Dacă în perioada socialistă impostura competenței era promovată ideologic, de 25 ani, sub umbrela „democrației” și sub masca „modernizării”, se fac și se refac reforme care au încurajat mediocritatea și oportunismul, astfel încât „dezavantajații” de socialism, care nu reușiseră să treacă de concurența admiterii în liceu și facultate, au avut în noua societate „libertatea” de a termina mai multe facultăți, de regulă particulare, și, pentru că dă bine la imagine, au urmat mastere și doctorate, iar alții, mai pragmatici, au „reușit” în carieră valorificându-și „talentul” politic, trecând de la partidul unic la unul din noile partide „democratice”.
 Învățământul a avut parte de un șir de reforme, fără a se solicita părerea factorilor implicați în sistem, care nu au făcut altceva decât să introducă instabilitate și haos. Iată câteva întrebări firești: Au fost întrebați învățătorii când notele au fost înlocuite prin calificative, că, vezi Doamne, copiii sunt prea mici să facă diferențieri în evaluare și că notele i-ar stresa? S-a făcut vreun referendum printre elevi, că așa este în democrație, atunci când s-a renunțat la uniformă și s-a redus pro­gramul la cinci zile pe săptămână? S-a cerut opinia dascălilor când s-au desființat examenele de admitere în liceu și facultate? Au fost con­sul­tați specialiștii în educație când s-au schimbat planurile și programele școlare? S-a făcut un sondaj printre dascăli atunci când, de la un an la altul, subiectele de la BAC și Evaluarea Națională s-au modificat până la un nivel la care nu se mai pot selecta cei dotați și supradotați față de cei mediocri? Au fost aduse argumente peda­gogice și psihologice, și mă refer doar la disciplina matematică, atunci când s-a renunțat la geometria analitică din clasa a XI-a, când s-a tre­cut capitolul legat de vectori în clasa a IX-a și a X-a sau inducția mate­matică din clasa a X-a în clasa a IX-a, foarte greu de înțeles de către elevi? A fost supusă discuției publice legea educației sau orice altă ordonanță care a avut în vedere învățământul?
Răspunsul pentru fiecare din aceste întrebări și pentru altele ce se pot pune este unul singur: NU. Atunci unde este democrația?
După ce s-a văzut eșecul schim­bărilor, dezinteresul pentru învăță­tură cauzat de imposibilitatea „societății banului” de a crea moti­vația pentru carte, se încearcă mă­suri de formă, și nu de fond. În loc să se ceară elevilor efort și seriozi­tate în pregătire, li se oferă subiecte tot mai ușoare, pentru ca procentul de reușită să fie mai mare. În locul conștientizării elevilor asupra impor­tanței unor examene, ele sunt desființate, sub pretextul că elevii ar fi prea stresați. Au fost desfiin­țate examenele de admitere care-i obișnuiau pe elevi cu un spirit concurențial, că doar asta cere societatea capitalistă în care ei vor trăi. Oare capitalismul i-a sensi­bilizat atât de mult pe elevi, care au căpătat multe drepturi, fără a avea obligația de a învăța. Expresia „Elevul este în centrul atenției” este o cutumă acceptată, numai că în prezent este cu asiduitate trâmbițată, dând impresia că este o noutate. Educația, care se adresează în special elevilor, nu presupune neglijarea exigenței și a moralității. De aceea posibilitatea, menționată în OUG nr. 49/2014, de introducere a unei a treia sesiuni a exame­nului de bacalaureat ridică multe controverse și întrebări: 1) Este o măsură etică față de elevii altor generații? 2) Îi stimulează pe elevi să susțină examenul de bacalaureat sau vor amâna pregătirea, știind că mai au timp, că mai au o șansă, intrând în starea lui „lasă-mă să te las”? 3) Chiar dacă instituțiile de învățământ superior vor fi favorizate având mai mulți candidați, nu cumva ei vor fi și mai slab pregătiți? 4) Nu se diminuează importanța și credibilitatea examenului de BAC, al cărui nivel de evaluare a ajuns foarte jos față de ce era în urmă cu peste trei decenii? 5) Se poate spune că această măsură sprijină afirmația: „Atunci când vorbim despre educația ar fi bine să avem o abordare echilibrată și responsabilă”?
Referitor la sutele de mii de elevi fără BAC, dacă se ia în considerare întrebarea: „Îi lăsăm să devină o problemă socială doar pentru că n-au reușit să treacă un examen?”, răspunsul ar fi: Să se de­creteze „sesiuni de BAC… fără număr” sau, mai simplu, să se desfiin­țeze acest examen. Soluția este ca în economia capitalistă, considerată superioară celei socialiste, să se creeze locuri de muncă pentru toți absolvenții, aceștia având astfel motivația să reușească la BAC. Restul sunt intenții frumoase, care nu vor rezolva situația și nu-i vor motiva pe elevi să se prezinte și să fie bine pregătiți.
Prof. Florea COSTACHE,
Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, București