După câteva luni de la negocierile dintre reprezentanţii elevilor şi specialiştii din Ministerul Educaţiei, MENCS a lansat în dezbatere publică Proiectul statutului elevului.
Documentul, extrem de controversat în momentul de faţă, se vrea un instrument menit să reglementeze drepturile şi obligaţiile elevilor din instituţiile noastre de învăţământ preuniversitar. Potrivit acestuia, drepturile elevilor sunt educaţionale, de asociere şi de exprimare, drepturi şi moduri de recompensare. Documentul prevede, de asemenea, îndatoriri, interdicţii şi sancţiuni pentru încălcarea de către elevi, în incinta unităţii de învăţământ, a prevederilor din statut sau a prevederilor explicite din actele normative în vigoare, în funcţie de gravitatea lor.
La capitolul drepturi, elevii vor beneficia, printre altele, de: acces gratuit la educaţie în sistemul de învăţământ public; învăţământ de calitate în unităţile de învăţământ publice şi private; educaţie în limba maternă sau într-o limbă de circulaţie internaţională; dreptul de a nu fi supus vreunei forme de discrimi­nare din partea personalului didactic sau admi­ni­s­trativ al unităţii de învăţământ; dreptul de a beneficia de manuale şcolare gratuite pentru elevii din învăţă­mântul de stat şi din cel obligatoriu particular acreditat; drep­tul de a beneficia gratuit de servicii de informare şi consiliere şcolară, profesională, psiho­logică şi socială; dreptul de a nu fi supus unor sancţiuni colective; dreptul de a beneficia în mod gratuit de acte de studiu, adeverinţe, foaie matricolă şi altele; dreptul de a întrerupe şi relua studiile, în conformitate cu legislaţia în vigoare; dreptul de a învăţa în medii amenajate alături de un număr de elevi adecvat spaţiului de care dispune unitatea; dreptul de a refuza orice semn distinctiv, atunci când apreciază că acesta nu îi sporeşte siguranţa şi îi restrânge libertatea de exprimare; dreptul de a dispune de propriul corp sau propriile bunuri.
La capitolul drepturi intră şi cel la o evaluare corectă şi obiectivă, dreptul de a contesta o notă, dreptul la feedback anonim(!) şi, pentru elevii de liceu, dreptul la protest organizat în incinta unităţilor de învăţământ, dar după orele de curs.
Numărul îndatoririlor este mult mai mic. Printre acestea se numără, evident, obligaţia de a nu lipsi nemotivat, de a avea un comportament civilizat în incinta unităţii de învăţământ, de a se pregăti la fiecare disciplină de studiu, de a-şi îndeplini obliga­ţiile pe care le au conform programei, de a folosi manualele şcolare primite gratuit şi de a le restitui la finalul anului etc.
Statutul a fost elaborat de Ministerul Educaţiei în colaborare cu Consiliul Naţional al Elevilor şi alte organizaţii reprezentative ale elevilor.
„Cred că ne ducem prea departe, trebuie să coborâm cu picioarele pe pământ”
Departe de a le fi pe plac profesorilor, Statutul, aşa cum arată în momentul de faţă, a trezit în val de revolte şi indignare. Un număr foarte mare de cadre didactice îşi manifestă nemulţumirea pe reţelele de socializare şi forumurile de discuţii. Statutul elevului, supus dezbaterii publice în inter­valul 17 iunie – 4 iulie (un interval extrem de scurt, de nici măcar 30 de zile, fixat în plină vacanţă, aşa cum s-a obişnuit de mai multă vreme Ministerul Educaţiei să procedeze cu documentele cu ţintă şi conţinut controversate), aduce un plus de anarhie în învăţământul românesc, aflat oricum, din această perspectivă, pe marginea prăpastiei.
Dreptul de a contesta o notă, coroborat cu dreptul la proteste în incinta unităţilor de învăţă­mânt şi cu acela de feedback anonim, la care se adaugă dreptul de a-şi alege sau de a renunţa la un cadru didactic dacă două treimi dintre elevi doresc acest lucru ar putea avea drept consecinţă practică contestarea notelor mici de către elevi şi părinţi ai acestora, profesorii fiind practic forţaţi de noile împrejurări să dea numai note mari. Aceasta este însă doar una dintre consecinţele aberante care ar putea rezulta din aplicarea celui mai democratic Statut de care s-a bucurat vreodată vreun elev din această ţară.
Cu câteva luni `n urmă, prof. Marius Nistor, liderul Federaţiei Sindicatelor din Educaţie Spiru Haret, critica, de pildă, în termeni foarte duri, dreptul elevilor stipulat în Statut, la opinii proprii în timpul orelor şi interdicţia de a le fi cenzurate. „Credeţi că toţi elevii din România sunt ca la «Sava» sau «Lazăr»? Nu este aşa. Problema multor elevi este cum se exprimă, cum se adresează profesorilor”, pentru că, să nu uităm multitudinea de cazuri în care elevii îşi agresează verbal profesorii în timpul orelor de curs, îi jignesc, îi umilesc, îi ameninţă. „Cred că ne ducem prea departe, trebuie să cobo­râm cu picioarele pe pământ”, a încheiat atunci Marius Nistor.
„În ultimii 10-15 ani am asistat la evoluţia spectaculoasă a drepturilor exagerate care s-au acordat elevilor”
Statutul elevului aşa cum se prezintă el în această minidezbatere publică nu este un statut al drepturilor şi obligaţiilor elevului, ci este un statut al unor drepturi exagerate, care îi transformă pe dascăli, din parteneri în procesul educaţional, în slugi cuminţi şi ascultătoare ale elevilor. Elevii au dreptul să-i evalueze, elevii dau feedbackuri anonime (informări!) despre activitatea dascălilor, contestă note, formulează opinii libere în timpul orelor, protestează dacă au chef şi nu le convine ceva. Un astfel de statut ar putea distruge practic şi ultima fărâmă de normalitate care se încăpăţânează să persiste la modul anacronic în învăţământul românesc.
„În ultimii 10-15 ani, spune Ioan }enţ, prim-vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, am asistat la o evoluţie spectaculoasă a drepturilor exagerate care s-au acordat elevilor, ajungându-se astfel la stadiul actual, în care elevul nu mai are nicio obligaţie şi aproape nicio sarcină. Lui i se cuvine totul. El poate fi agresiv, îşi poate umili liniştit profesorul. Societatea românească nu are decât obligaţii faţă de aceşti elevi.”
„În ţările democratice, în mediul şcolar sunt măsuri mult mai draconice decât în România”
Comentând, la rândul său, Statutul elevului, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, prof. Simion Hancescu, a fost de părere că, dacă în viitoarea lege a educaţiei este prevăzut acest document, ar trebuie să fie prevăzut şi un statut al cadrelor didactice: „Dacă există un statut al elevilor, în oglindă, ar trebui să existe şi un statut al profesorilor. El nu mai există acum, fiind eliminat prin Legea 1, drepturile şi obligaţiile cadrelor didactice sunt trecute în lege extrem de succint şi cred că este absolut obligatoriu ca un capitol în lege să se adreseze părinţilor”. Preşedintele FSLI a mai spus că acest statut conţine anumite prevederi care pot conduce la anarhie în interiorul unităţilor de învăţământ. „Aşa ceva este exclus în Occident, a spus Simion Hancescu, referindu-se la controver­satele drepturi la contestarea notelor, feedback anonim, la proteste organizate în incinta şcolii. În ţările democratice, în mediul şcolar sunt măsuri mult mai draconice decât în România.”
În opinia preşedintelui FSLI, „drepturile sunt bune, dar ele trebuie să fie nişte drepturi de bun-simţ. Şi copiii au drepturi, dar au drepturi şi cadrele didactice. Totul trebuie gândit în aşa fel încât să nu afecteze atmosfera din interiorul şcolii, pentru că elevii vin la şcoală să înveţe şi să-şi croiască un drum în viaţă, asta este menirea şcolii. Dacă vin la şcoală ca să obţină numai drepturi, să protesteze şi să conteste note, de ce nu ar cere la un moment dat să se autoevalueze, profesorul rămânând un simplu element de decor, care nu mai contează?”
„Excesul de democraţie şi lipsa acesteia sunt la fel de nocive, mai cu seamă când la mijloc sunt categorii sociale în curs de maturizare”
26 de ani de eforturi susţinute, demne de o cauză mai bună, au dus la instaurarea unui climat de violenţă, agresivitate, nesiguranţă, tupeu şi obrăznicie în şcoala românească, drepturile s-au înmulţit numeric, în vreme ce obligaţiile se împu­ţinează dramatic. ­
„Statutul elevilor? se întreabă prof. George Cazacu (preşedintele Alianţei Colegiilor Centenare, cadru didactic la C.N. Sfântul Sava, din Capitală). De ce este necesar un asemenea act normativ când sunt deja consemnate drepturile şi obligaţiile elevilor în alte regulamente şcolare? Probabil cineva a considerat că n-ar fi suficient! De fapt, cred că acel/acei «cineva» doreşte/doresc, prin manipularea entuziasmului şi a dorinţei de afirmare specifice vârstei elevilor, să obţină capital pentru propria imagine publică. Se pierde din vedere faptul că excesul de democraţie şi lipsa acesteia sunt la fel de nocive, mai cu seamă când la mijloc sunt categorii sociale în curs de maturizare. Oricum, problemele arzătoare ale sistemului de învăţământ sunt cu totul altele: proasta salarizare şi statutul social deteriorat al cadrelor didactice cu efectul recunoscut al lipsei atractivităţii carierei de educator pentru tinerii absolvenţi ai învăţământului superior, neapli­ca­rea descentralizării unităţilor de învăţământ preu­ni­- versitar măcar în privinţa selecţiei perso­nalului didactic, a salarizării diferenţiate, a orga­ni­zării examenului de admitere şi a numirii directorilor de şcoli prin concurs etc. etc. etc.”
Toate acestea sunt marile, gravele şi realele probleme cu care se confruntă învăţământul româ­nesc. Nimeni nu pare însă interesat de aceste aspecte. Într-adevăr, singurul şi cel mai important lucru care aştepta să fie rezolvat era Statutul elevului. Peste violenţa crescândă din şcoala românească, peste cazurile de agresiune de tot felul, fizică, verbală, jigniri, umiliri, la care sunt supuşi profesorii şi care ies foarte rar la iveală în presa noastră – cu mult mai rar, oricum, decât cazurile în care un elev este pălmuit profesor – se aşază confortabil un Statut care riscă să declanşeze haosul şi anarhia în unităţile de învăţământ de la noi. Din acest punct de vedere, „specialiştii” educaţiei care au elaborat acest document ori sunt inconştienţi, ori doresc cu adevărat – din ce motive, e greu de spus – să distrugă şi ce a mai rămas din disciplina şi respectul faţă de şcoală şi faţă de profesor, la care, într-un viitor incert deocamdată, s-ar putea renunţa, acesta devenind, aşa cum a spus preşedintele FSLI, un element de decor care nu mai ajută la nimic, cel mult încurcă.
Marcela GHEORGHIU