Prof. matematică Florea Costache, București
Dintr-un minim simț civic, așa cum am făcut în cele peste 100 de articole publicate în revista Tribuna învățământului și prin diverse adrese către factori de decizie, încerc să-mi fac cunoscute unele considerații în legătură cu sistemul de învățământ și educație, chiar dacă am ieșit din sistem fiind proaspăt profesor pensionar. În Romania normală, pentru că orice țară nu poate fi decât normală, cred că sunteți printre cei puțini care nu au fost catapultați în funcția de ministru, ci ați ajuns pe acel scaun printr-o evoluție normală cu: studii complete, inclusiv superioare, efectuate la unități de stat, la timp, fără sincope, cu o activitate la catedră marcată de obținerea tuturor gradele didactice și cu o experiență dobândită ca urmare a unei treceri treptate, fără arderea de etape, prin funcții de conducere – metodist, inspector, secretar de stat și, în final, ministru plin. Faptul că tinerii vor fi o prioritate în mandatul dumneavoastră vă onorează și în același timp vă responsabilizează, pentru că ei reprezintă viitorul acestui neam.
Doamnă ministru, efectele măsurilor trasate la Convențiile de la Bologna și Lisabona, care nu au fost de bun augur nici la noi, nici în alte țări, nu au făcut decât să-i demobilizeze pe elevi de la principala lor activitate de a învăța. Din fericire, la noi, chiar dacă nu mai este situația din urmă cu trei-patru decenii, dascălii care au prins perioadele când se făcea carte, nu doar se simula, prin activitatea lor, păstrează învățământul pe linia de plutire. Fiind tot mai puțin solicitați prin evaluări șablonizate, care nu fac apel la gândire, elevii depun efort minim pentru a se pregăti. Se poate umple timpul elevilor prin meditații sau prin școala după școală, dar aceste surogate nu vor putea atinge nivelul de eficiență, cu atât mai puțin a înlocui pregătirea individuală, singura în măsură să asigure înțelegerea temeinică a celor învățate și satisfacție în urma efortului depus. Lucrând la catedră, știți foarte bine care este realitatea din învățământ. Nu suntem pe fundul prăpastiei, dar alunecăm vertiginos. Problemele din învățământ sunt multe și delicate: programe școlare stufoase, manuale alternative scoase de cine vrea și cine nu, lipsă de laboratoare, dezinteres din partea unor dascăli, subfinanțare și, ca urmare, salarii nemotivante, unii managerii aflați în funcție de zeci de ani care au devenit plini de aroganță și care consideră unitatea ca propria feudă, birocrația care i-a transformat pe dascăli în funcționari cu mânecuțe, violența, fumatul, alcoolul, consumul de droguri din unele unități școlare, diferențele materiale izbitoare între elevi, lipsa unor examene serioase pentru selecția elevilor, lipsa exigenței în evaluare, șablonizarea subiectelor de la examene, acelea care au mai rămas, de parcă sunt adresate unor roboți etc.
Mă voi referi la o singură situație. De multe ori am auzit că în mediul rural sunt folosiți necalificați pentru predarea unor discipline. Niciodată nu aș fi crezut că în Metropola București, la unele unități de învățământ, ce se respectă (exemple se găsesc pe sit-ul ISMB), se pot organiza concursuri pentru ocuparea unor posturi la anumite discipline de cei fără studii corespunzătoare. Este normal, este moral să se asigure cu prioritate locuri de muncă pentru tinerii calificați, dar este inacceptabil ca în situația lipsei de personal să se angajeze necalificați în loc să se apeleze la pensionari cu studii de specialitate, plătiți în sistemul plata cu ora, care doresc și mai pot activa, din cauza unor manageri care nu-și dau acordul decât unor protejați fără a face public posturile respective. Cum să fie predate matematica, limba și literatură română etc. de cei fără studii de specialitate? Am ajuns să calificăm elevii prin necalificați?! Aș mai adăuga că nu pot să înțeleg care sunt motivele, de nedepășit, pentru care nu se revine la anul școlar cu trimestre, care să înceapă pe 15 septembrie și să se sfârșească pe 15 iunie.
