Ziua Mondială a Educației în România Educată a anului 2021

Începând din 1994, în fiecare an la 5 octombrie, în întreaga lume, se sărbătorește Ziua Mondială a Educației sau Ziua Mondială a Profesorului. Sărbătoarea marchează semnarea Recomandării UNESCO/OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind statutul profesorului. Recomandarea din 1966 și Recomandarea privind învățământul superior, semnată unsprezece ani mai târziu, alcătuiesc principalul cadru de referință privind drepturile și obligațiile cadrelor didactice. În 2016, Ziua Mondială a ­Educației a fost marcată în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, care garantează o educație de calitate și subliniază că pentru atingerea obiectivului este nevoie atât de creșterea numărului de cadre didactice calificate, cât și de motivarea lor financiară. În 2017, la împlinirea a 20 de ani de la adoptarea Recomandării UNESCO privind statutul cadrelor didactice din învățământul superior, Ziua Mondială a Educației s-a sărbătorit sub sloganul „Predarea în libertate, împuternicirea profesorilor“. Trei ani mai târziu, în 2020, în context pandemic, Ziua Mondială a Educației s-a desfășurat sub deviza „Profesorii: Conducerea în criză, reimaginarea viitorului“, esențială în ceea ce privește contribuția dascălilor din întreaga lume la susținerea învățării la distanță, la sprijinirea copiilor din zone vulnerabile, la redeschiderea în bune condiții a unităților de învățământ și la atenuarea lacunelor acumulate de elevi și de studenți în perioada în care școala s-a făcut online. UNESCO subliniază, încă odată, rolul extraordinar pe care îl joacă profesorii în formarea societății de mâine.

„Dacă nu ne redresăm, vom plăti cu toții!“

Cum se prezintă România de Ziua Mondială a Educației, cum arată educația românească la momentul 5 octombrie 2021? Ministrul Sorin Cîmpeanu ezită să dea un calificativ tranșant: „Atâta vreme cât nu dăm note elevilor din învățământul primar, ca să nu-i demotivăm, nici eu nu dau note sistemului de educație ca să nu-l demotivez. Calitatea educației a scăzut continuu din diverse motive, nu neapărat din motive ce țin strict de educație. Am ajuns la un punct de minimum, în care dacă nu ne redresăm, să începem să creștem calitatea educației, o vom plăti cu toții; mai întâi elevii și studenții, apoi noi toți, întreaga societate“. Cu alte cuvinte, dacă sistemul de educație, cum am spus, este în derivă, întreaga societate se află în derivă. Constatăm acest lucru cu tot mai multă acuitate când vedem exodul populației, răsturnarea scării valorilor, dispariția unor concepte morale de importanță maximă.

Nevoia de profesori motivați și bine pregătiți

În mesajul său la redeschiderea școlilor, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Simion Hancescu, spune: „Deși în anul școlar trecut am avut școli închise, iar lecțiile online s-au desfășurat în multe cazuri cu probleme, cadrele didactice și-au făcut datoria. Au căutat soluții, au improvizat la nevoie, au cerut ajutor atunci când nu au mai putut, dar niciodată nu au renunțat la misiunea lor și nici la ceea ce contează cel mai mult – ca fiecare elev să primească rodul educației! Pentru noi, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, cadrele didactice sunt eroii din perioada de criză și rămân modelatori ai viitorului! Guvernanții, în schimb, le-au întors spatele! Cadrele didactice le cer acestora să-și onoreze datoria de-a aplica, de îndată, integral, Legea salarizării! De asemenea, colegii noștri solicită Executivului să facă tot posibilul ca în proiectul Legii salarizării, care va fi elaborat anul viitor, să găsească soluția ca aceștia să fie mult mai sus poziționați în grila de salarizare decât în prezent!“. Făcând trimitere la Agenda mondială 2030, Simion Hancescu subliniază că salarizarea este o urgență, deoarece o educație de calitate se face cu profesori bine pregătiți și motivați pe măsură!

În vreme ce în alte țări ale Uniunii Europene salariile profesorilor sunt cu mult mai mari decât în România, ministrul Sorin Cîmpeanu a anunțat că nu susține majorări salariale, ci creșterea costului standard pe elev, știind că țara noastră se află la același nivel cu Bulgaria, Letonia, Ungaria, Polonia și Slovacia, state care alocă cei mai puțini bani per capita.

Fără salarii pe măsura importanței covârșitoare a muncii pe care o prestează profesorii, nu putem vorbi despre calitate în actul educațional sau despre elevi și studenți bine pregătiți și despre o societate sănătoasă. În vreme ce un cadru didactic de la noi câștigă între 8.000 și 15.000 de euro pe an, în Germania, un profesor câștigă peste 50.000 de euro pe an, în Marea Britanie, între 28.000 și 46.000 de euro, iar Franța, între 26.000 și 48.000 de euro.

Elevii, beneficiarii direcți ai nivelului actului educațional

Și la acest început de an școlar o bună parte dintre elevi învață de acasă. Mulți nu au nici în momentul de față suporturile tehnologice necesare pentru școala făcută de la distanță. Președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, Iulian Cristache, spune că într-un an și jumătate s-au cheltuit sute de milioane de lei pe procurarea a 500.000 de tablete, dar tot nu e de ajuns: „S-au făcut cheltuieli pentru infrastructură și logistică la nivelul unităților de învățământ acolo unde nu existau echipamente, camere web, rețea, s-au făcut întâlniri cu operatorii de telefonie mobilă, să aducă rețeaua inclusiv la Cuca Măcăii și așa mai departe“. Cu toate acestea, ministrul Sorin Cîmpeanu spune că a găsit multe zone din România fără semnal la internet și la telefon, ceea ce înseamnă că mulți elevi încă nu au condiții pentru școala online.

Studiile arată că, la nivel de masă, elevii români nu excelează în performanță, ceea ce denotă nivelul scăzut al actului educațional de la noi. În același timp, la nivel de olimpiade și alte concursuri internaționale, ne aflăm an de an pe po­ziții de top, indiferent că e vorba despre chimie, matematică, fizică, astrofizică, robotică sau informatică. În ciuda performanțelor de acest fel, rata analfabetismului funcțional la noi este de 22%, comparativ cu media europeană, care este de 13%.

La același nivel ne aflăm și în ceea ce privește rata abandonului școlar, care a crescut constant în ultimul deceniu, mai ales în zonele rurale. Contextul pandemic și trecerea școlii în online au făcut ca mulți copii, mai ales din zone dezavantajate, să iasă din sistemul educațional. În anul școlar 2020-2021, 32.000 de copii au renunțat la școală.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 22 / octombrie 2021