Începutul noului an școlar a reușit să ia din nou prin surprindere mii de școli din România, ai căror directori au realizat din nou, destul de târziu, că vara a luat sfârșit, iar școala, conform calendarului MEN nemodificat din acest punct de vedere, trebuie să înceapă pe 16 septembrie. Neschimbată ea însăși de ani și ani de zile, nepăsarea autorităților, indiferent care sunt acestea și ce culoare politică au, păstrează, la rândul ei, neschimbată imaginea deplorabilă a multor școli românești – unele devenite de-a lungul timpului adevărate focare de infecție, altele, un pericol fizic real pentru viața celor care le populează zilnic.
Situația nu diferă în esență de cea de anul trecut sau de cea de acum doi sau zece, sau 20 de ani. Cazuistica se învârte, destul de lipsită de imaginație, în jurul acelorași probleme. Poate școlile să fie, pe ici, pe colo, altele decât în 2012.
De pildă, 250 de elevi din Pietrari, Dâmbovița, au școală nouă, dar vor învăța tot în două schimburi, în vechea clădire! Motivul este foarte răspândit în mentalul autorităților românești: nu mai sunt bani. Din nou, edilii se îneacă precum țiganul la mal, chiar dacă întreaga construcție s-a făcut cu fonduri europene.
Licee-clădiri istorice care stau să cadă pe elevi și profesori
În Mureș și Bistrița-Năsăud, zona rurală, elevii învață în școli prăpădite, cu săli de clasă tip vagon, mici cât niște boxe (exagerăm, desigur, tocmai pentru a augmenta senzația de sufocare pe care o încerci intrând într-o asemenea clasă), despărțite de o ușă și cu podele sparte. Așa arată una dintre școli (Ormeniș), improvizată în podul căminului cultural.
Pentru că nu au la dispoziție decât trei săli, elevii învață în schimburi. În sala mare a cămi­nului funcționa până nu demult și grădinița, dar un sătean a fost de acord să-și transforme casa în spațiu de studiu pentru preșcolari. În satele din aceste județe multe școli mai au încă WC-uri în fundul curții, așa că multe școli vor funcționa, începând din această săptămână, fără autorizație. La oraș, elevii care învață la colegii de renume sunt în pericol în orice moment. Nici în zona urbană din vestul țării situația nu e mai roză. Ce-i drept, nu se confruntă cu aceleași probleme ale elevilor din rural, dar probleme au și elevii orășeni. Deși sunt clădiri istorice, instituțiile de învățământ liceal nu au fost restaurate și consolidate niciodată. Acoperișurile stau să cadă, tencuiala la fel, iar în clase plouă.
Atât de cinicul „Nu sunt bani!”
Si în județul Gorj, 45 de școli și grădinițe nu au autorizații sanitare de funcționare, iar copiii de la sate vin la școală pe jos pentru că nu există suficiente microbuze școlare. Motivul? Nu sunt bani.
În multe clase, elevii învață simultan, în aceeași sală, chiar dacă au vârste diferite.
Cu o săptămână înainte de deschiderea noului an școlar, instituțiile de învățământ preuniversitar din județul Argeș încă mai aveau restanțe la capitolul curățenie și reparații. De pildă, școala din comuna Mușătești își va deschide porțile pentru cei mici în plin șantier, întrucât lucrările de reabilitare sunt departe de a fi încheiate. Cel mai probabil, instituția va fi dată la cheie în apropierea sărbătorilor de iarnă, atunci când clopoțelul inaugural se va confunda cu clopoțeii de la sania lui Moș Crăciun.
În județul Timiș, lucrurile stau rău din alt punct de vedere. Acolo, 43 de școli și grădinițe nu au mai primit avizul de funcționare. O situație foarte neplăcută se înregistrează la Liceul Lenau, câteva zeci de elevi înmatriculați aici fiind nevoiți să învețe anul acesta într-o hală aparținând Regiei Autonome de Transport Timișoara.
Scoli rămase fără apă din cauza secetei
Reprezentanții Inspectoratul {colar Județean Brașov au verificat în ce stadiu se află lucrările din unitățile de învățământ din oraș. În unele școli lucrările de consolidare și alte reparații au fost finalizate, altele însă erau încă în șantier cu puțin înainte de debutul noului an școlar. Ca de obicei însă, în ultimele două săptămâni s-au tot dat asigurări că până pe 16 septembrie re­parațiile vor fi încheiate. La nivel județean, în 67 de unități de învățământ s-au efectuat în această vară lucrări de reparații, 20% dintre acestea riscând până de curând să fie surprinse în șantier de debutul noului an școlar. De asemenea, în zona rurală unele școli nu mai au apă potabilă. Motivul? Seceta prelungită care a lovit anul acesta această parte a țării.
Mai multe școli gălățene afectate de ape
A fost prăpăd săptămâna trecută în județul Galați, unde opt persoane și-au pierdut viața, după ce o ploaie torențială a inundat într-o oră 17 lo­calități. Puternic afectate au fost și multe școli care, din nefericire, nu și-au mai putut deschide porțile pe 16 sep­tembrie. „În comuna Costache Ne­gri, clădirea școlii este inundată și plină de mâl, într-o situație similară se află și școala din comuna Cudalbi, ne spune șefa ISJ Galați, prof. Laura Marin. Dacă clădirea nouă a acesteia nu a fost afectată, clădirea veche a fost puternic avariată și e plină de mâl. Căutăm, evident, soluții pentru începerea noului an școlar, folosind doar clădirea nouă. De asemenea, la {coala Gimnazială din comuna Al. Moruzi, curtea este inundată și plină de mâl, și vom vedea, în funcție de vor reuși să facă cei de la ISU, dacă reușim să deschidem anul școlar aici. Dacă nu, mai avem niște structuri ale acestei școli, niște corpuri de clădire și un liceu și vom încerca să le folosim. Acestea sunt școlile cu probleme mari, dar, evident, există și alte școli afectate de viitură în cele 17 lo­calități.” Iar pentru finalul săp­tămânii trecute ne amintim că veștile meteorologilor nu erau de loc pozitive.
Toaletele școlilor din regiunile rurale, adevărate bombe biologice
Procentul școlilor cu autorizație sanitară de funcționare din județul Botoșani va fi mai mare anul acesta cu 10 procente față de anul trecut, când 40% din instituțiile de învățământ nu dețineau acest aviz. În timpul verificărilor, comisia ISJ a depistat `nsă că multe dintre acestea nu prezintă siguranță, cum este cazul școlilor din Hulub, Dângeni, Prăjeni, Adășeni, {coala 2 Bozieni-Săveni.
De departe, cea mai gravă situație se înregistrează la {coala Dimăcheni, care nu este pregătită deloc pentru începerea noului an școlar. Lipsa banilor probabil sau a simțului gospodăresc a făcut ca aici să nu se fi reparat și igienizat nimic în această vară, acoperișul școlii stă să cadă, ușile abia se mai țin în balamale, iar sobele sunt stricate. Mai mult, unitatea nu a achiziționat combustibil, iar grupul sanitar în sine este o bombă biologică cu efect întârziat. De asemenea, la nivelul județului, lipsa apei curente și a canalizării a împiedicat construirea de toalete în școlile din mediul rural.
Scoala rurală, imaginea de epavă a învățământului românesc
Bilanțul indolenței manifestate de autorități și de comunitățile este groaznic: câteva mii de școli au rămas fără autorizație de funcționare. Astfel, și anul acesta elevii vor învăța în clase neigienizate, cu WC-uri insalubre, în care ți-e greață să te uiți, darămite să mai și intri. Oripilați, la rândul lor, de perspectiva muncii în condiții de lucru greu de imaginat și fără motivație financiară, mulți profesori se feresc să predea în școlile din satele care nu știu ce e apa curentă sau canalizarea și care mai au încă WC-ul în fundul curții. Așa se face că la catedră se așază, de la un an la altul, o majoritate îngrijorătoare de dascăli necalificați profesional și semi­docți. Astfel, nepăsarea care caracte­rizează tot ce este românesc a reușit să consolideze starea deplorabilă a școlii, vectorul de imagine al societății în care trăim.
Ne lăudăm că începând din 2014 se vor introduce în școli ebook-urile, dar nu am fost capabili să oferim multora dintre ele apă potabilă, electricitate și latrine decente.
Mai pe românește, dezinteresul obstinat al autorităților locale și centrale deopotrivă față de școală, de soarta ei și de viitorul acestei țări este simptomatic pentru felul în care arată societatea noas­tră. De fapt, această indiferență cronică tipic românească conservă prac­tic imaginea de epavă a învăță­mântului românesc, aflat la ani-lumină de stan­dardele decente ale educației și civili­zației secolului XXI.
Marcela GHEORGHIU