Vremurile pe care le trăim astăzi vin la pachet cu multe dileme etice. Tehnologizarea, progresul fără precedent al științei în multe domenii, excesul de supraveghere în viața publică, dar și privată, mobilitatea fără precedent a oamenilor, presiunile sociale venite dinspre di­verse grupuri minoritare social, epoca post-ade­văr în care emoția devine mai importantă decât adevărul – iată doar câteva contexte care, fiecare în parte, ri­­dică probleme etice nu doar profesorilor, studenților, cercetătorilor, ci și oa­menilor obișnuiți.

Activitatea academică, predarea sau cercetarea implică o responsabilitate științifică, socială, politică, dar, la fel de important, o mare responsabilitate mo­­rală. Dincolo de ultramediatizatul subiect al plagiatului de doctorate, mai sunt o serie de alte aspecte etice importante pentru calitatea cercetării din România care trebuie serios discutate. Menținerea încrederii în sistemul de cercetare din România ne-a determinat pe noi, cadrele didactice din UB, să fim mai pro-activi în ceea ce privește dialogul între noi, dar și cu studenții noștri, cu privire la problemele actuale de etică în cercetarea academică. Pe lângă sistemul legal și instituțional tot mai stufos privind reglementarea aspectelor etice în cercetare (ghiduri, coduri, comitete, proceduri), considerăm că discuțiile și schimbul de experiențe regulate, actualizarea informațiilor sunt benefice creșterii responsabilității individule și instituționale privind cercetarea.

Cercetarea din domeniul științelor sociale, în particular a sociologiei, are nevoie în mod evident de un cadru axiologic care să îi jaloneze activitatea și comportamentele de cercetare ale spe­cialiștilor. Desigur că spiritul și princi­piile de bază ale eticii cercetării sunt similare în toate domeniile. Cu toate acestea, reglementările și codurile de etică trebuie să țină cont și de specificitățile diverselor discipline. De exemplu, metodele de cercetare folosite în știin­țele sociale în general, în sociologie în particular, sunt diferite de cele din alte domenii (precum medicina sau biologia) fiind non-clinice, non-intervenționiste și non-intruzive și prezentând, din anumite puncte de vedere, mai rar ­riscuri etice sau alt fel de asemenea ­riscuri ce trebuie atent urmărite în toate etapele de cercetare.

Ce faci ca sociolog când vrei să stu­diezi un grup de cerșetori pe stradă sau comportamentul unor profesori în sala de curs? Ce este spațiu privat și public în aceste contexte și ce restricții etice se im­­pun la ora actuală? Cum se obține cu ade­vărat un consimțământ informat în di­verse situații de cercetare, mai ales azi, sub presiunea normelor GDPR? Este anonimizarea mereu necesară, obligatorie, în studiile sociologice? Cum o pot face? Ce se întâmplă cu notele de teren după ce se încheie o cercetare? Ce fac, sau pot face, cu informațiile prețioase „off the record“ obținute la un interviu înregistrat? Este replicarea o modalitate neetică de a face cercetare sau, din contră, este un instrument de control etic benefic? Cum mă asigur că protejez privatitatea în situații de cercetare vizuală? La un interviu cercetătorul doar ia sau și dă înapoi ceva? La ce să fiu atent atunci când utilizez resurse de tip big data? Specialiștii discută despre etica algoritmilor, despre moralitatea sistemului de codificare, despre impactul supravegherii fără precedent prin intermediul acestor baze de date, despre co­mercializarea identităților sau despre data-ism. Cum să am acces la beneficiile acestor surse incredibile de date fără să lezez principiile etice? Cum pot face să includ mai mult decât să exclud într-o cercetare? Cum să îmi manageriez propriile stereotipuri și prejudecăți în procesul de cercetare?

Doar din întrebările sugerate mai sus se observă că lista aspectelor de cercetare sociologică unde apar aspecte etice este lungă: plagiat-autoplagiat, consimțământ informat, falsificare sau fabricare a datelor, probleme de autorat, drepturi de autor, rețele de citări, confidențialitate, anonimitate, conflicte de interese, re­­lații de putere între cercetător și subiecți, utilizarea activității de cercetare științifică în scopuri nocive, antisociale, sau, la fel de importante, aspectele legate de scrierea academic corectă. Aspectele de etică pot fi la nivel de metodologie (confidențialitate, consimțământ, subiectivitate, alegerea unei metode în detrimentul alteia, etica relațiilor de cercetare etc.), dar pot apărea în toate celelalte etape de documentare, prelucrare a datelor, diseminare și publicare a rezultatelor.

Pe de altă parte, orice cercetător vrea să fie original. Dar ce înseamnă cu adevărat original într-o lucrare de sociologie? Este același lucru ca originalitatea unei opere de artă sau de literatură unde re­­plica, pastișa, împrumutul cultural sunt lu­­cruri normale? Studenții trebuie să în­țeleagă că în sociologie poți fi original în ceea ce privește realizarea documentării (o sinteză critică a literaturii de specialitate actualizată, bine structurată și abor­dată reflexiv), instrumentele sau tehnicile de cercetare, tematica, datele produse și/sau mo­­dul de utilizare al lor sau produ­sele secundare obținute.

Formula găsită de UB de a oferi mo­­dulele de etică pentru masteranzii și doctoranzii din primul an de studiu din toate facultățile sunt sigură că își va dovedi utilitatea. Îmbinarea contextelor teoretice generale ale domeniului (prin prezentarea de către colegii noștri de la Facultatea de Filosofie a principalelor concepte și paradigme etice contemporane) cu discutarea problemelor specifice de cercetare pentru fiecare specializare oferă tinerilor cercetători în formare un cadru de re­­ferință util pentru proiectele de cercetare, dar și pentru viața lor de zi cu zi. Împreună cu Aristotel, Kant, J.S. Mill, J. Locke, Carol Gilligan și alți autori ai eticilor post-umaniste, înțelegem toți ceva mai bine universalismul principiilor etice, dar și relativismul și ancorarea istorică și culturală a comportamentelor etice. Exersând gândirea etică din diverse perspec­tive teoretice, găsim, sau măcar încercăm să găsim răspunsuri satisfăcătoare la provocările lumii complicate în care trăim.

În cadrul modulului de etică oferit doctoranzilor de anul I de la facultățile de sociologie, psihologie și științele educa­ției, noi îi invităm la un exercițiu de autoreflecție privind integrarea principiilor etice în lucrarea lor de doctorat („ethical mainstreaming“). Îi rugăm să își pună teza de doctorat, atât cât este ea creionată la acel moment, sub lupa aspectelor de etică discutate împreună. Să anticipeze posibile dileme etice pentru diverse componen­te ale ciclului de cercetare și să gândească dinainte soluții. Îi îndemnăm să includă acest tip de jurnal autoreflexiv (self-reflecting journaling) legat de provocările etice în corpusul viitoarelor lucrări de doctorat ca dovadă a preocupării constante pentru actul de cercetare etic, adică de calitate.

Printre rânduri, dincolo de programa concretă, aceste module oferă și un cadru instituțional prietenos în care se pot discuta critic și alte teme actuale cu ­relevanță etică în viețile noastre cotidiene: corectitudinea politică, politicile de egalitate de șanse, impactul noilor tehnologii asupra vieților noastre. Încă un motiv să mă bucur că fac parte din echipa de profesori ai UB implicată în acest proiect educativ. Și asta pentru că noi formăm desigur specialiști, dar mai presus de toate oameni, iar aceste module fac doar bine tuturor.

Prof. univ. dr. Laura Grünberg – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 40