Strategia de evaluare iniţială este necesară „la începutul unui program de instruire – ciclu de învăţământ, an şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii” (Ioan T. Radu, Evaluarea în procesul didactic, EDP RA, 2007, p. 117). În raport de funcţia îndeplinită – de diagnoză şi de prognoză –, se afirmă şi sub denumirea prescurtată de strategie de evaluare predictivă.
În contextul procesului de învăţământ, abordat din perspectiva paradigmei curriculumului, strategia de evaluare iniţială constituie premisa reuşitei pedagogice în orice activitate de instruire. Funcţia sa generală, de diagnoză şi prognoză, este realizată în sens pozitiv în măsura proiectării unor obiective care vizează cunoaşterea stadiului atins în învăţare de clasa de elevi, la începutul unei activităţi de instruire, determinată temporal la nivel de lecţie, capitol, modul de studiu, semestru şcolar, an sau treaptă de învăţământ etc. Avem în vedere cunoaşterea obiectivă a stadiului real atins în învăţare de clasa de elevi, exprimat în termeni de conţinuturi, deprinderi, strategii cognitive – de bază şi de competenţe dobândite în timp la un nivel adecvat în raport de disciplina şi treapta de învăţământ respectivă şi de vârsta şcolară şi psihologică.
Analiza strategiei de evaluare iniţială poate fi realizată la nivel conceptual, normativ şi metodologic. Cele trei perspective fixează dimensiunile generale ale acţiunii docimologice, angajată de strategia de evaluare iniţială, integrată în cadrul oricărei activităţi de instruire, organizată, planificată şi realizată pe termen scurt (lecţie etc.), mediu (capitol, modul de studiu, semestru şcolar) şi lung (an şcolar, treaptă/nivel de învăţământ).

1. I) La nivel conceptual, strategia de evaluare iniţială poate fi definită în raport de funcţiile generale îndeplinite în mod obiectiv pe parcursul activităţii de instruire, care determină structura de bază a strategiei de evaluare iniţială (Ibidem, pp. 118-122):

1) Funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială sunt complementare. Intervin, în mod obiectiv, la începutul oricărei activităţi de instruire, identificabile în raport de sistemul de referinţă fixat pe termen lung, mediu sau scurt în cadrul procesului de învăţământ. Avem în vedere: A) Funcţia diagnostică; B) Funcţia prognostică/predictivă.

1. A) Funcţia diagnostică – „vizează cunoaşterea măsurii în care subiecţii (n.n. – elevii etc.) stăpânesc cunoştinţele (n.n. – de bază; deprinderile, strategiile cognitive de bază) şi posedă capacităţile (n.n. – competenţele) necesare angajării lor cu şanse de reuşită într-un nou program”, reuşită susţinută în plan atitudinal (afectiv, motivaţional, caracterial – superior). Implică evidenţierea calităţii procesului de învăţământ realizat anterior, care trebuie confirmată şi perfecţionată pe o linie ascendentă sau remediată prin „conceperea unei subsecvenţe de recuperare”.
2. B) Funcţia prognostică/predictivă – vizează acţiunile profe­sorului realizate în raport de diagnoza stabilită, acţiuni bazate pe „condiţiile probabile ale desfăşurării noului program, care permit anticiparea rezultatelor” prin: a) obiectivele construite (specifice, concrete); b) demersul didactic propus la nivel de conţinuturi de bază (corespunzătoare obiectivelor) – metode de instruire, avansate în raport de posibilităţile de învăţare ale elevilor, de ritmul şi de stilul de învăţare al acestora – condiţii de învăţare, asigurate în plan didactic şi psihologic.

2) Structura de bază a strategiei de evaluare iniţială, deter­minată de funcţiile generale ale strategiei de evaluare iniţială, fixează „obiectul evaluării iniţiale” la nivel de „cunoştinţe şi capacităţi” de bază necesare pentru realizarea ulterioară a oricărui program de instruire (lecţie, capitol, semestru, an şcolar, treaptă de învăţământ), care reprezintă „premise (pre-requis) pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor competenţe”. Rezultatele evaluării iniţiale sunt interpretabile pedagogic nu în termeni de performanţe certificate (prin note, calificative etc.), ci pentru cunoaşterea potenţialului de învăţare al elevilor, a resurselor lor cognitive şi noncognitive „necesare integrării în activitatea care urmează”.