Încep prezentarea sistemului suedez de educație sub auspiciile celor două citate de mai sus care m-au condus la titlul articolului.

Natural, natura ne învață…

Pornesc în prezentare de la propria-mi experiență facilitată de o vizită de studiu în Suedia, cu limitele sale, în sensul în care vizitele au fost orientate de către gazde către anumite instituții de învățământ. Astfel, am putut observa și afla aspecte ale educației suedeze pe un întreg parcurs ce corespunde pentru sistemul nostru de educație întreg parcursului învățământului preuniversitar obligatoriu (grădiniță – școală primară – școală secundară).

Ceea ce a fost comun celor 3 experiențe reprezintă o relaxare a modului în care totul se desfășoară. Însă relaxarea nu trebuie privită ca o lejeritate, ca o resemnare sau ca o lipsă de scopuri educaționale bine definite sau de nivel înalt, ci ca o obișnuință în a proceda în sensul văzut de atâtea ori cât este necesar ca fiecare participant să-și știe rolul și să și-l asume.

Astfel, în cadrul vizitei de la grădiniță, deși am fost invitați întâi în spațiile construite și destinate activităților de inte­rior, mare parte a timpului am putut observa cum spațiul natural este utilizat cu maximă eficiență, într-o activitate în care preșcolarul era pus în situațiile:

• de a percepe, prin explorare, natura;
• de a descrie sau a caracteriza, prin mijlocirea simțurilor – auz, văz, miros, simț tactil – o serie de obiecte din mai multe perspective: formă, cantitate, culoare, consistență etc.

Evident, echipamentul elevilor le permitea contactul direct cu natura, cu o lejeritate controlată privind faptul că se murdăresc sau că temperatura de afară nu era una optimă… Premiul primit de copii pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru a fost, evident, unul care să continue exercițiul cunoașterii naturii – acela de a aduna fructe din curte (din arbuști) pentru a-și pregăti un ceai, cu apa încălzită în focul vetrei din curte.

În exemplul dat am văzut cum este aplicat principiul conectării învățării prin descoperire cu realitatea înconjurătoare, însă acesta este unul oarecum natural, cel puțin pentru preșcolarii suedezi, deoarece o altă grădiniță din localitatea vizitată este complet funcțională în regim outdoor. Astfel, că vorbim despre o activitate care aparține domeniului curricular sau extracurricular, inclusiv servirea mesei și odihna, toate acestea se desfășoară în aer liber, pentru cazul vremii nefavorabile fiind un spațiu acoperit, dar nu închis.

Niveluri/cicluri de învățământ/caracteristici sistemice și procesuale

Educația preșcolară – forskola – include copii de vârste de la 1 an până la 6 ani și nu intră în zona învățământului obligatoriu, deși se asigură accesul gratuit al tuturor copiilor. Organizarea este pe grupe de copii, cu vârste diferite, urmărindu-se ca deprinderile ce trebuie formate să fie facilitate într-un cadru de peer-learning. Pe un program de 12 ore (06-18), copiii sunt sub îndrumarea a 4 educatori, care își împart timpul didactic pe respectivul interval orar.

Începând cu vârsta de 6 ani, copilul devine elev cu debut în clasa pregătitoare, o diferență față de organizarea de la noi fiind că îndrumarea o fac 2-3 cadre didactice, nu doar învățătorul. Pe durata a 9 ani de studiu, copilul parcurge un curriculum general obligatoriu – grund­skola – compus din școala primară (clasele 1-3), în care toate orele sunt efectuate sub îndrumarea învățătorului în principal, dar există și 1-2 asistenți, urmat de două cicluri de învățământul secundar inferior astfel: primii 3 ani (clasele 4-6) în aceeași școală ca cea primară, unde, pe parcursul acestor ani, elevul este sub îndrumarea a doi profesori, respectiv un nou ciclu de 3 ani (clasele 7-9), care presupune desfășurarea procesului în altă instituție care școlarizează numai elevi de acest nivel, organizat pe discipline predate de diferiți profesori. Finalizarea învățământului obligatoriu găsește copilul la vârsta de 16 ani.

Accesul în învățământul obligatoriu se realizează în baza apartenenței la o circumscripție – principiul celei mai apropiate școli față de domiciliu. Din afara circumscripției sunt primiți elevi doar în cazul în care numărul de locuri ofertat nu se ocupă cu cei din circumscripție, o prioritate fiind cea a înscrierii copiilor care provin din familii care au deja un alt copil școlarizat în instituția respectivă.

De menționat faptul că la constituirea efectivelor pe clase, părintele nu poate opta pentru o anumită clasă, existând proceduri transparente privind mo­­dul în care se constituie clasele la începutul ciclului de școlarizare.

Dimensionarea efectivelor la clasele 1-6 este stabilită la un maxim de 25 de elevi/clasă, însă, în condițiile în care prevederea nu se poate respecta motivat, există posibilitatea funcționării unor cla­se cu efective mai mari (35 de elevi), în astfel de cazuri anumite ore se fac pe grupe, aceeași abordare fiind gândită și pentru învățare diferențiată.

Referitor la orarul claselor, debutul programului este, de regulă, la ora ­8.00-8.10, cu ore care au o durată de 40 de minute la ciclul primar, cu finalizarea programului la orele 13.00-14.00, incluzând o pauză pen­tru servirea mesei de prânz de aproximativ 1 oră, până la ore duble de 90 de mi­nute pentru o disciplină din cadrul claselor 7-9, cu o scurtă pauză la jumătatea intervalului de timp, programul finalizându-se, de regulă, la 14.00-15.30.

Astfel, revenind la propria experiență din cadrul vizitei de studiu, o altă școală vizitată a fost una în care erau înscriși elevii de clasele 7-9. Asigurându-ni-se prezența la două ore (la alegere pentru fiecare membru al grupului, funcție de domeniile de specializare sau de interes, am putut asista la 2 ore de matematică, dintre care una desfășurată cu toată cla­sa, cealaltă regrupând elevi din același an de studiu pentru participarea la activități de învățare remedială. De menționat că la ora cu efectivul complet al clasei, tutoriatul era asigurat de un singur profesor, iar la ora de învățare remedială, grupul mai mic de elevi era sub observarea și consilierea continue a doi profesori. Dacă modul în care școala se adresează diferențiat către elevii care întâmpină dificultăți în învățare a fost extrem de sugestiv, la fel școala se preocupă concret de elevii capabili de performanță – nu neapărat în sensul utilizării termenului la noi, elevi care să participe la con­cursuri și olimpiade școlare, ci elevi pe care curriculumul obligatoriu îi situează într-o zonă de calificative/note foarte bune. Astfel, din discuția cu un astfel de elev, acesta – declarând că este bun la matematică – a menționat că a fost în­­drumat de către profesorul clasei, cu re­comandare, să-și suplimenteze curriculumul prin ore suplimentare de matematică la un colegiu din apropiere. 

de Gabriel Vrînceanu – profesor

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 17 – mai 2021