Aspirația tinerilor spre descoperire, atracția lor pentru domenii de cercetare, capacitățile lor de exprimare prin creație beneficiază la noi de o cultivare declarativă în fazele incipiente de manifestare, când tinerii sunt elevi, apoi studenți, după care cultivarea din partea mediului social, economic, decident se estompează până la rătăcire în labirintul tipic de rutină măruntă și de interese imediate, contopite în termeni precum birocrație și corupție, de multe ori fără convingerea că e vorba chiar de așa ceva. Tinerii cercetători sau, în orice caz, tinerii cu dorința de a-și folosi învățătura acumulată au nevoie de sprijin pentru afirmare în direcția lor creativă; sprijin în pas cu vremurile și chiar nițel mai rapid.
Dezvoltare-inovare, cu mersul racului
România se situează pe ultimul loc între statele Uniunii Europene la alocări bugetare (cheltuieli, li se spune cu un termen folosit îndoielnic) pentru cercetare-dezvoltare-inovare: sub 1% din produsul intern brut (PIB). Obiectivul alocării a două procente din PIB în 2020 (1% finanțare publică + 1% finanțare privată) este împins tot mai încolo în timp. Acum a ajuns să fie fixat pentru 2024. Deocamdată, finanțarea cercetării din PIB nu a atins nici jumătate de procent. Pe deasupra, „apropierea“ de noul termen se face ca mersul racului. În 2020, finanțarea domeniului cercetare-dezvoltare-inovare a fost de 0,13% din PIB, de la alocări în jurul a 0,47%-0,48%, înainte cu nu mai mult de un an-doi, de unde în urmă cu mai bine de zece ani, în 2008, au reprezentat 0,55% din PIB. Ba în 1995, a fost înregistrat un nivel de 0,75%, record pentru țara noastră.
Media europeană a alocărilor pentru cercetare-dezvoltare-inovare se apropie de 2,20%. Peste trei procente din PIB alocă țări cum sunt Suedia, Austria, Germania. Pe aproape valoric, alocă Danemarca, Belgia, Finlanda (2,79%). Un procent din PIB alocă Lituania. Sub un procent (dar nu atât de departe ca noi), alocă Bulgaria, Slovacia, Irlanda, Letonia, Cipru, Malta.
Chiar și în aceste condiții, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării beneficiază prin bugetul de stat pe anul în curs de o creștere a alocării față de anul precedent cu numai 0,61%. Academia Română, inclusiv cu institutele ei de cercetare, primește o creștere cu 1% față de 2021.
Cercetarea universitară beneficiază în ultimii ani de alocări din PIB de circa 0,4%, în condițiile mereu reamintite ale lipsei de concordanță între formarea din facultăți și cerințele dezvoltării economico-sociale.
ELI-NP, un context de afirmare la cel mai înalt nivel al tehnologiei
Într-un cadru de lucru dominat de strâmtorare, tinerii cercetători răzbesc greu. Contexte de afirmare există. Unul dintre ele este centrul de cercetare Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics – ELI-NP, impus în conștiința publică prin calitatea de cel mai mare laser din lume. Prezent pe platforma fizicii de la Măgurele într-o vizită la ELI-NP, ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării Marcel Ioan Boloș a reiterat imperativul potrivit căruia „trebuie să muncim pentru a ne recâștiga locul pe care cercetarea românească îl merită pe plan internațional, livrând rezultate cu aplicabilitate economică concretă!“.
Riscul eșecului în cercetare
Prof. univ. dr. Marian Siminică, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor a Universității din Craiova, director executiv al Institutului de Studii Financiare, face observația că „între activitatea de cercetare științifică și creșterea economică este o strânsă legătură“. În același timp, admite că „este greu ca un proiect de cercetare științifică să fie finanțat prin credite bancare, pentru că există riscul eșecului în cercetare destul de ridicat. Dacă investim 100 de lei în activități de cercetare, nu toată suma se va vedea în efecte imediate. Partea care are rezultate aplicabile are însă un efect multiplicator de tip exponențial, iar investiția este recuperată înzecit. De aceea e nevoie de implicarea statului“. Argumente în acest sens aduce din zona cercetării în profil economic: „Cercetarea în domeniul finanțelor are o contribuție semnificativă în domeniul piețelor financiare. Sunt create și diseminate informații noi; sunt studiate comportamentele de consum; se identifică tendințele manifestate pe piață etc. Prin diseminarea rezultatelor obținute, aceasta contribuie la creșterea gradului de educație financiară. Intervenția statului este esențială în această ecuație. Acesta trebuie să asigure infrastructura, cadrul necesar pentru colaborarea dintre entitățile de cercetare și mediul privat, prin pârghii fiscale sau stimulente financiare. Ar trebui, de asemenea, ca statul să preia măcar parțial riscul eșecului în cercetare“.
Stimularea ponderii cercetării private în PIB
Din perspectiva cercetării academice, prof. univ. dr. Nicu Marcu, Academia de Studii Economice din București, cercetător științific la Institutul de Economie Națională al Academiei Române, președintele Autorității de Supraveghere Financiară, reamintește o realitate și formulează o propunere: „Deși există, la nivel european, angajamentul asumat de țara noastră pentru alocarea a unui minimum 1% din PIB destinat finanțării cercetării, acest lucru nu s-a realizat nici până acum. Institutele de cercetare au mari dificultăți în a-și finanța activitatea și probabil că acum ar fi momentul să se creeze condițiile necesare pentru cercetarea privată! Trebuie stimulată ponderea cercetării private în PIB! Una dintre soluțiile prin care s-ar putea încuraja acest lucru ar putea fi deductibilitatea fiscală acordată companiilor private care dezvoltă intern departamente de cercetare. Cred că este un moment propice pentru ca domeniul cercetării și învățământul, în general, să primească un buget pe măsura importanței acestor două sectoare“.
Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 27 – martie 2022
