a noastră. Așa se încheie o carieră dedicată oamenilor. Totuși, optimismul meu îmi spune că nu sunt singurul dezamăgit. Nu e nimic; alți simpatizanți ai lui Spiru Haret și ai federației cu același ilustru nume vor mai încerca și până la urmă sunt sigur că vor și reuși să așeze învățământul românesc în matca lui de adevărată ,,prioritate națională“.

Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU