Perspectiva finlandeză
Date şi informaţii prelucrate din prezentarea „Curriculum in Finland“ a directorului Agenţiei Naţionale pentru Educaţie din Finlanda – Finnish National Board of Education, Jorma Kauppinen, 2016
Semnificativ, încă de la început, este că viziunea asupra caracteristicilor unui curriculum modern şi eficient are la bază aspecte concrete ale Finlandei, precum: caractersitici geografice şi de populaţie, două limbi oficiale, religie, date privind nivelul de educaţie al populaţiei, grupe de vârstă, imigranţi, principalele direcţii de dezvoltare economică, inclusiv principalele exporturi, date despre piaţa muncii.
Reforma curriculară la nivel finlandez a avut în vedere următoarele transformări pe care secolul XXI le-a adus:

• Globalizare;
• Provocări privind un viitor sustenabil.

Din aceste perspective, competenţele pentru societate şi muncă trebuie revizuite în sensul formării de abilităţi care să permită construirea unui viitor sustenabil, împreună cu revizuirea conţinuturilor educaţionale, elementelor de pedagogie şi a practicilor educaţionale.
Structura învăţământului finlandez este următoarea:
Nivel 1 – educaţie preşcolară
Nivel 2 – educaţie de bază – 10 ani de studiu
Nivel 3 – două alternative:

• învăţământ secundar superior general (General upper secondary education), finalizat cu examen (matriculation examination) – 3 ani;
• învăţământ vocaţional (Upper secondary vocational education and training), finalizat cu o serie de calificări profesionale – 3 ani; există posibilitatea de transfer unidirecţional, de la învăţământul liceal la cel vocaţional.

Nivel 4 – învăţământ universitar (3+2 ani, Bologna) şi învăţă­mânt politehnic (4 ani, cu posibilitatea de a continua cu mastere politehnice).
Caractersticile sistemului educaţional finlandez sunt:
Învăţământ comprehensiv, axat pe inovare, non-selectiv, obiective educaţionale şi curriculum stabilit la nivel naţional, libertate de implementare la nivel local;
Profesionalizarea cadrelor didactice;
Etos suportiv care are la bază intervenţie timpurie, abordări individualizate, rol activ al educabilului, bună relaţionare profesor-elev, feedback care să asigure motivaţie şi încurajare, cultivarea încrederii şi formarea unei culturi a învăţării;
Stabilirea şi urmărirea realizării unor standarde înalte pentru toţi;
Stabilirea la nivel naţional a obiectivelor şi planurilor-cadru în educaţia de bază (primar şi secundar inferior, 10 ani de studiu), cu posibilitatea aplicării şi a unui curriculum local (municipal level), bazat pe nevoile locale şi politici publice locale, prin raportare la criterii de calitate;
Calitatea în educaţie este bazată pe:

• standardele stabilite la nivel naţional (National Core Curricula),
• criterii naţionale de calificare profesională,
• evaluări interne (internal self evaluation) şi externe (external evaluation).

Interacţiunea şi cooperarea – atât vertical, cât şi orizontal – reprezintă conduite care să determine înţelegerea, integrarea şi procesarea informaţiilor, precum şi dezvoltare de proces;
Curriculum naţional este completat de cel local şi de cel la decizia şcolii, precum şi în baza unui plan anual (year plan), contribuind la crearea unui proces educaţional deschis, extensiv şi interactiv (accent pe proces, nu pe produs!);
Curriculumul este conceput astfel încât să reflecte cea mai bună cale de a înţelege umanitatea, societatea şi modul în care, prin învăţare, se ajunge la asigurarea calităţii vieţii.
Caracteristicile curriculumului finlandez sunt:
Caracter holistic şi compact, în sensul în care se asigură o învăţare asupra tuturor aspectelor/domeniilor actuale de interes, inclusiv aspura aspectelor de viaţă (school life);
Scopurile învăţării şi achiziţiile necesare succesului învăţării sunt mai importante decât conţinuturile;
Caracter incluziv – educaţie pentru toate categoriile de educabili;
Caracter echilibrat între cunoaşterea academică şi starea de bine a educabilului;
Caracter vizionar-inovativ – orientarea curriculumului spre viitor;
Caracter comprehensiv – formare de competenţe de gândire logică, raţionament, exprimarea şi asumarea opiniilor, implicare.
Astfel, la baza reformei curriculare finlandeze, cel puţin la nivelul învăţământului obligatoriu (basic education),  se situează:
Regândirea concepţiei asupra învăţării, prin:
Valorizarea experienţelor personale ale educabililor, senti­men­telor şi bucuriei de a învăţa;
Importanţa lucrului în comun;
Importanţa învăţării prin dialog cu ceilalţi, peer-to-peer learning;
Reînnoirea conceptului de mediu de învăţare.
Repoziţionarea culturii pentru şcoală şi a relaţiei şcoală-comunitate, prin:
Definirea şcolii drept comunitate de învăţare;
Diversitate şi deschidere către cooperare.
Redefinirea rolurilor, obiectivelor şi conţinuturilor academice, pentru:
Favorizarea formării de competenţe transversale ca suport al împlinirii personale, definirii propriei identităţi, stimei de sine şi identităţii sociale;
Dezvoltarea abilităţilor de viaţă într-o manieră sustenabilă.
Identificarea celor mai potrivite strategii care să răspundă eficient la întrebările:
De ce?
Ce?
Cum?
Repoziţionarea curriculumului pe coordonatele:
Reformei pedagogice – transferarea accentului de pe „Ce învăţ“ pe „Cum învăţ“;
Asigurării unei construcţii integre a educaţiei de bază – formarea unui spectru larg de competenţă, a unei culturi pro-şcoală, conexiunea dintre domeniile cunoaşterii;
Schimbării culturii şcolare – reînnoirea pedagogiilor, mediului de învăţare, abordărilor privind munca şi evaluarea;
Domeniului instrumentelor IT/digitale – realizarea unui e-curriculum (web) multifuncţional.
Prezentarea elementelor inovatoare (sau doar definitorii) ale curriculumului finlandez face trimitere în mod explicit la categoriile de competenţe prin care se produce inovarea lor, în termenii standard de cunoaştere, abilităţi, valori, atitudini şi dorinţe (aştepări):
C1 – Competenţe de raţionament (gândire) şi de a învăţa să înveţi;
C2 – Competenţă culturală, interacţiune şi comunicare;
C3 – Competenţa privind propria siguranţă, de a se îngriji de propria persoană şi de ceilalţi, de a-şi coordona activităţile zilnice;
C4 – Competenţe de literaţie (multiliteracy);
C5 – Competenţe TIC;
C6 – Competenţe de muncă şi antreprenoriat;
C7 – Competenţe privind asumarea de roluri active şi implicare (participation and influence), în vederea construirii unui viitor sustenabil.
Pentru o imagine mai completă asupra direcţiilor de inovare, am considerat importantă completarea aspectelor generale prezentate anterior cu cele cuprinse în  studiul publicat la nivelul Comisiei Europene, referitor la aspecte definitorii ale învăţământului secundar superior general din Finlanda.
(https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/mwikis/eurydice/index.php/Finland:Teaching_and_Learning_in_General_Upper_Secondary_Education).
Pe site-ul Comisiei Europene se găsesc şi informaţii privind învăţământul secundar superior tehnic şi vocaţional, însă referirile care completează perspectiva finlandeză sunt doar la învăţământul general.
Şi la acest ciclu – învăţământ secundar superior, curriculumul este stabilit la nivel naţional, cu evidenţierea obiectivelor, conţinuturilor de bază, principiile evaluării şi elemente care asigură calitatea educaţiei. Grade de libertate înspre completarea curriculumului naţional sunt acordate furnizorilor de educaţie/unităţilor de învăţă­mânt – curriculum local, care cuprinde opţiuni individuale de studii, precum şi ghiduri privind implementarea curriculumului local.
Programele de studiu cuprind 75 de cursuri (subiecte/teme), fie cu regim obligatoriu, fie cu regim de alegere, şi vizează dezvoltarea şi specializarea prin abordări inclusiv practice. Numărul de obiecte de studiu/programe pentru parcursul învăţământului secundar superior este cuprins între 47 şi 51, diferenţierea fiind datorată în principal opţiunilor pentru studiul avansat al matematicii.
Disciplinele de specializare au caracter preponderent opţional, cu legături interdisciplinare cu disciplinele obligatorii, pentru a facilita o alegere coerentă a opţionalelor corelat cu baza de studiu prin curriculum obligatoriu.
Elevul are obligaţia de a alege cel puţin 10 discipline opţionale de tip specializare – din oferta naţională – în completarea planului său de studiu, elevul putând alege şi opţionale la nivel local.
Disciplinele/subiectele având caracter aplicativ sunt de tip integrator, reprezentând o sumă de conţinuturi de la nivelul mai multor discipline şi au la bază programe de studiu axate pe metodologie, formare profesională, alte elemente care pot completa o educaţie de nivel secundar superior.
Ana Elisabeta NAGHI, Liliana TODERIUC,
Gabriel VRÎNCEANU, Stelian Victor FEDORCA,
consilier Guvernul României