Toate sistemele educaționale asigură, pe anumite niveluri, acces gratuit în învățământul public. Din punct de vedere al rezultatelor, în corelație cu cheltuielile pentru educație din Produsul Intern Brut (alocare procentuală), precum și raportat la cuantumul acestuia per locuitori, nu toate sistemele înregistrează scoruri similare.
Din interior, Danemarca consideră că sistemul său de finanțare a educației – care acoperă nivelurile primar, secundar și universitar – este un punct forte al politicilor publice în acest domeniu, procentul de cheltuieli pentru educație (incluzând și finanțarea unor proiecte naționale) fiind de peste 15% din PIB.
O serie de date și informații sunt necesar a fi prezentate pentru a surprinde caracteristicile sistemului de educație danez.
Astfel, nivelurile de educație sunt cel pre-primar, primar (acest nivel reprezentând un parcurs de 10 ani – anii de studiu 0-9 – și corespunzând învățământului obligatoriu), secundar și universitar.
Referitor la învățământul obligatoriu, acesta este de 10 ani, primul an fiind un indicator – care se îmbunătățește an de an – ce este reprezentat de procentul din totalul populației al celor care continuă studiile după finalizarea celor 9 ani de învățământ primar. Astfel, raportat la anul 2020, procentul a crescut la 75% (deci doar 25% din total populație este fie de vârstă care presupune școlarizare la acest nivel sau la niveluri inferioare, fie nivelul cel mai înalt de educație absolvit este cel primar – 9 clase). Un alt indicator considerat în parametri mulțumitori este procentul celor care au finalizat diferite forme de învățământ universitar, reprezentând peste 30% din totalul populației.
Corespunzător nivelului primar de educație sunt de menționat următoarele date (majoritatea la nivelul anului 2020) organizate în Tabelul 1.
Pentru învățământul obligatoriu din sistemul public de educație, sunt definite trei obiective:
- procesul educațional trebuie să faciliteze elevului atingerea potențialului maxim;
- scăderea presiunii sociale asupra rezultatelor academice; accentul este pus pe proces, nu pe rezultat, elevii fiind evaluați continuu; în baza evaluărilor cu scop formativ, se acționează individual, prin planuri de învățare care reprezintă instrumente adaptabile în timp, în concordanță cu evoluția învățării;
- creșterea competențelor cadrelor didactice și utilizarea lor eficientă în practică, ca factori care sporesc încrederea educabilului și a societății în sistemul public de educație și participarea asumată la educație ca urmare a stării de bine induse.
La încheierea parcursului educațional obligatoriu, elevii susțin evaluări la o serie de discipline, de menționat fiind faptul că evaluările vizează achizițiile învățării doar corespunzătoare anilor de studiu 2-8, deci nu și corespunzător ultimului an de studiu; mai mult, procesul de evaluare implică noile tehnologii, elevii susținând probele pe calculator. Complementar acestei evaluări prin teste, elevul susține o evaluare a unui proiect pe care trebuie să-l elaboreze pe parcursul unei săptămâni din ultimul an de studiu.
După finalizarea învățământului primar, elevul poate opta pentru a-și continua educația cu încă un an de studiu sau poate opta direct pentru învățământul secundar superior (upper secondary, de regulă cu o lungime de 3 ani școlari). În raport cu această a doua opțiune, ea este aleasă de aproximativ 145.000 de elevi cuprinși în 184 de unități de învățământ (2020).
de Gabriel Vrînceanu – profesor
Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 20-21 / august-septembrie 2021
