Casa Corpului Didactic Bucureşti, unitate conexă a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, are peste 20 de angajaţi – profesori metodişti şi alte categorii de personal. Deviza noastră este „Prin tradiţie – pentru viitor, prin profesionalizare – pentru rezultate”. Casa Corpului Didactic Bucureşti reprezintă atât un centru de formare profesională, cât şi centru de resurse, având la bază expertiză, motivaţie şi creativitate. Activitatea Casei Corpului Didactic Bucureşti sprijină abordările inovatoare ale procesului educativ şi managerial, în concordanţă cu interesele şi nevoile individuale de dezvoltare personală şi profesională a angajaţilor din sistemul de învăţământ preuniversitar – profesori, manageri, alte categorii de personal –, programe de formare, activităţi metodice-ştiinţifice-culturale-loisir, informare, consultanţă, parteneriate, publicare de carte şcolară/ reviste/articole. Oportunităţile de dezvoltare profesională, personală şi învăţare pe tot parcursul vieţii se concretizează într-o varietate de forme de organizare a activităţilor – face-to-face, blended learning, online, respectiv prin realizarea de activităţi în mediul formal, nonformal, informal. În completare, Casa Corpului Didactic Bucureşti este un partener activ în proiecte europene şi asigură consultanţă în realizarea de vizite de studiu ale cadrelor didactice în ţări din Uniunea Europeană, având priorităţi definite în proiectul de dezvoltare instituţională aferente asigurării dimensiunii europene şi internaţionale a activităţilor de formare.
 
În acest sens, echipa Casei Corpului Didactic Bucureşti a aplicat la nivelul Consiliului European pentru organizarea seminarului european Pestalozzi cu tema Tolerance and respect for European values: „For an intercultural Europe”, în parteneriat cu Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
În acest sens, în perioada 30 martie – 3 aprilie 2016, la Sinaia,10 profesori din Bulgaria, Croaţia, Georgia, Grecia, Franţa, Italia, Polonia, Portugalia, Spania, Turcia, respectiv 7 profesori din România au participat la un seminar.
Existând la nivelul Europei o varietate mare de comunităţi etnice, este necesar să se dezvolte abilităţi specifice, cum ar fi analiza şi interpretarea informaţiilor în mod critic şi responsabil, prin  multiplicarea activităţilor ce permit dialogul multicultural, implicând dezbateri bazate pe particularităţile cu care se confruntă reprezentanţii ţărilor participante, în special cu privire la aspectele controversate şi sensibile ale etnicităţii, migraţiei şi interculturalităţii.
Într-o Europă multiculturală, educaţia nu trebuie să vizeze doar pregătirea pentru piaţa forţei de muncă, sprijinirea dezvoltării personale şi transfer al tezaurului de cunoştinţe; şcolile trebuie să reprezinte un factor determinant pentru pregătirea tinerilor pentru viaţă, ca cetăţeni activi şi responsabili. Un rol important al şcolilor este cel care permite orientarea şi sprijinirea tinerilor în dobândirea instrumentelor şi dezvoltarea unor atitudini necesare pentru viaţa în societate şi să le permită acestora să înţeleagă şi să dobândească valorile care stau la baza vieţii democratice, introducerea respectului pentru cel de lângă, sensibilizând fiecare tânăr cu privire la drepturile individuale şi de grup, sub aspectul acceptării unei culturi a diversităţii şi stimulând deschiderea spre alte culturi decât cea proprie (naţională sau/şi etnică).
În raport cu una din activităţile organizate în cadrul celor trei zile asociate seminarului, formatorii, cărora trebuie să le aduc un laudatio privind calitatea proiectării şi desfăşurării seminarului – doamna prof. Mihaela Brumar, formator acreditat Pestalozzi, şi doamna Eugenia Barbu, formator colaborator al Casei Corpului Didactic Bucureşti, au solicitat participanţilor formularea succintă şi într-un mod creativ a unei comparaţii între termenii multiculturalitate şi interculturalitate; una dintre intervenţii mi-a atras atenţia: multiculturalitatea este ca un coş cu fructe diferite, interculturalitatea este ca un shake obţinut din fructele respective. Astfel, ceea ce permite cultura diversităţii, bazată pe toleranţă şi respect, este potrivirea ingredientelor în mixul cultural european, astfel încât, pe de o parte, să se conserve şi să se valorizeze tradiţii şi identitate culturală, iar pe de altă parte, să se potenţeze gustul pentru interacţiune culturală. Am putea spune că pe parcursul întregii activităţii, toţi participanţii au fost puşi în situaţia de a se regăsi într-un laborator în care au experimentat diferite reţete ale mixului intercultural, potrivite degustării lor în contextul educaţiei şcolare. În cadrul curriculumului formal, dimensiunea interculturală traversează toate subiectele, reprezentând o prioritate în formarea de competenţe.
Obiectivele propuse prin realizarea acestui seminar au presupus ca participanţii: să fie capabili de a expune opinii proprii şi experienţe educaţionale reale cu privire la tematica interculturalităţii; să prezinte şi să se implice în activităţi care să acopere o varietate de metode şi tehnici pentru a dezvolta la elevi atitudini pozitive şi abilităţi în sălile de clasă multietnice şi multiculturale; să faciliteze schimbul de experienţă şi diseminarea de exemple de bune practici; să pună bazele unei reţele de profesionişti cu preocupări în tematica interculturalităţii, să înveţe unii de la alţii şi să caute soluţii la problemele comune şi specifice.
Revenind la rolul Casei Corpului Didactic Bucureşti, menţionăm că, începând cu acest an, instituţia noastră a încheiat parteneriat cu Departamentul de Relaţii Interetnice, structură specializată a Guvernului României care promovează drepturile legale ale persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale, tradiţia şi dialogul intercultural, contribuind la crearea unui management eficient al diversităţii etnice şi culturale, dezvoltarea valorilor comune şi consolidarea coeziunii în cadrul societăţii.
În cadrul acestui parteneriat, CCD Bucureşti, care se doreşte a fi mereu pregătită să ofere oportunităţi de formare pentru cadrele didactice, în pas cu schimbările suferite de către sistemul educaţional românesc, sub influenţa contextelor sociale, geografice şi tehnologice, a reuşit acreditarea programului de formare continuă „Educaţie interculturală pentru o şcoală nouă”, program care are la bază curriculum la decizia şcolii pe tematica interculturalităţii, la nivel gimnazial, implementat atât la nivelul Bucureştiului, cât şi într-o serie de judeţe ale ţării (Sălaj, Suceava, Bihor, Braşov, Constanţa, Harghita), cu un feedback pozitiv asupra calităţii programului, până la acest moment realizându-se 25 de grupe.
Calitatea programului se datorează atât consilierii de specialitate, cât şi sprijinului financiar, asigurate de către Departamentul de Relaţii Interetnice, mulţumind aici domnului Aledin Amet, secretar de stat, precum şi doamnei Rodica Precupeţu, consilier, atât pentru implicarea constantă în demararea şi derularea programului de formare, cât şi pentru amabilitatea de a transmite un mesaj către participanţii la seminarul Pestalozzi, mesaj extrem de important pentru participanţi, prin conţinutul informativ cu privire la strategiile guvernamentale privind promovarea drepturilor minorităţilor naţionale, xenofobiei şi combaterea intoleranţei, consolidarea comunicării şi a dialogului intercultural, promovarea limbilor minorităţilor naţionale în diverse domenii, în special în domeniile acoperite de Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, promovarea dialogului intercultural, promovarea educaţiei interculturale şi susţinerea educaţiei de care beneficiază minorităţile naţionale, consolidarea şi promovarea patrimoniului material şi spiritual specific zonelor multietnice, promovarea conexiunilor interetnice din cadrul membrilor comunităţilor locale.
Un important partener al CCD Bucureşti şi care rămâne consecvent sprijin al iniţiativelor echipei noastre este Direcţia de Minorităţi a Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, direcţia implicată atât în cadrul programului de formare amintit anterior, cât şi cu prezenţa la activităţi, pe tot parcursul Seminarului Pestalozzi, cu intervenţii utile pentru conturarea specificului de ţară, în special pe politicile publice în domeniul educaţiei pentru minorităţi/în limbile minorităţilor naţionale, intervenţii susţinute de către domnul director Domokos Szocs, respectiv de către doamna inspector Ana Elisabeta Naghi.
Faptul că tema propusă de CCD Bucureşti se suprapune cu priorităţi ale Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a permis ca la momentul deschiderii activităţilor de seminar, participanţii să audieze cuvântul de bun venit al doamnei Monica Cristina Anisie, secretar de stat, mesaj prezentat de către directorul de cabinet, domnul Jean Badea. Apreciem astfel faptul că, după prezentarea mesajului, reprezentatul ministerului şi-a asumat rolul de facilitator al unei serii de întrebări şi răspunsuri, într-un dialog util cu participanţii.
În completarea mesajului de la nivelul ministerului de resort, aducând elemente de specificitate necesare întregirii imaginii politicilor publice pe tematica interculturalităţii, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, reprezentat de către domnul Florian Ionel Lixandru, inspector şcolar general, a oferit participanţilor informaţii privind direcţiile de acţiune ale instituţiei pentru atingerea obiectivelor privind dimensiunea europeană a învăţământului bucureştean. Prezentă la debutul activităţilor seminarului Pestalozzi, doamna Diana Melnic, inspector şcolar general adjunct, a fost un bun liant pentru realizarea unei coeziuni de grup, facilitând schimbul de informaţii instituţionale necesare unor viitoare colaborări atât cu reprezentanţi din ţară, cât şi cu invitaţii din cele 10 ţări europene.
La urmă, însă cu rol esenţial în reuşita implementării iniţiativei CCD Bucureşti, aducem mulţumirile noastre Direcţiei de Relaţii Internaţionale şi Afaceri Europene de la Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice care, prin implicarea doamnei Daniela Angelescu, ofiţer naţional de legătură pe direcţia programelor Pestalozzi, a asigurat consilierea, informarea şi monitorizarea întregii activităţi. Iniţiativa de a aduce la masa discuţiilor mai mulţi parteneri care să sprijine activităţile seminarului Pestalozzi se aliniază unor demersuri conjugate desfăşurate în mod susţinut de către instituţia noastră încă din 2010.
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, s-a simţit nevoia redefinirii noţiunii de interculturalitate, care în ţara noastră viza aproape exclusiv activităţi cu grup-ţintă minorităţile naţionale. Dar interesul tot mai mare al cetăţenilor români, nu numai de a călători, dar a şi munci în străinătate, a determinat organizarea de noi abordări asociate procesului de formare a cadrelor didactice într-o manieră adaptată cu aceste fenomene.
În acelaşi timp, creşterea potenţialului de a avea un număr tot mai mare de copii provenind din familii de imigranţi la clasă, prin analiza contextului geopolitic, ne-a adus în faţa unor alte realităţi, cărora dascălii români urma să le facă faţa şi pentru care sistemul de formare continuă nu era pregătit.
Un început a fost dezvoltarea unor parteneriate cu Institutul Cultural Timişoara şi cu ACTOR, cea de pe urmă fiind o organizaţie care a iniţiat un program prin care tineri veniţi prin Serviciul European de Voluntariat din diferite colţuri ale lumii, ajutaţi de cadre didactice din România, îşi prezentau cultura în mod concret în clasele copiilor preşcolari şi de nivel primar. În acest context, iniţiativa de a implementa seminarul Pestalozzi a venit ca o continuare normală a unei strategii pe termen lung.
Acum, după finalizarea sa, analizând procesul de interacţiune a celor şapte profesori români din toată ţara cu cei 10 din 10 ţări invitate, realizăm că a fost o decizie de mare importanţă, căci astfel au putut fi observate o mulţime de detalii ce nu pot fi percepute doar analizând statistici şi imaginând realităţile din şcolile din alte ţări.
Punând în cadrul procesului de formare, în paralel, contexte care au de gestionat situaţii specifice în şcoli unde, de exemplu, 99% dintre elevi sunt imigranţi cu cele în care numărul de copii din familii de imigranţi ajung cu greu la 1%, s-au putut observa în mod dinamic, activ şi foarte concret nevoile emergente, posibile sau reale soluţii şi mai ales ce responsabilitate cade pe umerii pedagogului `n această rapidă şi profundă schimbare a componenţei interculturale a grupelor de şcolari, căci acesta, înainte de oricine, îşi poate da seama cum şi de ce au nevoie sistemele de educaţie din fiecare ţară să se adapteze, să se restructureze.
Prezentarea unor soluţii, bazate (şi) pe voluntariatul dascălilor, dovedeşte iminenţa nevoii de schimbare şi de reorganizare, pentru care autorităţile pot acţiona pornind de la reperele semnalate, de la ce se întâmplă efectiv în clasele în care barierele culturale pot frâna sau chiar bloca accesul la o educaţie de calitate la oricare nivel. Ca un element de asigurare a impactului şi sustenabilităţii, CCD Bucureşti a propus participanţilor ca, în baza activităţilor practice la care au participat în cadrul seminarului Pestalozzi, să contribuie la realizarea unui mini-ghid de scenarii didactice în vederea formării şi dezvoltării de competenţe transversale la elevi şi profesori, utilizând conceptele de multi şi interculturalitate.
Înainte de încheiere, trebuie să mulţumesc echipei CCD Bucureşti, care s-a mobilizat pentru asigurarea unor parametri de calitate în organizare, de la etapele premergătoare vizitei, cu elaborarea/ multiplicarea unui larg instrumentar asociat activităţilor, până la definirea elementelor de identitate vizuală ale seminarului şi asigurării informaţiilor necesare participanţilor.
Am lăsat pentru concluzii un avertisment al lui Alexandr Soljeniţîn: „Este o lege universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii inadecvate. O persoană cu deficienţe de educaţie se va comporta cu aroganţă, în timp ce o educaţie consistentă implică un comportament umil”.
Prof. Gabriel VRÎNCEANU, Directorul Casei Corpului Didactic Bucureşti