Interviu cu prof. Mitică Iosif, președintele SLSIP Constanța

Stimate domnule președinte, cu ce probleme ați avut a vă confrunta, pe perioada celei mai lungi vacanțe din an, la nivelul sindicatului constănțean din Educație?
În această vară ne-am confruntat cu probleme vechi și noi. Cele vechi sunt legate de asigurarea unor oferte turistice de calitate pentru membrii noștri de sindicat (de vreme ce vară pentru unii înseamnă și concediu), de sprijinul acordat colegilor noștri aflați în situații delicate, de diversele acțiuni în instanță purtate în numele și pentru apărarea intereselor colegilor noștri, de rolul nostru în organizarea și desfășu­rarea examenelor naționale, de activitatea comisiilor de specia­litate sau de etapele specifice calendarului mobilităților personalului didactic. Cele noi sunt legate, de exemplu, de conse­cințele adoptării OUG nr. 20/2016 și 43/2016, de adoptarea Statutului elevului sau a noii forme a ROFUIP, pe care încă o așteptăm, pentru a vedea dacă s-a împlinit efortul nostru de a obține debirocratizarea muncii cadrului didactic.
Vreau să vă adresez și dvs. o întrebare pe care am pus-o și altor lideri de sindicat. Cum priviți suma de bani, destul de frumoasă, primită de Educație la rectificarea bugetară din vară? Este aceasta o măsură populistă tipică anilor cu alegeri electorale?
Frumoasă, frumoasă, dar unde este această sumă? Care dintre problemele grave cu care se confruntă sistemul de învățământ a fost rezolvată prin alocarea acestei sume? Sindicatele sunt nemulțumite? Desigur! Pentru că nu avem de-a face cu un demers sincer, consistent, palpabil. Doar cârpeli, doar campanii de imagine, pentru că în mod real actul de guvernare nu acordă nicio importanță sistemului româ­nesc de învățământ și oamenilor săi, cu atât mai puțin procentul de 6% din PIB, așa cum prevede art. 8 al Legii nr. 1/2011, Legea educației naționale.
Ce pot să spun? Din păcate, populismul, demagogia, politicianis­mul sunt apucăturile păcătoase ale multor politicieni români, pentru care o temă precum educația devine foarte importantă doar în peri­oada campaniilor electorale, o adevărată prioritate națională, vitală pentru prezentul și viitorul națiunii. După alegeri, indiferent de rezul­tatul acestora și de câștigător, nu se mai găsesc bani, problema fiind trecută la capitolul și altele. Până la viitoarele alegeri. Totuși, între­barea dumneavoastră mă pune în dificultate, întrucât nu prea știu cum să răspund. Pe de o parte, bani prea mulți nu au ajuns la anga­jații din sistemul de învățământ preuniversitar. Cel puțin nu în sala­riile acestora. OUG nr. 20/2016 ar fi trebuit să regleze mecanismul, anulând dezechilibrele existente în sistemul de salarizare a persona­lului plătit din fonduri publice. Dacă analizăm urmările aplicării sale, vom constata că în învățământul preuniversitar unii au primit ceva bani, alții niște bani, în două tranșe (1 august 2016 și 1 decembrie 2017), în timp ce alții (colegii din categoria personalului didactic auxiliar, cei care au ocupat până acum funcțiile de secretar-șef și conta­bil-șef, dar care acum nu mai îndeplinesc noile criterii din norma­tivele de încadrare), într-o singură tranșă, înregistrează un minus de cel puțin 300 de lei la veniturile realizate, comparativ cu luna iulie. Pe de altă parte, o măsură de tip populist nu prea are logică, nu? Pentru cine să tragă sforile, pentru cine să adopte măsuri populiste membrii unui Guvern de tehnocrați, de specialiști care, în frunte cu primul minis­tru, declară că nu vor intra în vreun partid politic, nu vor înființa partide politice și nici nu vor participa la alegeri în calitate de candidați la ocuparea fotoliilor parlamentare?
S-au desfășurat, ca în fiecare vară, concursurile de titularizare și definitivat. Cu ce rezultate s-au soldat ele la nivelul județului Constanța? Mai bune, mai slabe decât cele din anii precedenți? Au fost candidații mai bine pregătiți?
Rezultatele demonstrează o bună pregătire a celor mai mulți dintre candidați. În comparație cu anii trecuți, pentru ambele examene rezultatele evidențiază un progres. În Constanța, rata de promovare a examenului de titularizare 2016 a fost de 86,63%, șase profesori constănțeni obținând note de 10 (disciplinele Matematică, Istorie și Biologie). Nu este deloc rău dacă ținem cont de faptul că la examen s-au prezentat 581 de cadre didactice, din care circa 50% (cam 290) au obținut note cuprinse între 7 și 10, dar posturi titularizabile au fost doar 169: 82 în mediul urban și 87 în mediul rural.
În privința examenului pentru obținerea definitivării în învățământ, anul acesta proba scrisă a fost susținută de către 188 de cadre didactice, rata de promovabilitate, adică note egale sau mai mari de 8 (prag atins de 127 de profesori), fiind de circa 68%. Pentru că nivelul de dificultate al acestui examen este foarte ridicat, la fel ca și nota minimă, ținând cont de faptul că mulți colegi nu au promovat pentru că le-au lipsit câteva sutimi, de câțiva ani încercăm să con­vingem factorii de decizie din Ministerul Educației ca nota obținută de candidați la inspecția școlară să devină notă cu pondere în nota finală. Sper să reușim.
Nu pot omite abordarea problemei de fond: Cum sunt atrași, selectați și încorporați în sistem tinerii și valoroșii absolvenți de studii superioare? Cum sunt motivați să rămână în sistem și cum sunt răsplătiți pentru progresul în carieră? Cu salarii nete de 1200-1300 de lei? Cu 10-20 de lei diferență de la un grad didactic la altul? Imposibil! Nu aceasta este calea. De aceea, îndrăznesc să spun că rezultatele obținute de colegii noștri la aceste examene sunt încă foarte bune.
Pentru că suntem la capitolul examene și concursuri naționale, vreau să vă întreb dacă profesorii care au luat parte la corectarea tezelor au fost mulțumiți cu cât au fost plătiți.
După cum știți, de ani de zile ne batem pentru a obține sume corecte (sume care să reflecte complexitatea și responsabilitatea muncii) pentru cei care trudesc în comisiile de organizare și desfășurare a examenelor naționale. Din punctul meu de vedere, încă nu se alocă suficient: 34-40,3 lei/asistent/zi, 1,7-6,67 lei/lu­crare/evaluator. Sume brute! Totuși, unii colegi parcă doresc să de­monstreze contrariul. La sfârșitul anului școlar 2015-2016, pentru a putea fi eficiente în lupta pentru apărarea drepturilor oamenilor din sistemul de învățământ preuniversitar, sindicatele reprezentative au propus boicotarea examenelor naționale. Nu au reușit pentru simplul motiv că pentru unii este bine și-așa rău.
Ce ne puteți spune despre dialogul social minister-sindicate în momentul de față?
Noul ministru al Educației susține ca școala să fie, înainte de toate, pentru elevi și despre elevi. De acord. Cu o singură mențiune: nu pot accepta ca fiind benefică trecerea în plan secundar a impor­tanței omului de la catedră și nici dictatura elevilor și a părinților, care se conturează în tușe tot mai ferme, în relația cu profesorul. Ecuația perfectă trebuie să se bazeze pe respect reciproc, pe egali­tatea acestor factori și pe asumarea statutului specific fiecăruia, cu drepturi, dar și cu obligații și responsabilități. Nu trebuie să uităm nicio clipă faptul că, din cei trei factori ai ecuației, numai unul este maestrul, specialistul: profesorul.
În ceea ce privește dialogul social, trebuie să recunosc faptul că, spre deosebire de perioada anilor 2008-2012, când dialogul social a fost pur și simplu suprimat (adoptarea Legii nr. 62/2011 – Legea dialogului social… fără dialog social, ci prin asumare guverna­mentală, fiind cea mai bună dovadă în acest sens, dar și o culme a cinismului), de câțiva ani dialogul social există.
Doar că, din punctul meu de vedere, de cele mai multe ori este mimat, deci lipsit de eficiență. Din păcate. Ca să mă fac mai bine înțeles, voi face referire la unul dintre subiectele care în aceste zile polarizează atenția oamenilor din sistemul de învă­ță­mânt preuniversitar și nu numai: orga­niza­rea și desfășurarea concursului pentru ocuparea func­țiilor vacante de director și director adjunct. Prin reprezentanții noștri din conducerea FSLI pre­zenți la întâlnirile de dialog social, am dorit ca me­to­dologia să prevadă faptul că la probele de concurs se pot prezenta doar acele cadre didactice care îndeplinesc condițiile impuse, dar care, în prealabil, au obținut un aviz conform din partea Consiliului Profesoral. În opinia noastră, acest lucru înseamnă reducerea intervenției politicului în treburile școlii, precum și acceptare și sprijin din partea celor pe care un director îi va conduce și alături de care va încerca să atingă țintele strategice pe care și le-a fixat. Din păcate, punctul nostru de vedere nu a fost luat în considerare pentru motivul că ar fi ascuns primejdia ca oamenii școlii să aleagă direc­tori slabi, permisivi în relația cu subordonații. Refuz în continuare să accept faptul că membrii cor­pului profesoral, colegii mei, sunt atât de lipsiți de instinctul de conservare și de inteligență, încât vor prefera să dea avizul conform unui astfel de candidat, care ar duce de râpă respectiva școală odată cu locurile lor de muncă. Ca profesor, ca pre­șe­dinte al SLSIP Constanța, ca membru CNL al FSLI, am sprijinit ideea organizării concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante de director,  director adjunct în învățământul preuniversitar. Din anul 2012 și până în prezent nu a existat întâlnire cu prea numeroșii miniștri care au deți­nut portofoliul Educației (și au fost cam… 9) în care să nu fi cerut organizarea acestui concurs.
Dar în condiții care să ofere tuturor celor interesați șanse egale și timp suficient pentru pregătire. Într-o minută încheiată pe acest subiect cu reprezen­tanții MENCS a fost acceptat punctul de vedere al FSLI: sta­bi­lirea unui termen de 45 de zile între mo­mentul publicării metodologiei de concurs și momentul susținerii probelor. Citind prevederile documentului publicat în Monitorul Oficial al României, surpriză: termenul a fost redus la doar 30 de zile. Am dorit ca examenul să se desfășoare în perioada vacanței de vară pentru a rezolva în timp util problemele de personal care pot să apară ca rezultat al concursului, dar și pentru a nu afecta continuitatea de predare la clasă. Nu am fost nici auziți, nici ascultați. Și atunci, vă întreb: Există cu adevărat dialog social?
Ce așteptări aveți de la anul școlar 2016-2017?
Așteptările noastre legate de noul an școlar sunt intrinsec legate de cei pe care îi alegem să ne reprezinte interesele și voința. Așa că despre speranțele legate de acești semeni voi vorbi. Încep noul an școlar cu speranța că după alegeri vom trăi împreună minunea de a vedea un Guvern, deci și un ministru al Educației care să își ducă mandatul la capăt, iar în timpul acelui mandat să acorde impor­tanța cuvenită sistemului de învățământ ro­mâ­nesc și minunaților oameni care fac posibilă funcțio­narea sa, inclusiv prin alocări bugetare semnifi­cative, destinate deopotrivă investițiilor în infra­structura școlară și în salarizarea și motivarea finan­ciară a truditorilor din sistem. Sper ca în timpul acelui mandat, prin consultarea sinceră a tuturor partenerilor de dialog social și acceptarea solu­țiilor oferite de către aceștia, să se adopte acele acte legislative care guvernează activitatea tuturor celor implicați – profesori, elevi, părinți. În primul rând, o nouă lege a educației, care să pună capăt șirului nesfârșit de schimbări găunoase numite pompos reformă. Elaborată fără grabă, precedată de consultări și dezbateri cu toți cei implicați și interesați, de studii de impact, asumată prin con­sens național, votată în Parlament și aplicată fără modificări pentru cel puțin 20-25 de ani. O viziune națională construită prin armonizarea celor mai valoroase, a celor mai aplicabile elemente ale viziu­ni­lor personale. O astfel de măsură ar aduce siste­mului de învățământ stabilitate, credibilitate, eficiență și predictibilitate. Totuși, cum pot spera că așa ceva se va întâmpla în timpul vieții noastre, când în România postdecembristă fiecare nou ministru al Educației (și, din păcate, au fost vreo 23, dintre care unii cu două sau mai multe man­date) a șters cu buretele tot sau aproape tot din ce a realizat predecesorul, decizând, cu un elan demn de o cauză mai bună, că singura, adevărata reformă a sistemului de învățământ românesc începe și se sfârșește cu el? Vreau să văd la ei profesionalism, bună pregătire, onestitate, serio­zitate, patriotism, generozitate în idei și acțiuni. Pe subiecte care țin de educație, sănătate, cercetare științifică, cultură, apărare și securitate națională, economie, agricultură, turism și comerț. Vreau să văd consens de la membrii Consiliilor Locale și Județene până la membrii Parlamentului și ai Guvernului României. Sper să nu mai văd lupta politică la baionetă având drept unică motivație interesul/orgoliile unuia sau altuia dintre parti­dele politice. Nu mai vreau să văd cum eșuează ori nu se nasc proiecte care ar aduce comunității investiții, dezvoltare, locuri de muncă, strălucire și prosperitate doar pentru că inițiativa aparține cuiva, iar altcineva face totul pentru ca respectivul proiect să se nască mort, de teama ca nu cumva, dus la capăt, înfăptuit, acesta să nu ofere capital electoral inițiatorului. Oare cer prea mult?
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU