De fapt, titlul acțiunii la care‑am participat este ceva mai lung și are un sens aparte. Este vorba de simpozionul „Spirit și tradiție românească în context european“. Importanța acestui proiect educativ, pentru că are un profund caracter educativ și patriotic, și nu numai, este foarte mare, pentru că‑n epoca actuală este vorba cam de o adevărată uniformizare a culturilor europene care, după mine, și nu numai, este ceva dăunător culturii și întregii vieți a poporului român. El trebuie să‑și aibă un loc bine definit în context european și să nu‑și piardă sensul și importanța valorilor sale multimilenare.
Am primit cu bucurie și mare interes invitația conducerii Şcolii Iulian Vesper din comuna Horodnic de Sus de‑a participa la acțiunea finală a acestui proiect. Iar interesul mi‑a fost alimentat și de mapa care conținea tot ce trebuie să știi despre respectivul simpozion, care mi‑a fost trimisă împreună cu invitația.
„N‑aș putea spune că școala a fost pregătită special pentru acest simpozion, pentru că, după cum am constatat și cu alte dăți, școala este pregătită în permanență pentru a primi oaspeți. Iar de data aceasta școala forfotea de elevi de toate vârstele, printre care se furișau și preșcoalari, alături de cadre didactice și de părinți, din comună și din satele învecinate.
Simpozionul s‑a desfășurat în superba sală de festivități a școlii în care, după estimările mele, au fost aproximativ 300 de persoane, absolut toți având locuri de scaune.
Elevele Petruța Bădeliță și Raluca Lungoci, îmbrăcate în frumoase costume horodnicene, sub ochiul vigilent al doamnei Viorica‑Daniela Sfichi, consilier educativ și coordonatorul acestui proiect, au fost prezentatoare. Pe toată durata spectacolului, căci a fost și un adevărat spectacol, și‑au făcut cu prisosință datoria, informând publicul cu tot ce era necesar.
Domnul Gheorghe‑Ciprian Scripcaru, directorul școlii, a salutat asistența, mulțumindu‑i pentru participare, prezentând apoi tradiția din comună în organizarea activităților culturale, Necesitatea organizării unui simpozion cu această temă, dar și faptul c‑a fost organizat și în cinstea împlinirii celor 580 de ani de la prima atestare documentară a localității prin Mănăstirea Călugărița.
Doamna Viorica‑Daniela Sfichi, coordonatorul acestui proiect, a făcut o succintă prezentare a celor patru acțiuni desfășurate până acum în cadrul proiectului, punctând și tradiția școlii în organizarea acțiunilor culturale și sportive.
Plăcut impresionat am fost și de mesajele transmise de doamna Aurica Rus, consilier al primarului comunei și membră în CA al școlii, dar și de părintele‑paroh Alexandru Pitic, pe care l‑am întâlnit la toate acțiunile școlii la care am participat împreună cu părintele Grigore Vatamaniuc. Foarte bune relații între școală, primărie, biserică și comunitate în această localitate, care ar trebui să existe în toate localitățile.
Cele două fetițe, Petruța și Raluca, au prezentat foarte interesante date din istoria satului și au evocat personalități care s‑au ridicat din această comunitate și, prin întreaga lor activitate, au făcut cinste comunității. A fost foarte interesant și pentru mine să‑mi îmbogățesc cunoștințele despre această comunitate.
Elevii profesorului Mihai Ichim, din clasa a V‑a, au prezentat cu un PowerPoint o suită de case bătrânești, vechi și foarte vechi, din localitate. Din păcate, au spus copiii, unele case au fost demolate, construindu‑se alte noi. Au fost specificate numele proprietarilor, precum și în ce perioadă au dăinuit casele. Foarte interesantă prezentare! Iar lucrarea „Obiceiuri pascale din Bucovina“, un alt foarte interesant PP, a fost prezentat de elevul Iulian Lungoci.
În aplauzele tuturor, a intrat în scenă o parte a Ansamblului Folcloric „Bilcuța“, generația cea mai mică, ansamblu condus de doamna Elena Negru, și ea o foarte apreciată interpretă de muzică populară și realizatoare TV. Au prezentat o șezătoare, așa cum se organizau în zonă acum cinci‑șase decenii în satele din depresiunea Rădăuților. Cine credeți c‑a fost solista ansamblului? Chiar Iza‑Maria Negru, fetița doamnei Elena Negru. Nu‑i așa că așchia nu sare departe de trunchi?
Din cântecele prezentate în cadrul acestei șezători, am reținut câteva versuri: „Măi române, cât trăiești/ Limba ta să o cinstești“. ,,Au luptat prin foc și pară/S‑avem noi o mândră țară./“ Cred c‑ați tras concluzia că versurile au avut un profund caracter patriotic, pline de românism. În încheierea evoluției ansamblului, doamna Negru ne‑a încântat cu superba ei voce interpretând melodia „Nicăieri ca‑n sat la noi“. Le‑a urat tuturor: „Să vă iubiți veșnic satul, credința și cântecul“.
A venit rândul unui moment comic, anume acela în care a fost anunțată Elisabeta Șcheul, o gâgâlice de fetiță de la grupa mijlocie. Țanțoșă nevoie mare, înaltă de numai două șchioape, a ieșit în față și s‑a îndreptat hotărâtă spre microfon. Cum nu ajungea la el, o fetiță s‑a întins să i‑l dea. Atunci, ea n‑a mai vrut să recite. Venită repede lângă fiica ei, doamna Daniela i‑a dat microfonul. Tot n‑a vrut să‑l ia, refuzând categoric. Nici după ce mama ei s‑a așezat în genunchi în fața fetiței, ea n‑a vrut să recite. Se mai întâmplă și asemenea scene, ce să‑i faci.
Elevul Tudor Pânzaru de la Clubul Copiilor Rădăuți, ca un mare solist, ne‑a încântat cu glasul său, interpretând două melodii populare, bucovinene, în special din repertoriul doamnei Sofia Vicoveanca. Este cunoscut în sat pentru c‑a fost ovaționat îndelung. Dar oare care interpret n‑a fost ovaționat?
Elevii doamnei Mariana Grosu din clasa a II‑a au recitat mai multe poezii, pentru aceasta fiind distinși cu premiul I. Am apreciat foarte mult acuratețea recitărilor. Deci s‑a muncit mult cu ei. Și poeziile nici n‑au fost lungi, ceea ce înseamnă că acei copii n‑au depus un efort mare pentru a recita respectivele poezii. Și eleva Petruța Bădeliță de la Școala Nr. 2 din Horodnic ne‑a cutremurat recitând balada „Miorița“. Adevărat artist!
Două foarte interesante expuneri au prezentat profesorii Lidia Sfichi („Păstoritul în Horodnicul de Sus“) și Ancuța Tatar („Mituri de trecere în Bucovina“). Liniștea din sală a dovedit că cele două PP au interesat pe toată lumea, mai ales că‑n sală se aflau și membri ai unei familii de păstori, care au fost pomeniți în una din expuneri.
Doamna Alina Pomohaci a apărut în scenă cu echipa sa de spiriduși, interpreți de jocuri populare. Auzisem că este foarte pricepută, dar acum m‑am și convins. Interpreții, în costume populare locale, ținută scenică sobră și interpretare de excepție, ambele la nivel de performanță. Bravo, stimați elevi, bravo, stimată doamnă!
Ce n‑aș da să asist la asemenea activități culturale și educative în cât mai multe școli din zona Bucovinei! Numai asemenea copii duc mai departe zestrea noastră folclorică și asigură nemurirea neamului nostru românesc.
Au fost câteva momente în care, neputând să mai stea pe scaune, fiind incitați de ritmurile prezentate de interpreții vocali, elevii au sărit de pe scaune și s‑au întins într‑o horă mare, uneori chiar în mai multe cercuri concentrice. Au jucat cu mult foc, ca și cum în ziua aceea ar fi ieșit din post și duceau dorul jocului. Au fost scene de neuitat și mult apreciate de maturii care stăteau pe margine, iar copiii erau foarte mulțumiți.Prof. Gh. DOLINKI, text
elev Alin SFICHI, foto
