Pluguşorul
Aho, aho, copii şi frați,
Stați puțin şi nu mânați,
Lângă boi v-alăturați
Şi cuvântul mi-ascultați.
 
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi…
 
S-a sculat mai an
Bădica Traian
Şi-a-ncălecat
Pe-un cal învățat,
Cu şaua de aur,
Cu nume de Graur,
Cu frâu de mătasă,
Împletit în şasă,
Cât vița de groasă.
El în scări s-a ridicat,
Peste câmpuri s-a uitat,
Să aleagă-un loc curat
De arat şi semănat.
Şi-a pornit într-o joi
Cu un plug cu doispreceze boi,
Boi boureni,
În coadă codălbeni,
În frunte țintăței.
 
Ia mai mânați, măi, flăcăi!
Hăi, hăi…
 
La luna, la săptămâna,
Îşi umplu cu aur mâna
Şi el vru să vadă
De-i dete Dumnezeu roadă.
Era-n spic cât vrabia,
Era-n bob cât trestia.
 
 
Ia mai mânați, măi!
Hăi, hăi…
 
Traian iute s-a întors
Şi din grajd alt cal a scos.
Un alt cal mai năzdrăvan,
Cum îi place lui Traian,
Negru ca corbul,
Iute ca focul,
De nu-l prinde locul.
Cu potcoave de argint,
Ce dă sporul la fugit.
Traian iute-a-ncălecat,
La Tinchin a apucat
Şi oțel a cumpărat,
Ca să facă seceri mari,
Pentru secerătorii tari.
Şi-altele mai mititele,
Pentru fete ocheşele
Şi neveste tinerele.
De urat, am mai ura,
Dar mă tem că va-nsera,
Pe-aici, pe la dumneavoastră,
Departe de casa noastră.
Şi ne-aşteaptă şi-alte case,
Cu bucate mai gustoase,
Cu pâine caldă pufoasă,
Cu vinul de viță-aleasă,
Cu Cotnar de Drăgăşani,
La anul şi la mulți ani!