Pășim în luna Nașterii Domnului sub puternica impresie a Sărbătorii închinate întâiului chemat de către Hristos, Sfântul Apostol Andrei. Marele apostol este considerat ocrotitorul ţării noastre, iar sărbătoarea închinată lui este fixată în calendarul ortodox în data de 30 noiembrie, în ajunul Zilei Naţionale a României. Despre el se știe că a fost originar din Betsaida, orășel situat pe malul lacului Ghenizaret, fiu al lui Iona și frate al lui Petru. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Dar auzindu-l pe acesta la Botezul lui Iisus `n Iordan arătând cu degetul către Iisus și zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”, Sfântul Andrei și-a lăsat dascălul și i-a urmat lui Hristos, zicând fratelui său: „Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos”. Și astfel l-a tras și pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune și Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Și se află în Scriptură și alte multe învăţături despre dânsul.
Din zilele acelea, ca și ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului, însoţindu-l pe drumurile Țării Sfinte, ascultând și primind cu bucurie înţelep­ciunea dumnezeiască pe care o adusese Mântuitorul lumii pe pământ, cu totul nouă și atât de greu de înţeles de către nu puţini dintre cei care ascultau, pentru că era religia iubirii absolute și necondiţionate.
Fiind atât de aproape de Iisus Hristos, Sf. Ap. Andrei a fost martor la faptele minunate săvârșite de Domnul, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc dătător de viaţă și, mai presus de toate, a asistat la Patimile Mântuitorului, a disperat de durere la moartea Lui, s-a întărit `n credinţă în ziua Învierii și în nădejde de nezdruncinat în posibilitatea mântuirii omului și în împărăţia Tatălui Ceresc odată cu Înălţarea Domnului, pe muntele Măslinilor.
Tradiţia Bisericii ne spune că, după acest moment de răscruce în istoria umanităţii și după momentul Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime, plini fiind de-acum de Duh Sfânt, Sfinţii Apostoli au plecat în toată lumea pentru propovăduire. Așa a ajuns Sf. Ap. Andrei să propovă­du­iască Evanghelia în Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ţinu­turile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Sciţia (Do­brogea de azi). În fiecare dintre aceste locuri Sfântul Andrei a poposit cu multă răbdare, îndurând multe împotriviri și nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. Tot din Tradiţie se mai știe că Sfântul Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.
 
Rugăciunea care aduce însănătoșirea
În tradiţia populară, sărbătoarea Sf. Ap. Andrei este însoţită de multe obiceiuri și superstiţii. De exemplu, oamenii cu probleme de sănătate mai mult sau mai puţin grave știu că, de Sfântul Andrei, trebuie să meargă la biserică, de unde să ia o crenguţă de busuioc și agheasmă. Acasă, le vor pune într-un vas de lut nou, își vor face semnul crucii de trei ori și vor rosti această rugăciune: „Tată ceresc, Tu știi luptele pe care le îndur – durerea și disperarea. Tu știi dorinţa inimii mele să fiu vindecat de această boală (își va spune suferinţa). Te rog acum, acordă-mi atingerea Ta vindecătoare. Știu că Tu poţi să mă vindeci, exact ca în vremurile Bibliei”.
 
De Sfântul Andrei, usturoiul ne ferește de duhurile rele
Noaptea Sfântului Andrei este considerată și noaptea Strigoilor, a celor trecuţi în nefiinţă care nu și-au găsit liniștea. Așadar, pentru a îndepărta duhurile care – Doamne ferește! – ne pot bântui casa, e bine să ungem tocurile ușilor și ferestrelor cu doi căţei de usturoi. Cel puţin așa procedau bunii și străbunii noștri.
 
Pune-ţi grâu sub pernă ca să–ţi visezi ursitul în noaptea de Sfântul Andrei
Din vechime datează și credinţa că fetele nemăritate, dacă își pun sub pernă grâu în ajunul sărbătorii Sf. Andrei, își vor visa ursitul. Se credea că bărbatul care-ţi apare în vis furând grâul îţi va fi jumătatea. De asemenea, se credea că, dacă în cursul zilei de vineri fetele mari coc o turtă sărată pe care o mănâncă înainte de culcare, noaptea își vor visa ursitul venind și oferindu-le apă.
Evident că toate aceste credinţe și obiceiuri trebuie luate cu un grano sallis, în tradiţia populară, de-a lungul timpul strecurându-se multe asemenea obiceiuri legate de diferite sărbători creștine și care nu au nimic comun cu credinţa creștină, multe dintre acestea având puternice legături cu ritualuri precreștine, romane, grecești sau egiptene.
Pentru noi, ceea ce trebuie să conteze este faptul că Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a creștinat populaţia din aceste părţi ale Europei. Datorită lui suntem singurul popor născut creștin.
Marcela GHEORGHIU