Lansată spre dezbatere publică de către Ministerul Educației Naționale, așa-numita Strategie Națională de Educație Parentală (SNEP) a stârnit un val de reacții de indignare din partea unora dintre cele mai importante instituții din țara noastră, organizații nonguvernamentale, asociații, sindicate, dar mai ales din partea Academiei Române, Bisericii Ortodoxe și Bisericii Catolice.
Controversatul proiect își propune, după cum reiese și din titulatură, o educare – s-au, am spune mai degrabă, o reeducare a părinților, în spiritul „politically corret“, conform noilor realități culturale și sociale ale momentului. Conform SNEP,  fiecare părinte ar trebui să participe la cursuri de educație parentală în momentul în care copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. De la bun început, a stârnit teamă și revoltă definirea familiei de către autorii proiectului. Aceasta nu mai este uniunea fizică, ci o  „constelație de idei“, pe baza căreia se promovează diversitatea, sub toate aspectele ei, toleranța și respectul față de aceasta. „Familia este mai degrabă un produs socio-cultural, o constelaţie de idei, imagini şi terminologii, creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale“, astfel sună paragraful care a declanșat imensul val de indignare în rândul opiniei publice din țara noastră care continuă să freamăte chiar dacă SNEP, sub uriașa presiune a societății, a fost retras din dezbaterea publică, după doar câteva zile de la postare.
Proiectul Strategiei Naționale de Educație Parentală a fost elaborat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale Pentru Copil, a fost cofinanţat de Elveţia şi, apoi, definitivat de UNICEF.
 „Nu se poate accepta o strategie de genul acesta, care propune modificarea noţiunii de familie“
Tentativa autorilor SNEP de a impune „un model modern“ de educație pentru copii, lipsit de prejudecăți învechite, a dat frâu liber unor reacții din cele mai dure, venite din partea întregii societăți. Le redăm, în cele ce urmează, pe cele mai importante.
Iată ce spune, în calitate de purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu: „Nu se poate accepta o strategie de genul acesta, care propune modificarea noţiunii de familie, jucându-se cu natura acestei instituţii milenare cum e familia, pe care o descrie ca pe o constelaţie de idei şi care poate lua oricând orice formă“.
Când vorbim despre diversitate şi alternative la familie, vorbim despre familii homosexuale, vorbim despre diversitate sexuală, mai spune acesta. Iar în cadrul uneri dezbateri pe această temă organizate de un important post de televiziune, acesta spune: „Se încearcă astăzi împingerea, bascularea în uitare a unor lucruri care au ținut vertical un sistem de educație întemeiat de Spiru Haret, unul dintre cei mai mari români pe care i-a avut această țară. Și datorăm învățământul acestei personalități, Spiru Haret, care nu era obtuz, nu era analfabet, care vorbea corect românește și care a  înțeles că un învățământ, dacă e autentic, e fondat pe niște valori inclusiv valabile în spiritualitatea poporului pentru care acest învățământ este conceput“.
Nu putem uita de unde venim, nu putem uita propria istorie, ce valori ne-au vertebrat pe noi ca popor. „Mai ales în anul acesta nu am avea voie să uităm, în Anul Centenar, deși văd că amnezia lovește crunt în jurul nostru“, a mai spus purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu.
 „Nu ne putem asocia în niciun caz cu acest proiect educativ care are la bază colonizarea ideologică de tip gender a naturii umane“
 În aceeași notă, Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din București, de părere că  în spatele principiului diversităţii, „tocmai pentru că se folosesc cuvinte foarte cuminţi, am parcurs acel draft care e îmbibat de acea ideologie gender, care este contrară principiilor creştine“. „Acea propunere de document este din start în contradicție vădită cu antropologia creștină, cu viziunea și învățătura creștină despre om, e de părere acesta. Gender este în flagrantă contradicție cu morala și învățătura creștină. Deci Biserica Catolică nu se poate asocia în niciun caz cu acest proiect educativ care are la bază colonizarea ideologică de tip gender a naturii umane“.
Acesta face referire inclusiv la o declarație a papei Francisc, referitoare la normalitatea familiei tradiționale alcătuite dintr-un bărbat și o femeie: „O spun cu durere, a afirmat pe 16 iunie înaltul pontif, și astăzi se vorbește despre familii diversificate, despre diferite tipuri de familie. Da, este adevărat că termenul «familie» este unul analog, se spune şi «familia» stelelor, «familia» arborilor, «familia» animalelor. Dar familia umană, ca imagine a lui Dumnezeu, formată din bărbat şi femeie, este una singură. E una singură. Se poate întâmpla ca un bărbat și o femeie să nu fie credincioși, dar dacă se iubesc şi se unesc în căsătorie, sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, chiar dacă nu cred. Pentru aceasta, căsătoria este un mare sacrament“.
Academia Română: „Ar însemna un act de trădare naţională“
Reacția celui mai înalt for științific al țării a venit și ea – tranșantă, dură –, incriminând așa-numita strategie de educare parentală, în spatele căreia se ascunde conceptul de reeducare, la fel de pervers ca și reeducarea comunistă din anii ’50. Proiectul Ministerului Educaţiei Naţionale, de legiferare a unui sistem de educaţie parentală fără niciun specific românesc, se spune în luarea de poziție a celui mai înalt for științific al țării, cu implicaţii enunţate explicit împotriva familiei tradiţionale, ca nucleu al vieţii sociale, culturale, morale şi creştine, milenare a românilor, presupune o educaţie uniformă a copiilor, fără diferenţe de sex, de particularităţi antropologice şi psihologice, de mediu comunitar, etnic. „Proiectul echivalează cu o încercare, asemănătoare celor din statele cu regimuri totalitare internaţionaliste sau globaliste, de obţinere a ceea ce s-a numit mereu «omul nou», fără familie, fără naţionalitate, fără ţară, fără identitate. În Anul Centenarului Marii Uniri a românilor, când se face şi bilanţul realizărilor de excepţie ale românilor, educaţi în spiritul tradiţiilor noastre, renunţarea la aceste tradiţii ar însemna un act de trădare naţională. Faptul că Strategia amintită a fost  precedată de numeroase cercetări, făcute de instituţii internaţionale şi ONG-uri, cu fonduri private străine, nu îndreptăţeşte cu nimic ridicarea ei la nivel de «strategie naţională» a României. Acceptarea ei ar însemna dublarea învăţământului tradiţional cu unul susținut de instituţii străine, finanţate de statul român cu sume imense, care ar putea fi destinate unor obiective stringente de igienizare, eficientizare și bună administrare a școlilor. În plus, introducerea amintitei Strategii ar agrava şi mai mult situaţia disperată a copiilor fără părinţi, care ar urma să fie educați într-un spirit inadecvat nevoilor noastre sociale.
Publicaţiile mai mult sau mai puţin ştiinţifice pe tema educaţiei parentale sunt, fireşte, libere să exprime diferite puncte de vedere, dar ipotezele educaţionale aşa-zis «moderniste» nu pot şi nu trebuie să devină obligatorii într-un stat naţional, independent şi democratic. În concluzie, Academia Română consideră că proiectul de Strategie de educaţie parentală este inoportun şi inadecvat pentru învăţământul şi educaţia românilor, meniți să-și conserve specificul național în cadru european.“
De altfel, cu puțin înainte ca înaltul for academic să emită acest comunicat, președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, declara în presă că diversitatea face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorată niciodată, dar a contrapune – cu insistență și chiar cu vehemență uneori – alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală. „Românii, ca și alte popoare, au în mințile și sufletele lor valori verificate, legate de bunul-simț și de experiența de viață ale moșilor și strămoșilor lor.“
Pentru aceeași publicație, și Răzvan Theodorescu, vicepreședintele Academiei Române, spune că intenția statului de a interveni în treburile părinților prin intermediul școlii este o absurditate și că  Academia Română se opune acestei initiative: „Toată această tevatură cu homosexuali și lesbiene este o aberație, iar noi n-avem nevoie de așa ceva! Sunt aspecte care țin de patologie, anumiți oameni sunt bolnavi. Îi respect, le respect alegerile, suntem cu toții liberi, dar să se manifeste cu discreție. Să nu-i transformăm în modele! E clar că trebuie să ne opunem, de pildă, adoptării copiilor de către cuplurile de homosexuali. Societatea noastră nu este pregătită pentru astfel de situații“.
Ce este, de fapt, toată această acțiune, se întreabă vicepreședintele Academiei, „o maimuțăreală a unor excese europene care nu au ce căuta în spațiul civilizat. Și aici nu este vorba nici de tradiție, nici de conservatorism, nu! Este vorba despre normalitate“.
„Pentru noi, conceptul de familie este definit în Constituția României, nimic mai mult sau mai puțin“
Federația Națională a Organizațiilor de Părinți din România, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație Spiru Haret au anunțat, la rândul lor, că   nu susțin Strategia Națională de Educație Parentală.
Faptul că aceasta a fost pusă în dezbatere publică fără consultarea lor prealabilă, îi determină să se întrebe dacă într-adevăr este vorba de o strategie menită să vină în sprijinul părinților sau, în spatele ei, se ascunde… altceva.
„Ca federații din domeniul educațional, se spune în comunicatul comun, suntem parteneri de dialog ai Ministerului Educației Naționale în tot ceea ce înseamnă legislație și strategie în învățământ, cu atât mai mult suntem nedumeriți că am fost ignorați în totalitate…  Fără discuție, suntem pentru o strategie națională de educație parentală, o strategie care să fie inițiată de către Parlamentul României și continuată de către MEN cu sprijinul inspectoratelor școlare, astfel încât să avem un punct de vedere unitar care să reflecte dorințele părinților și specialiștilor în educație. Faptul că Patriarhia Română susține că documentul supus dezbaterii publice nu corespunde în totalitate cu ce s-a discutat la nivelul grupului de lucru constituit de Ministerul Educației ridică un mare semn de întrebare. Faptul că inclusiv Academia Română se opune acestei strategii întărește hotărârea luată de cele trei federații, de a nu susține strategia Ministerului Educației.“ Suntem conștienți că la nivelul societății avem nevoie de toleranță, responsabilitate și asimilarea conceptelor europene, spune Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, dar nu prin impunere, ci prin dialog și informare. (…) „Pentru noi, conceptul de familie este definit în Constituția României, nimic mai mult sau mai puțin“.
Acesta recunoaște totuși că, în ciuda tuturor criticilor – cu totul și cu totul îndreptățite și solid argumentate, proiectul are și puncte de vedere pertinente. „Suntem conștienți că la nivelul societății avem  nevoie de toleranță, responsabilitate și asimilarea conceptelor europene, dar nu prin impunere, ci prin dialog și informare. Strategia propusă lamentează, în mod explicit, mentalitatea conservatoare a părinților României privind creșterea și dezvoltarea copiilor“.
Și Platforma Civică pentru Drepturi şi Libertăţi „Împreună“ a cerut, la rândul ei, ca Strategia Naţională de Educaţie Parentală să fie retrasă. Este vorba despre nu mai puțin de 500 de ONG-uri care s-au opus implementării SNEP 2018-2025.
MEN nu își asumă strategia națională pentru educația parentală în actuala formă
Bombardat din toate părțile cu acuzații că, sub presiunea unor „entități“ străine, urmărește să creeze omul nou, de tip gender, familiarizând, încă de la o vârstă fragedă, copiii cu ideea că familia poate fi alcătuită și din doi bărbați sau două femei, Ministerul Educației Naționale a anunțat că nu-și asumă Proiectul Strategiei Naționale de Educare Parentală, care în forma actuală este inacceptabil (oare nu știa de la bun început ministerul cum arată acest proect?!)  și l-a retras din dezbatere publică, fiind retransmis inițiatorilor.
„Dat fiind feedback-ul colectat din partea persoanelor interesate, precum și necesitatea de a îmbunătăți proiectul de strategie, MEN nu își poate asuma, în actuala formă, acest document“, se spune în comunicatul remis presei. Proiectul de strategie a fost elaborat, spune Ministerul Educației, în cadrul programului „Promovarea strategiei naționale pentru educația parentală“, implementat de Fundația Copiii Noștri, în parteneriat cu Federația Organizațiilor Neguvernamentale Pentru Copil (FONPC) și de Organizația Formation des Parents din Elveția și a fost cofinanțat printr-un grant din partea Elveției. Interesant, ne permitem să comentăm.
Ce se urmărea, de fapt, prin implementarea proiectului SNEP?
Prin acest proiect se urmărea înfiinţarea unei reţele naționale de „educatori parentali“ care, timp de două ore pe săptămână, ar fi trebuit să îi înveţe pe elevi să gândească modern, să iasă din tiparele educației tradiționale şi să accepte diversitatea, sub toate aspectele ei, dar, mai resus de toate, familia gay.
Scandalul declanșat, reacțiile de o duritate fără precedent sau echivoc venite din partea unora dintre cele mai importante instituții din țară a determinat Ministerul Educației Naționale să facă pasul înapoi și să retragă mult contestatul proiect. Rămân însă mai multe întrebări la care cineva trebuie să răspundă și asta cât mai repede. De ce Ministerul Educației a elaborat această așa-zisă strategie? De ce a colaborat cu niște organizații de care, mai mult ca sigur, nu a auzit până acum mai nimeni? De ce un grant din partea Elveției finanțează un proiect care nu are nimic în comun cu specificul societății românești și care vine în contradicție puternică cu tot ceea ce ne definește ca oameni? Nu în ultimul rând, de ce miroase cumva multora că autorii Strategiei Naționale de Educație Parentală nu au lucrat întocmai la lumina soarelui și că scopul vizat a fost ascuns în spatele unor cuvinte nevinovate, cuminți, frumos meșteșugite?
În plus, nu putem să nu ne întrebăm, în cazul în care Ministerul Educației Naționale va renunța la implementarea unui asemenea tip de strategie, ce se va întâmpla cu banii, cu programele de formare pregătite în acest scop? Proiectul, conform celor anunțate de Ministerul Educației, a fost retrimis autorilor. Oare chiar renunță MEN la acest proiect sau se urmărește implementarea lui până la capăt sub o altă formă?
Chiar dacă a fost retras, societatea e în „stand by“, pentru că cel mai important este, dincolo de toate,  viitorul copilului, dezvoltarea armonioasă a acestuia în spiritul echilibrului, al normalității și bunului-simț, al respectului față de valorile tradiționale ale acestui popor, valori care ne unesc, în diversitate, cu Europa, rămânând însă noi înșine, nu un popor lipsit de rădăcini, de memorie, de naționalite, de istorie, fără credință și fără repere morale sănătoase. Urmărim cu multă atenție ce se va întâmpla.
Marcela GHEORGHIU