Strategia de evaluare continuă este necesară pe tot parcursul procesului de învăţământ, în contextul oricărei activităţi de instruire, proiectată şi realizată curricular la nivel de treaptă de învăţământ, an şi semestru şcolar, modul/submodul de studiu, capitol, sisteme de lecţii, lecţie (vezi Ioan T. Radu, op. cit.,

1. 133-147). În raport de funcţia sa formativă, angajată pedagogic în reglarea-autoreglarea permanentă a activităţii de instruire la toate nivelurile procesului de învăţământ, strategia de evaluare continuă poate fi definită şi ca strategie de evaluare formativă.

Paradigma curriculumului confirmă importanţa strategiei de evaluare continuă, determinantă pedagogic, în sens calitativ superior, la nivelul structurii de realizare-dezvoltare a activităţii de instruire, în context deschis, în cadrul procesului de învăţământ. Funcţia formativă, proprie strategiei de evaluare continuă, implică, în mod obiectiv:

1. a) integrarea deplină şi permanentă a acţiunii de evaluare în structura oricărei activităţi de instruire, concepută ca activitate de predare-învăţare-evaluare;
2. b) centrarea asupra procesului realizat, susţinut psihologic (prin competenţele dobândite) şi social (prin conţinuturile de bază învăţate, interiorizate, valorificate în contexte multiple), nu doar asupra rezultatelor constatate şi apreciate iniţial sau sumativ (final);
3. c) identificarea punctelor pozitive sau negative (critice), abordate ca şi premise necesare pentru asigurarea progresului şcolar individual/al fiecărui elev;
4. d) transformarea efectelor de reglare în efecte de autoreglare a acţiunilor de predare- învăţare-evaluare, transformare calitativă iniţiată permanent de profesor (la nivel de evaluare formatoare), dar şi de elevii capabili de autoevaluare eficientă (la nivel de evaluare autoformativă sau de „evaluarea formatoare”).

Analiza strategiei de evaluare continuă, abordată din perspectiva funcţiei sale formative de reglare-autoreglare a activităţii de instruire în contextul deschis al procesului de învăţământ, implică evidenţierea dimensiunii sale conceptuale, normative şi metodologice privite în interacţiunea lor.

1. I) Dimensiunea conceptuală a strategiei de evaluare continuă este marcată prin:
2. a) funcţiile generale, cu caracter obiectiv – funcţia centrală, formativă, de perfecţionare permanentă a profesorilor, de formare (şi de autoformare – vezi „evaluarea formativă”) a elevilor;
3. b) func­ţiile principale:

b-1) cunoaşterea progresului/regresului elevilor;
b-2) ameliorarea predării-învăţării-evaluării în raport de rezul­tatele elevilor, obţinute în contextul temporal şi spaţial propriu fiecărei activităţi de instruire.

1. c) Structura de bază, corespunzătoare funcţiei centrale, care fixează operaţiile de:

c-1) măsurare (cantitativă) şi apreciere (calitativă) permanentă a rezultatelor elevilor şi profesorilor; asigură informarea profe­sorilor şi elevilor asupra stadiului atins în activitatea de instruire, valorificabilă în termeni de ameliorare imediată, dar şi în termeni de decizie managerială, parţială sau chiar finală;
c-2) identificare a limitelor/deficienţelor/problemelor critice existente în activitatea de instruire, generate la nivel de: predare (construcţie, transmitere, valorificare a mesajului pedagogic/ didactic) – învăţare (lipsa/insuficienţa/inconsistenţa însuşirii/ interiorizării/valorificării multiple a conţinuturilor de bază/ cunoştinţe, deprinderi, strategii cognitive, atitudini cognitive de bază) – evaluare (a rezultatelor în termeni de produs, dar şi de proces, care evidenţiază competenţele atinse gradual: cunoaştere simplă, înţelegere, aplicare; analiză, sinteză, evaluare critică etc.).
Prof. univ. dr. Sorin Cristea