Susținerea domeniului cercetare-dezvoltare-inovare și de către stat, și de către mediul privat, încât să atingă alocarea de 2% din PIB (finanțare publică și privată), a constituit esența dezbaterii Cercetarea științifică în domeniul financiar. Provocări și soluții, organizate de Institutul de Studii de Financiare (ISF), fondat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Obiectivul reuniunii, evidențiat de organizatori a fost „să creeze premisele unui schimb de idei dintre reprezentanți ai mediului academic, ai autorităților publice și ai mediului de afaceri în scopul analizei situației curente a cercetării științifice cu aplicabilitate în domeniul financiar”.

Au participat prof. univ. dr. Nicu Marcu – președinte al Autorității de Supraveghere Financiară, prof. univ. dr.  ing. Sorin Cîmpeanu – ministrul educației, prof. univ. dr. Nicolae Istudor – rectorul Academiei de Studii Economice din București, prof. univ. dr. Marilen Pirtea – rectorul Universității de Vest din Timișoara, acad. Lucian Albu – președintele Consiliul Științific al ISF, Alexandra Smedoiu – Deloitte România, Valentin Ionescu – președintele ISF, Adrian Codîrlașu – director Suport risc de credit Unicredit Bank, prof. univ. dr. Marian Siminică – director executiv al ISF, prof. univ. dr. Mihaela Onofrei – prorector al Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Mihaela Păun –  director al Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice (INCDSB) București.

Prof. univ. dr. Nicu Marcu: „Deși există, la nivel european, angajamentul asumat de țara noastră pentru alocarea a unui minimum 1% din PIB destinat finanțării cercetării, acest lucru nu s-a realizat, nici până acum. Institutele de cercetare au mari dificultăți în a-și finanța activitatea și probabil că acum ar fi momentul să se creeze condițiile necesare pentru cercetarea privată! Trebuie stimulată ponderea cercetării private în PIB! Una dintre soluțiile prin care s-ar putea încuraja acest lucru ar putea fi deductibilitatea fiscală acordată companiilor private care dezvoltă intern departamente de cercetare. Cred că este un moment propice pentru ca domeniul cercetării și învățământul, în general, să primească un buget pe măsura importanței acestor două sectoare. Alianța între tehnologie și finanțe consolidează atât versantul comprehensiv, cât și cel normativ al cercetării academice în domeniul financiar. Astfel, digitalizarea serviciilor financiare și prelucrarea datelor pe care ea le oferă ne permite să înțelegem limitele social-economice ale proiecțiilor macroeconomice, dar ne oferă și cadrele teoretice pentru o abordare pro-activă a viitorului economic global”.

Prof. univ. dr. ing. Sorin Câmpeanu: „Rolul sistemelor financiare ar trebui regândit. Aici intervine rolul cercetării financiare. De asemenea, este nevoie de abordări inter și trans disciplinare din psihologie, sociologie, științele comunicării. Toate aceste discipline le văd integrate în disciplinele financiare. Astfel, am putea obține informații fundamentate cu privire la comportamentul investitorilor dar și al populației”.

Prof. univ. dr. Marian Siminică: „Între activitatea de cercetare științifică și creșterea economică este o strânsă legătură. Este greu ca un proiect de cercetare științifică să fie finanțat prin credite bancare, pentru că există riscul “eșecului în cercetare” destul de ridicat. Dacă investim 100 de lei în activități de cercetare, nu toată suma se va vedea în efecte imediate. Partea care are rezultate aplicabile are însă un efect multiplicator de tip exponențial, iar investiția este recuperată înzecit. De aceea e nevoie de implicarea statului. Cercetarea în domeniul finanțelor are o contribuție semnificativă în domeniul piețelor financiare: sunt create și diseminate informații noi; sunt studiate comportamentele de consum; se identifică tendințele manifestate pe piață etc. Prin diseminarea rezultatelor obținute, aceasta contribuie la creșterea gradului de educație financiară. Intervenția statului este esențială în această ecuație. Acesta trebuie să asigure infrastructura, cadrul necesar pentru colaborarea dintre entitățile de cercetare și mediul privat, prin pârghii fiscale sau stimulente financiare. Ar trebui, de asemenea, ca statul să preia măcar parțial, riscul eșecului în cercetare”.

Valentin Ionescu: „Aceste tehnologii contribuie la personalizarea învățării pentru că se utilizează algoritmi de inteligență artificială în domeniul educației, care au potențialul de a emancipa studenții și de a duce la o personalizare a unui curriculum pentru a satisface nevoile individuale ale elevului, studentului. Analizând foarte cuprinzător aceste metode de învățare ale unui student și comportamentul istoric de studiu, analiza învățării poate fi aplicată datelor colectate, personalizate. Mai mult, s-a observat că tehnologiile block chain care sunt folosite în piețele financiare pentru criptomonede, cum sunt registrele distribuite, pot fi folosite în educație. Rolul acestora ar fi păstrarea evidențelor precum și certificarea faptului că diplomele prezentate sunt valabile. Nimeni nu ar mai putea să falsifice vreodată o diplomă, cum nimeni nu ar mai putea să falsifice vreodată o tranzacție într-o piață bursieră, dacă s-ar aplica această tehnologie a registrelor distribuite”.