Elevii care au de susținut anul acesta examenele naționale se spune că nu sunt pregătiți pentru examene; sunt avansate și ponderi, câți din câți s-au dovedit și s-au declarat nepregătiți la simulările examenelor naționale.

Păi nici nu trebuie să fie altfel decât încă nepregătiți, când examenul este peste două luni! Atunci să fie pregătiți! Nu-i mai puțin adevărat că în orice moment și fără pregătire, orice elev de gimnaziu ar trebui să știe pe loc, așa cum au cerut unele subiecte la simulare, să lege două propoziții coordonate, să scrie corect un mesaj de două rânduri, să pronunțe cum trebuie cuvântul „examen” și să scrie cât face „6 – 18 : 2”.

O forfotă colectivă căreia unii-i zic isterie – organizatorică, mediatică, familială, școlară – a însoțit, și anul acesta, simulările examenelor naționale. Le-a urmărit cu mult înaintea desfășurării, din momentul fixării datelor de la nivel ministerial, le-a urmărit în timp cu vigilență, probabil ca nu cumva să fie date uitării, le urmărește și după desfășurare, mai ales printr-un soi de reinterpretare a poveștii cu drobul de sare.

Ministerul Educației a anunțat „sinteza rezultatelor înregistrate la simularea examenelor naționale”, așa cum procedează după desfășurarea examenelor adevărate, ducând astfel simulările până la capăt. Ca la examenele adevărate, procentele de promovare a fiecărei probe au fost prezentate comparativ cu rezultatele din anul precedent, ceea ce sugerează că inclusiv la simulările examenelor nota reprezintă scop în sine. De altfel, Ministerul Educației tocmai în legătură cu rezultatele, cu notele, cere ferm ce să se facă: „Rezultatele trebuie analizate la nivelul fiecărei unități de învățământ prin discuții individuale cu elevii, dezbateri la nivelul clasei, ședințe cu părinții, precum și la nivelul consiliului profesoral în vederea adoptării unor măsuri adecvate pentru îmbunătățirea performanțelor școlare. La solicitarea scrisă a elevului sau a părintelui/tutorelui, notele pot fi trecute în catalog.”

Deci, rezultatele sunt cele care trebuie analizate, iar analiza trebuie făcută cu scopul ca performanțele, adică rezultatele viitoare, să fie îmbunătățite și tot rezultatele, la cerere, pot să facă obiectul unei solicitări de folosire ulterioară, ca note în catalog.

De așteptat era ca, în faza aceasta, a pregătirii și a simulării pentru acomodare, să fie transmisă ferm („trebuie”) cerința analizării și dezbaterii rezolvărilor, soluțiilor, dificultăților, reușitelor și greșelilor etc., notele, adică rezultatele, contând cât e normal să conteze într-un context de simulare, cu atâta timp înaintea examenelor examene.

Pregătitoare pentru examene, în sensul acomodării cu rigoarea și în cel al verificării nivelului de pregătire, e și teza. Cu un minimum de organizare la nivelul clasei ori al școlii, la clase terminale de ciclu, teza poate fi adusă la aspectul și la conținutul unei simulări de examen, fără transformarea în eveniment urmărit și trăit cu sufletul la gură; făceau asta unii profesori cu ani și ani în urmă, când nici nu se punea problema unor simulări decretate, o făceau mai ales în școli ai căror elevi nu aveau acces la pregătiri, la contact cu cerințe și condiții pretențioase.

Odată cu preconizata dispariție a tezei, va dispărea un reper în vederea examenelor, cu sublinierea că teza nu e doar anticameră pentru examene. Ca urmare, simulările vor deveni și mai exacerbate. Goana după note și, până la obținerea notelor, goana după conformare (însușirea limbii de lemn a rezolvării subiectelor de examen) se vor concentra în viitor asupra evaluării standardizate. Elevii nu vor mai simula cât de zdravăn se țin de stereotipurile și limitările spațiale și numerice ale subiectelor, ci se vor antrena cum să se încadreze cât mai bine în standarde.

Revenind la simulările în actualitate, este de făcut o observație privind o imagine de ansamblu pe care aceste simulări o dau asupra sistemului nostru educațional. Ne-am obișnuit să socotim nivelul școlii românești în funcție de rezultatele la testările internaționale, de ponderea analfabetismului funcțional etc. Simulările din acest an arată că, în egală măsură, nivelul școlii noastre de azi poate fi văzut și în faptul că orizontul cui alcătuiește subiecte de examen național (chiar simulat) nu trece dincolo de un scriitor ca Francisc Munteanu.