Prezentare generală

Domeniul Educație reprezintă unul dintre domeniile de interes și de prioritate pentru Irlanda, atât din perspectiva economică – fiind o componentă semnificativă în cadrul politicilor, strategiilor, programelor și planificării naționale, fiind acceptat că educația este un motor puternic al succesului economic –, cât și din perspectiva socială și cea de dezvoltare culturală. Problematica educației este de interes public și răspunsurile la întrebările pe care le ridică viitorul educației sunt în preocuparea atât a statului, cât și a mediului privat, care susține și investește în educație. În indicatorii OECD (PISA), Irlanda ocupă poziții onorante, asigurându-se astfel un nivel bun de apreciere externă, iar din perspectiva internă, angajatorii sunt mulțumiți de rezultatele învățării, cuantificate în competențe-cheie, inclusiv competențe pentru muncă.

Alături de Ministerul Educației și Științei, organismul central care are în atribuții majoritatea aspectelor administrative este Departamentul Educație și Știință (organism care funcționează neîntrerupt din anul 1924), la acest nivel fiind stabilite reglementările generale pentru autorizarea/acreditarea instituțiilor furnizoare de servicii educaționale, reglementări privind curriculumul național, precum și privind gestionarea resurselor, inclusiv resursa umană și salarizarea acesteia.

În ultimii ani, Departamentul a intrat într-un proces de restructurare care urmărește să diminueze centralismul, cu delegarea de responsabilități unor agenții externe, una dintre acestea fiind Comisia de examinare națională, precum și prin intermediul unei rețele de birouri regionale, în acest fel instituția concentrându-și eforturile pe definirea unor politici publice din domeniul educație eficiente și de analize, de predicție prin care să contureze soluții la provocările și așteptările pentru educație în viitor, în acest sens urmărindu-se ca educația și formarea de calitate să însemne competențe înalte, cunoaștere și inovare, precum și dezvoltare durabilă și incluziune.

Câteva date sistemice sunt utile pentru a înțelege specificitatea educației din Irlanda:

• învățământul obligatoriu în Irlanda cuprinde copii și adolescenți cu vârste începând de la 6 ani și, de regulă, până la 16 ani sau până la absolvirea a trei ani din ciclul de învățământ secundar;
• din punct de vedere al școlarizării, numărul de elevi pe fiecare nivel/ciclu din învățământul preuniversitar este următorul (date la nivelul anului școlar 2001/2002): puțin peste 441 de mii de elevi școlarizați în ciclul primar (6 ani de studiu) într-un total de 3.282 de unități, cu o resursă umană de aproximativ 24.000 de cadre didactice, salarizarea reprezentând 78,5% din total cheltuieli cu educația, respectiv puțin peste 340 de mii de elevi în învățământul secundar (5-6 ani de studiu) într-un total de 750 de instituții (în scădere numerică de aproximativ 70 de instituții față de anul 1975), cu o resursă umană de aproximativ 25.000 de cadre didactice – posturi, salarizarea reprezentând aproximativ 75% din total cheltuieli cu educația;
• pornind de la o rată de retenție de 20% în 1965, reprezentând raportul dintre numărul celor școlarizați în învățământul secundar și numărul absolvenților acestui nivel, Irlanda a crescut treptat la peste 80% rată de retenție la nivelul anilor 2000;
• considerat ca un program strategic, cu o finanțare ce reprezintă peste 2,5% din total cheltuieli cu educația, transportul elevilor este asigurat de stat pe întreg parcursul învățământului primar și gimnazial pentru copiii care sunt încadrați în situație de risc (de părăsire timpurie a educației); astfel, transportul școlar este un serviciu de fiecare zi, asigurat pentru un număr de aproximativ 133.000 de elevi, pe 5.750 de rute.

Educația timpurie. Învățământul primar și gimnazial

Debutul în sistemul organizat de educație (formal) se face în cadrul nivelului preșcolar, fără să existe obligativitatea de înscriere la grădinițe sau la programe educaționale care se desfășoară în școli primare. În acest sens, procentul de participare la educație formală pentru copii de patru ani este unul mai redus decât în alte state europene, de doar 40%, situație care se modifică radical, datele oficiale menționând un procent aproape de 100% de participare a ­copiilor de cinci ani la programe educaționale derulate în școli primare. Astfel, deși învățământul este obligatoriu de la ­vârsta de 6 ani, aproape toți copiii frecventează programe educaționale cu cel puțin un an înaintea împlinirii acestei vârste, preponderent în cadrul școlilor primare care oferă astfel de servicii, numite și școli primare naționale (cazul școlilor din sistemul public de educație).

În vederea încurajării participării la educație timpurie (ISCED-0), Irlanda derulează, în principal, un program oferit gratuit – Early Start – ce are drept grup țintă copii din zone dezavantajate sau din alte grupuri vulnerabile pentru care există risc de necuprindere în sistemul educațional. Programul se derulează în 40 de centre prestabilite care asigură 1.950 de săli (spații) destinate activităților educaționale specifice grupei de vârstă. De asemenea, există facilități de participare gratuită a copiilor de vârstă mică (cu debut începând de la 2 ani și 8 luni) la Programul de îngrijire și educație timpurie pentru un interval de doi ani. Programul este implementat începând cu anul 2010.

În afara sistemului public de educație timpurie, în Irlanda sunt active inițiative private la nivelul comunității prin ­ONG-uri, cuprinzând un sistem de creșe, grădinițe, spații de îngrijire și de activități recreaționale, inclusiv unele care au ca grup țintă copii proveniți din familii mi­grante (cu furnizarea serviciilor în alte limbi decât engleza sau irlandeza).

Indiferent dacă ne referim la sistemul public sau cel privat, furnizarea servi­ciilor educaționale și de îngrijire sunt subordonate unor principii și funcții reglementate de la nivelul central, prin ministerul de resort. Se acordă o atenție deosebită ca, pentru acest segment de vârstă, activitățile educative să aibă printre temele centrale unele precum bună­starea și calitatea vieții, identitate și apartenență, și se urmărește formarea la nivel de bază a competențelor de comunicare, gândire structurată și de explorare a realității înconjurătoare. Practica din cadrul procesului educativ are, astfel, la bază resurse/instrumente predefinite grupate sub titulatura Aistear-in-Action și elaborate în coordonarea Consiliului Național pentru Curriculum și Evaluare.

Nivelul de debut în învățământul obligatoriu este cel primar (ISCED-1) care, în Irlanda, reprezintă un ciclu de 8 ani, incluzând cei 2 ani din cadrul programului de îngrijire și educație timpurie menționat anterior și clasele propriu-zise de învățământ primar, anii I-VI, vârsta de absolvire a acestui nivel fiind, de regulă, de 12 ani. Elevii frecventează fie școli publice, inclusiv școli cu specific al unor culte, precum și așa-numitele școli irlandeze (Gaelscoileanna), școli private sau școli speciale (învățământ pentru elevi cu cerințe educaționale speciale ce nu pot fi integrați în învățământul de masă). Tradițional, învățământul primar are un caracter pronunțat comunitar, fiind de tip școli parohiale, însă tendința este ca sistemul să se reformeze. Finanțarea educației primare este asigurată majoritar de la bugetul de stat, prin ministerul de resort, inclusiv cheltuielile cu salarizarea personalului didactic, dar există și o contribuție financiară din partea bugetelor locale (doar pe partea de asigurare/optimizare a cheltuielilor de funcționare).

Întreg parcursul educațional corespunzător nivelului primar de educație are în vedere toate dimensiunile vieții, fie că vorbim de dimensiunea morală, estetică, cognitivă, socială, spirituală, emoțională și fizică, fiind urmărite următoarele ținte educaționale: respectarea particularităților de vârstă în organizarea procesului educativ, astfel încât să se respecte principiul „copilăria este a copilului, deci trebuie să beneficieze integral de aceasta“, vizând starea de bine și o atitudine pro-educație, precum și realizarea potențialului fiecăruia dintre copii; dezvoltarea unor atitudini care permită o integrare socială, având la bază relaționarea și cooperarea, precum și, esențial, asigurarea premiselor și formarea de competențe de învățare.

de Gabriel Vrînceanu – profesor

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 18-19 / iunie-iulie 2021