Evaluarea elevilor este un proces esențial în învățământul românesc, deoarece aceasta permite profesorilor să știe dacă elevii au înțeles materialul predat și să ia măsuri pentru a-i ajuta să progreseze. Cu toate acestea, inechitățile în evaluarea elevilor din România reprezintă o problemă majoră care afectează atât elevii, cât și învățământul în ansamblu.
Problema inechităților în evaluarea elevilor din România este generată de metodele de evaluare actuale utilizate în școli, care se bazează în mare măsură pe notele obținute la examene. Aceasta poate duce la evaluări subiective, care pot fi influențate de factori precum relația dintre profesor și elev sau de atitudinea profesorului față de un anumit elev, iar în final poate avea un impact negativ asupra încrederii în sine și motivației elevilor, precum și asupra calității învățământului. Abordarea problemei este esențială pentru a asigura o educație de calitate și oportunități egale pentru toți elevii din România. Evaluarea obiectivă și corectă a elevilor este esențială pentru a se putea determina cu precizie progresul lor și pentru a le oferi feedback util și orientări specifice pentru a-și îmbunătăți performanța. De asemenea, evaluarea obiectivă poate ajuta la reducerea discriminării și la creșterea încrederii în sine și motivației elevilor.
O problemă care se ridică și care a generat suficient de multe discuții în spațiul public este „evaluarea obiectivă“. Prin evaluarea obiectivă cei mai mulți, inclusiv Ministerul Educației, au înțeles un set de evaluări bazate pe itemi obiectivi de tip Adevărat/Fals sau unul în care elevul bifează dintr-o listă prestabilită de răspunsuri. Acest tip de evaluare a fost considerat salutar în fața problemelor generate de decalajul de notare la examenele naționale dintre doi profesori. Desigur, în atitudinea pompieristică de a sista definitiv valul de contestații, cei mai mulți dintre promotorii acestui sistem de evaluare au fost dispuși să arunce și copilul cu tot cu apa din albie, pentru că, așa cum am arătat într-un articol dintr-un număr trecut al acestei reviste (Nu poți ști unde mergi decât dacă știi unde ești), itemii obiectivi sunt incapabili să evalueze creativitatea elevilor la disciplinele liberale, de exemplu, și nici nu poate da seama de capacitățile individului de a lucra în echipă și de a rezolva anumite sarcini în timp util. Ori nu se poate considera că fiecare elev va opta pentru profilul real.
Sistemul de evaluare a elevilor în România
Sistemul de evaluare a elevilor din România se bazează în mare măsură pe notele obținute la examene sau teste scrise. Acestea sunt utilizate pentru a evalua cunoștințele elevilor în diferite materii și pentru a determina progresul lor. De asemenea, profesorii pot utiliza metode de evaluare cum ar fi lucrări de control sau proiecte pentru a evalua abilitățile practice ale elevilor. Totuși, acest sistem de evaluare prezintă o serie de limitări. Una dintre cele mai importante este faptul că se bazează în mare măsură pe notele obținute la examene sau teste scrise, ceea ce poate duce la evaluări subiective. O altă limitare a acestui sistem este faptul că nu evaluează în mod adecvat abilitățile practice ale elevilor. De exemplu, un elev care excelează în proiecte practice poate obține note mici la teste scrise, dar nu va fi recunoscut pentru abilitățile sale practice în cadrul sistemului de evaluare actual. Sistemul de evaluare actual din România este necesar să fie revizuit pentru a include metode de evaluare alternative și pentru a oferi feedback și orientări specifice pentru a-i ajuta pe elevi să progreseze. O evaluare obiectivă și corectă a elevilor poate ajuta la reducerea discriminării și la creșterea încrederii în sine și motivației elevilor. De asemenea, o evaluare mai diversificată care să ia în considerare și abilitățile practice ale elevilor ar putea oferi o imagine mai completă a progresului lor și ar putea contribui la o educație mai eficientă și de calitate. În plus, este important ca formarea profesorilor să fie adaptată pentru a include metode alternative de evaluare și pentru a-i învăța cum să evite subiectivitatea și să ofere feedback util elevilor. Doar prin abordarea acestei probleme prin metode de evaluare alternative și prin formarea profesorilor sistemul de evaluare a elevilor din România poate deveni mai eficient și mai obiectiv, asigurând o educație de calitate și oportunități egale pentru toți elevii din România.
Standarde minime și maxime și descriptori de performanță
Standardele minime și maxime sunt un element esențial al oricărui sistem de învățământ, deoarece acestea furnizează un cadru clar pentru evaluarea performanței elevilor și pentru îmbunătățirea calității învățământului și pot reprezenta, cel puțin până la un punct, o radiografie cât mai echilibrată a evaluării elevilor. Trebuie să spunem că este necesar ca evaluarea elevilor să fie capabilă să arate foarte clar cât cunoaște și pricepe și un elev dintr-o comunitate rurală și unul dintr-una urbană, pentru că cel puțin, așa cum arată sistemul de evaluare din România actuală, avem senzația că elevii din orașe sunt niște genii neînțelese, iar cei din sate sunt în urma plutonului.
În primul rând, standardele minime și maxime oferă elevilor și profesorilor o linie de ghidare pentru a determina performanța elevilor și progresul acestora. Acest lucru permite profesorilor să evalueze cu obiectivitate performanța elevilor și să ofere feedback constructiv pentru a-i ajuta să progreseze. De asemenea, standardele minime și maxime oferă elevilor un obiectiv clar pentru a se strădui să atingă și să depășească. Astfel, acestea vor fi mai relevante pentru elevi și vor oferi o imagine mai precisă a ceea ce este necesar pentru a fi competitiv în societatea actuală. Adaptarea standardelor la nevoile individuale ale elevilor poate fi realizată prin personalizarea obiectivelor și a metodelor de evaluare pentru fiecare elev în parte. De exemplu, pentru un elev cu dificultăți de învățare, obiectivele ar trebui să fie mai adaptate la nivelul acestuia, ținând cont de aceste dificultăți, și metodele de evaluare ar trebui să fie mai flexibile pentru a permite acestui elev să arate ceea ce poate.
Actualizarea standardelor pentru a reflecta schimbările din societate și din piața muncii este importantă pentru a asigura că învățământul este relevant și pregătește elevii pentru cerințele actuale și viitoare ale societății. De exemplu, dacă o nouă tehnologie devine importantă în piața muncii, standardele ar trebui să reflecte aceasta prin includerea acesteia în programul de studiu și prin evaluarea abilităților în această tehnologie.
În al doilea rând, standardele minime și maxime contribuie la îmbunătățirea calității învățământului prin furnizarea unui cadru clar pentru evaluarea și revizuirea programelor de studiu și a metodelor de predare. Acest lucru permite administrației școlare să evalueze eficacitatea programelor de studiu și să identifice zonele care necesită îmbunătățiri. De asemenea, standardele minime și maxime ajută la asigurarea faptului că învățământul este adecvat pentru nevoile elevilor și pentru cerințele societății. De exemplu, dacă o mare parte a elevilor nu ating standardele minime la o anumită materie, acest lucru poate indica o problemă cu programul de studiu sau cu metodele de predare utilizate pentru acea materie. Administrația școlară ar trebui să analizeze acest lucru și să ia măsuri pentru a remedia situația. Una dintre acțiunile posibile ar fi revizuirea programului de studiu pentru a se asigura că acesta acoperă toate subiectele esențiale necesare pentru a atinge standardele minime. De asemenea, ar putea fi necesar să se adauge activități sau exerciții suplimentare pentru a-i ajuta pe elevi să înțeleagă mai bine materialul. O altă acțiune posibilă ar fi revizuirea metodelor de predare utilizate pentru acea materie. De exemplu, dacă metoda de predare actuală nu pare a fi eficientă, ar putea fi necesar să se experimenteze cu metode diferite, cum ar fi predarea prin proiect sau învățarea prin jocuri. Este important ca administrația școlară să ia acțiune în cazul în care o mare parte a elevilor nu ating standardele minime, pentru a asigura că elevii sunt pregătiți să atingă aceste standarde și să fie pregătiți pentru succesul lor în viață.
În cele din urmă, standardele minime și maxime contribuie la atingerea egalității în învățământ prin furnizarea unui cadru clar și obiectiv pentru evaluarea performanței elevilor, indiferent de background-ul lor sau de nevoile lor speciale. Acest lucru ajută la eliminarea discriminării și a inechităților în evaluarea elevilor și permite ca fiecare elev să fie evaluat în funcție de propriile performanțe, nu de factori externi.
Standardele minime și maxime în evaluarea elevilor ar trebui să fie clare și bine definite, ținând cont de nivelul de învățare și de performanța înregistrată la nivel național. Acestea ar trebui să fie stabilite prin consultarea cu experți în educație, precum profesori, formatori și cercetători, și prin luarea în considerare a standardelor internaționale. De asemenea, ele ar trebui să definească cunoștințele și abilitățile care sunt necesare pentru a progresa la următorul nivel de învățare și pentru a fi pregătit pentru viața profesională. Ele ar trebui să fie realiste și să țină cont de diferențele individuale între elevi, dar, pe de altă parte, ar trebui să definească și performanța excepțională și să ofere o direcție pentru elevii care doresc să atingă un nivel superior de învățare. Ele ar trebui să fie ambițioase și să ofere o provocare pentru elevii care doresc să își atingă potențialul maxim.
Este important ca standardele minime și maxime să fie comunicate clar elevilor, părinților și profesorilor, astfel încât toți să înțeleagă ce se așteaptă de la ei și să fie capabili să lucreze împreună pentru a atinge aceste standarde și, desigur, ar trebui să fie revizuite periodic, pentru a se asigura că rămân relevante și actuale și că se adaptează la nevoile în schimbare ale elevilor și societății.
Proiectul Merito are pe pagina sa acest tip de standarde și descriptori de performanță, din păcate, doar pentru trei discipline și toate doar pentru clasa a V-a. Pe site-ul Ministerului Educației au existat cândva standarde asemănătoare – documentul pe care îl dețin arată anul 2003 – și, ca și cel Merito, este incomplet pentru că titlul documentului este doar pentru clasa a IV-a, a VIII-a și a XII-a, ultima clasă având totuși standarde minime și maxime pentru nu mai puțin de 20 de discipline.
Patrick Danilevici – profesor, Colegiul Național Ion Creangă, București
Articol integral publicat în numărul 37-38 al revistei Tribuna Învățământului
