Sistemul educațional sud-coreean – Cele două Corei

„Miracolul este un sinonim pentru muncă grea“ (proverb coreean)

Cele două Corei de care vorbește titlul sunt una și aceeași – Coreea de Sud – însă perspectiva de analiză este dublă. Sistemul educațional al Coreei de Sud văzut ca un exemplu de urmat de către cei care o vizitează sau îi analizează reușitele și în același timp, văzut dintr-o altă perspectivă din interior, mi-aduc aminte de vizita unui tovarăș – cel mai… dintre cei mai… – la vecina Coreei, China. Indiferent de talerul spre care se va înclina opinia voastră la finalul acestui articol, o realitate rămâne, cea surprinsă în proverbul de debut; care are, firesc, următoarea continuare: „…, dar nu orice muncă grea va produce miracole“.

Sistemul educațional  sud-coreean - Cele două Corei

Semestrul fără note

Sistemul sud-coreean actual de educație este rezultatul unor reforme majore cu debut la finalul secolului XX (1995), crescând ponderea științelor umaniste în cadrul curriculumului național și orientând procesul de educație în vederea unei învățări relevante în relație directă cu realitatea și cu provocările acesteia (globalizare, interculturalitate etc.). Ca în toate sistemele de educație performante, accentul pus pe proces primează, considerându-se că evaluarea stării de învățare exclusiv prin aplicare de teste standardizate nu mai este relevantă. În acest sens, accentul este pus pe evaluarea curentă, evaluarea procesului de învățare, iar tipul recomandat este cel care să presupună evaluarea modului în care elevul își asumă și reușește ducerea la îndeplinire a unor sarcini complexe, expunerea argumentată de idei și opinii în cadrul unor eseuri în încercarea treptată de a se renunța la evaluarea prin itemi obiectivi.

Majoritatea instituțiilor de învățământ aplică un curriculum național, în momentul de față fiind în implementare etapizată cel revizuit începând din 2015, axat pe dezvoltarea a șase competențe-cheie generale, un exemplu fiind gândirea creativă, din care sunt generate competențele specifice pe domenii de studiu. Există libertatea la nivelul unităților de învățământ de a completa curriculumul național cu un curriculum tip la decizia școlii. De menționat e că pe tot parcursul educațional primar și secundar se acordă atenție acumulării de experiență practică, o parte a curriculumului fiind axat pe activități de învățare experențială creativă, modul de organizare fiind în cadrul cluburilor, cercurilor, prin voluntariat, un obiectiv al acestor activități fiind și o mai bună orientare a traseului educațional și profesional.

La nivelul învățământului secundar, începând cu 2013 există o perioadă a anului școlar numită semestru fără examene. Pe parcursul acestui semestru, elevii nu sunt evaluați la disciplinele de studiu din curriculumul național, deși se desfășoară orele de specialitate, în acest fel dând libertatea elevului de a decide activitățile pe care le desfășoară zilnic, destinate în celelalte semestre pregătirii și susținerii evaluărilor. Astfel, elevul poate opta pentru participarea la un curs prin care își dezvoltă o abilitate sau își exersează un hobby sau poate să-și organizeze timpul pentru studiul individual într-o tematică stabilită de acesta.

Din perspectiva evaluărilor externe, în Coreea de Sud se aplică anual un ­sistem de testare denumit National Assessment of Educational Achievement, cu verificarea nivelului de competență deținut de toți elevii de clasa a IX-a (finalul învățământului secundar inferior) și de clasa a XI-a, la limba co­­reeană, la limba engleză și la matematică. Doar pe eșantioane din întreaga populație de elevi de clasa a IX-a, suplimentar evaluarea se face și pe disciplinele de tip științe ale naturii și științe sociale. Aceste evaluări au drept scop o radiografie a procesului de învățare la nivelul școlii – pentru corecții de proces și la nivel național – pentru stabilire de politici publice în domeniul educației, rezultatele nefiind comunicate individual elevilor.

Sistemul educațional  sud-coreean - Cele două Corei

Înscriere prin tragere la sorți la școlile prea solicitate

Învățământul preșcolar cuprinde, de regulă, copii cu vârste începând cu cea de 3 ani. Este organizat pe o perioadă de 3 ani, în regim gratuit în cazul opțiunii pentru grădinițele cu program scurt din sistemul public, existând și posibilitatea frecventării cu taxă a învățământului preșcolar în sistem privat. Rata de cuprindere a copiilor în învățământul preșcolar este una dintre cele mai ridicate la nivel internațional (>90% în 2012). Atât regimul de gratuitate, cât și condițiile și serviciile educaționale asigurate în sistemul public de învățământ preșcolar fac din ce în ce mai atractivă opțiunea de înscriere a co­­piilor la grădinițele de stat.

Învățământul obligatoriu începe, de regulă, la vârsta de 6 ani și se continuă până la vârsta de 15 ani. Învățământul primar este organizat pe 6 ani de studiu și se continuă cu învățământul secundar inferior cu o durată de 3 ani. Acum 50 de ani (1970), Coreea de Sud a început să pună accentul pe politici de incluziune, de egalizare de șanse la educație, pentru a diminua disparitățile create printr-un sistem educațional selectiv. În vederea reducerii concurenței pentru ocuparea unui loc în școli gimnaziale, în cazul în care capacitatea de școlarizare este depășită, s-au definit zone de egalizare, în cadrul acestor zone înscrierea copiilor la școală fiind realizată prin tragere la sorți.

În primii ani de școală primară se acordă atenție limbii coreene și matematicii. Există discipline care vizează starea de bine și integrarea cât mai bună a copilului în viața școlară, precum și din punctul de vedere al vieții sociale. În această perioadă se urmărește ca elevul să-și formeze și să-și dezvolte abilități de învățare pentru rezolvarea de probleme, să-și dezvolte creativitatea, strategie preponderentă fiind învățarea prin joc. Anumite surse situează educația morală ca primă disciplină într-o listă a celor studiate în învățământul primar. În zona de abilități și dezvoltare de aptitudini este menționată și disciplina de abilități practice. Putem afirma astfel că în curriculumul sud-coreean corespunzător claselor primare există preocuparea de a le forma elevilor abilități de viață și de conduită bazate pe valori, binele personal, fericirea individului fiind deziderate în relație directă cu disciplina, rigoarea și respectul. În cadrul gimnaziului (învățământul secundar inferior), curriculumul se completează cu discipline din domeniile științe sociale, educație morală, științe, tehnologia informației etc., elevii având și o serie de discipline opționale.

Sistemul educațional  sud-coreean - Cele două Corei

La momentul finalizării învățământului secundar inferior, absolventul poate decide fie continuarea traseului educațional cu două alegeri majore – învățământ secundar superior academic (corespunzător liceului teoretic din România), reprezentând o alegere pentru 80% dintre elevi (la nivelul anului 2013), respectiv învățământ secundar profesional, reprezentând o alegere pentru 20% dintre elevi, ambele trasee cu o durată de 3 ani, fie încadrarea pe piața muncii. Ponderea de 20% a elevilor care frecventează învățământ profesional este jumătate din totalul corespunzător anului 1990.

Același sistem de admitere, fără a fi generalizat, se aplică și la înscrierea în învățământul secundar superior, care totuși este condiționată și de susținerea unui examen de competență minimă. Sunt definite standarde minime pe care absolventul gimnaziului trebuie să le atingă prin procesul de învățare (tragerea la sorți include elevii care au promovat examenul). Acest sistem de selecție nu a fost acceptat fără nemulțumiri din partea părinților, în consecință dezvoltându-se alternative care au la bază competiția, precum școli autonome, care aplică în totalitate curriculum național, dar sunt autonome din perspectiva organizării interne și a modului de aplicare a aces­tuia – sau școli specializate pe domenii de tip arte, științe sau limbi moderne, în ambele tipuri de școli selecția având la bază examen și concurență.

Pe parcursul celor 3 ani de învățământ secundar superior, în cazul învățământului teoretic curriculumul are o zonă fixă (de exemplu limba coreeană, matematică, științe, istorie, engleză, științe sociale, educație fizică, arte și discipline aplicate precum explorare științifică și experimente), precum și un curriculum suplimentar (cursuri elective). În cazul învățământului profesional, curriculumul este împărțit astfel: 40% discipline de cultură generală (asigurarea caracterului academic) și 60% discipline de specialitate, ponderile fiind raportate la partea de core-curriculum, acestuia adăugându-i-se posibilitatea de a frecventa o serie de discipline opționale. Cei 3 ani de învățământ profesional reprezintă o durată similară celei din sistemul românesc, însă în cazul României alternativa reprezentată de liceul teoretic are o durată de 4 ani. O diferență față de sistemul de învățământ profesional din România este că în primul an de școală profesională elevul sud-coreean are doar discipline academice, în al doilea an există un mix de discipline academice și discipline de specialitate, urmând ca anul terminal să fie destinat exclusiv studiului disciplinelor de specialitate.

Zborul avioanelor deviat în timpul Bacalaureatului

La încheierea învățământului secundar superior (pentru care se înregistrează o rată de finalizare de 95%, în cazul în care absolventul dorește continuarea studiilor în școli postliceale/colegii, institute politehnice sau universități), accesul în sistemul universitar este condiționat de promovarea unui examen de tip Bacalaureat – CSAT, extrem de solicitant, cu un pronunțat caracter selectiv (chiar elitist). Importanța care se acordă acestui examen de întreaga societate este majoră. Astfel, există decizii ale comunităților locale prin care traseele de zbor ale avioanelor să fie deviate pe perioada susținerii probelor de examen pentru a nu reprezenta factori disturbatori.

Miza crescută a admiterii la studiile superioare face ca antrenamentul pentru susținerea cu succes a probelor de examen să înceapă cu mult timp înainte de momentul organizării examenului (de regulă cu ani). Pregătirea examenului se face de regulă organizat. Elevii frecventează cursuri și ore suplimentare în cadrul unor academii pregătitoare (Hagwon), de obicei contra cost. La nivel guvernamental, situația este privită ca generatoare de inechitate, astfel luându-se măsuri pentru a se asigura acces gratuit la activități complementare și suplimentare în cadrul sistemului public și măsuri prin care să se prevină suprasolicitarea copiilor (de exemplu, restricții asupra intervalelor de funcționare a academiilor), ceea ce poate explica faptul că, în 2015, 8 din 10 absolvenți de învățământ secundar superior au continuat studiile la nivel superior, față de 3 din 10, cât se înregistra cu 25 de ani înainte (1990). În același sens, începând cu 2013, s-a implementat politica de simplificare a accesului la studii superioare, introducându-se un spectru mai larg de criterii de admitere și diminuându-se ponderea rezultatelor obținute la examenul de tip Bacalaureat. La anumite colegii și universități este facilitat accesul absolvenților de învățământ secundar superior fără a se lua în considerare examenul CSAT, în cazul în care absolventul face dovada că este angajat pe piața muncii. Astfel, tinerii sunt încurajați să dețină competențe în muncă înainte de a accesa studiile superioare în profilul muncii pe care deja o exercită. Măsura luată situează Coreea de Sud în topul țărilor cu absolvenți de studii postliceale, conform datelor OECD. Totuși, există referințe care evidențiază faptul că schimbarea regulilor examenelor și condițiilor de admitere (fiecare administrație având propria viziune) nu ține seama de inerția sistemului, ceea ce permite extinderea pieței educației private, mai ușor adaptabilă la a furniza soluții, situația punând în dificultate sistemul public de educație.

Sistemul educațional  sud-coreean - Cele două Corei

Cultul pentru disciplină

Rezultatele foarte bune ale învățării au la bază cultul pentru rigoare și disciplină, precum și disponibilitatea și rezistența la efort caracteristice la majoritatea sistemelor sociale asiatice. În cultura asiatică, profesorul își menține autoritatea formală, impunând respect. Comportamentul elevilor este bazat pe reguli și pe respectarea acestora, pornind chiar de la gestul de a saluta intrarea/ieșirea profesorului din clasă într-un mod extrem de riguros (a nu confunda totuși rigoarea și respectul cu obediența). Respectul nu rămâne doar la nivel formal. Statutul profesorului este recunoscut la nivelul întregii societăți sud-coreene, exprimat nu doar în relația cu profesorul, ci raportat la întreaga educație, o parte semnificativă a acesteia vizând morala și civismul.

Selecția studenților la cele 11 colegii naționale de profesori este cotată cu scoruri dintre cele mai mari la nivel internațional. Se adaugă reușita post-formare inițială, majoritatea celor care participă la examenul specific pentru a deveni profesor reușind să-l promoveze (să obțină o notă care ar permite ocuparea unui post). Date raportate la anul 2015 relevă că anual sunt 20.000 de licențiați ai colegiilor pedagogice, la examenul de ocupare de post în învățământ participând peste 40.000 de candidați (din serie curentă și serii anterioare) pe un număr mediu de 4.000 de posturi scoase la concurs. În medie, concurența este de 16 candidați pe un post ceea ce, cumulând toate aceste date, relevă atractivitatea profesiei. În acest context, este evident că reducerea substanțială a raportului dintre numărul de elevi și numărul de cadre didactice de la 33:1 (1995) la 15:1 în 2014 favorizează și din această perspectivă calitatea procesului educațional.

Clasamente internaționale pun sistemul de educație sud-coreean pe primul loc (în termeni de rezultate ale învățării), poziția de lider fiind una care s-a menținut în termeni de ani (2013-2017). La nivelul anului 2019, Coreea de Sud nu mai ocupă poziția de lider ca sistem educațional, dar rămâne pe podium. În clasamentul OECD raportat la rezultatele evaluării PISA 2012 (matematică și științe și citire/lectură), Coreea de Sud deține prima poziție la matematică, a patra poziție la științe și a doua poziție la lectură, iar în raport cu evaluarea PISA 2015 ocupă locul 3 în ansamblul rezultatelor (din peste 70 de țări care au aplicat eva­luarea, România ocupând poziția 48), după alte 2 țări asiatice, Singapore și Hong Kong.

Suicidul, principala cauză de deces la tineri

În contrapondere cu indicatorii de top în domeniul educației, Coreea de Sud are o rată îngrijorătoare de suicid în rândul tinerilor (principala cauză de deces la acest segment de populație), mențio­nându-se și un nivel de stres ridicat, corelat cu presiunea obținerii de rezultate școlare (50,5% nivel de stres academic, conform Institutului Coreean pentru Sănătate, 2015). Relația cu viața școlară a elevului este consistentă, timpul petrecut de elev în spațiul școlii fiind în mod obișnuit pe parcursul intervalului orar 08.00-17.00 (ore de curs, pauze, activități recreaționale și extracurriculare). Pentru a face față presiunii curriculumului, studiul individual se continuă după programul școlar, în biblioteci sau în centre de învățare.

Articol de Gabriel Vrînceanu – profesor

Articolul integral poate fi citit în numărul 10, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului.