Şcolile profesionale, revenirea la normalitatea educaţiei

scoli-profesionaleAcesta este un refren la modă. Printre multele anomalii şi ciudăţenii care ne iau cu asalt în fiecare zi există şi un cântec în care ni se spune acest lucru. E greu de emis aprecieri. Validarea pentru aproape orice vine de la consumatori. Că doar suntem într-o societate de consum. De la reclame tâmpite până la melodii cu mesaje neinteligibile, totul se justifică în măsura în care aduce profit. Financiar, evident! Despre îmbogăţirea zestrei culturale, despre educarea publicului şi alte chestii sofisticate nu mai e loc. Gata!
Referitor la refrenul asupra căruia ne-am fixat atenţia se pot spune câteva lucruri. Din punct de vedere logic, afirmaţia conţine o doză de adevăr: 50%! După Murphy, după rău vine mai rău…
Trecând de partea pitorească a comentariului, trebuie să constatăm că, în paralel cu multele aberaţii care ne inundă viaţa, avem parte şi de reparaţii semnificative în modul de funcţionare a diverselor mecanisme sociale.
Reapariţia şcolilor profesionale în peisajul educaţional românesc demonstrează tendinţa de revenire la normalitate. După experimente făcute „pe cord deschis” fără anestezie, am descoperit că succesiunea de reforme de care a beneficiat educaţia a pus în dificultate economia naţională.
Examenele de bacalaureat din ultimii ani au demonstrat că trebuie schimbat ceva. Eşecul tentativelor de a transforma generaţii întregi de absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ superior a obligat politicienii să reconecteze şcoala la piaţa muncii. Liceele tehnologice şi rutele progresive au evidenţiat limite şi deficienţe ce nu pot fi depăşite în actualul sistem.
Abordările exhaustive, în care liceele/grupurile şcolare care pregăteau elevii pentru anumite meserii erau apreciate după procentul de promovabilitate la bacalaureat erau inadecvate. Scurtcircuitele nu au întârziat să apară. Procentul de promovabilitate a crescut an de an. Nu întotdeauna pe seama creşterii calităţii actului educaţional. S-a întâmplat şi se mai întâmplă ca un număr semnificativ de elevi din clasa a XII-a să rămână corigenţi. Participarea lor la prima sesiune de bacalaureat este astfel exclusă. În august, după promovarea examenelor de corigenţă, pot participa la cea de-a doua sesiune. Acolo lucrurile sunt mai diluate, presa este mai puţin atentă. Analizele sunt mai greu de făcut şi mai puţin relevante.
Odată ce elevii optează pentru o şcoală profesională, dispar multe din aceste complicaţii.
Ei vor dobândi, în principal, abilităţi necesare pentru exercitarea unei meserii. Având în vedere concurenţa existentă deja pe piaţa educaţională, şcolile vor fi obligate să urmărească evoluţia economiei. Gradul de absorbţie a absolvenţilor pe piaţa muncii va deveni un criteriu fundamental. Acesta va influenţa solicitările viitorilor absolvenţi de gimnaziu şi va determina nivelul de apreciere a şcolii în comunitatea locală.
Efectele colaterale sunt la fel de importante. Numărul absolvenţilor de liceu care vor promova examenul de bacalaureat va fi mai mic. Chiar dacă, având în vedere selecţia iniţială, procentele de promovabilitate ar putea fi mai mari. Şi universităţile vor fi obligate să abordeze pragmatic noua realitate. Specializările propuse, calitatea educaţiei şi implicarea lor în găsirea de locuri de muncă pentru absolvenţi vor fi elemente esenţiale pentru dezvoltarea instituţională.
Dar un astfel de proces, lăsat la voia întâmplării, poate deveni extrem de riscant. Evenimentele, într-o piaţă insuficient reglementată, sunt ciclice sau aleatorii. Unele specializări ar putea să dispară. Ne putem imagina cât de complicată şi costisitoare ar fi reintroducerea lor în sistemul naţional de educaţie. Constituirea unui corp profesoral specializat, asigurarea logisticii, autorizarea şi acreditarea sunt activităţi care nu se pot face de la un an la altul. Putem prevedea dezastrul care s-ar produce dacă lucrurile ar fi lăsate în voia sorţii.
Proverbul care spune că trebuie să măsori de 10 ori înainte de a tăia o dată este în termenul de valabilitate. O eroare de proiectare (în majoritatea sistemelor) poate fi remediată, dar de cele mai multe ori cu costuri însemnate.
În legătură cu şcoala profesională se pot identifica deja câteva situaţii stranii. În cazul în care numărul candidaţilor este mai mare decât numărul locurilor publicate, se organizată o probă de selecţie. Cei respinşi vor avea posibilitatea să îşi continue studiile… la liceu!
O altă problemă este legată de instruirea elevilor. Programa este axată pe dobândirea şi dezvoltarea deprinderilor necesare practicării meseriei. Pregătirea practică trebuie asigurată de oameni care au activitate şi experienţă în specialitate. Categoria maiştrilor instructori este pe cale de dispariţie, după ce toţi au fost somaţi să obţină o diplomă universitară. Aşa că, printre multe alte probleme cu care şcolile profesionale se vor confrunta va fi şi cea a încadrării cu personal de specialitate.
Să fim totuşi optimişti. După rău…
Ioan ARDELEANU