Școala și Universitatea

Școala și UniversitateaDiscutăm despre situația unei legături dintre mediul preuniversitar și sistemul de învățământ superior, situație nu prea mult dezbătută, nu prea mult dezvoltată, nu prea mult aflată în interesul public. Ceea ce vom prezenta va fi o sumă de opinii și idei, fie din partea profesorilor din preuniversitar, fie din partea unor profesori sau studenți, ba chiar și oameni obișnuiți ai comunității. Vom vedea o di­versitate de comentarii, laudative sau critice. Vom afla despre inițiativele Universității Politehnica din București, pe care o considerăm un actor important al colaborării cu liceele din România.

Școala omului începe de la câteva luni de la naștere și nu se termină niciodată. Școala este pretutindeni, putem spune că nu este foarte clar cine sunt învățăceii, cine sunt educatorii… Părinții îi învață pe copii, dar își autoreglează educația prin feedbackul inocent al acestora. Profesorii îi educă pe școlari, dar învață multe de la ei, perfecționându-și meseria de educator. Tot așa, sistemul de învățământ superior ar trebui să se autoregleze ținând cont de experiențele colaborării cu școala publică, pe lângă cerințele generale economice/sociale.

Ne aflăm între cele două cicluri mari de educație: școala obligatorie până la fi­nele liceului și școala superioară din în­vățământul universitar sau, de ce nu, școlile tehnice, profesionale. Ne punem întrebarea dacă există punți de legătură permanente, colaborări consistente între sisteme.

Am generat două chestionare care să ne scoată în evidență opiniile beneficiarilor educației despre legătura dintre cele două mari module ale educației. Primul este un poll pe portalul www.didactic.ro care conține întrebarea: Cum caracterizați legătura dintre în­vățământul supe­rior și cel preuniversitar?

S-au oferit 5 variante de răspuns:

1. Foarte bună, mai ales pe direcția unor proiecte comune;

2. Foarte bună, mai ales pe partea de pregătire admitere;

3. Foarte bună în toate domeniile;

4. Bună, dar inconstantă și nu suficientă;

5. Foarte slabă.

Răspunsul cu cei mai mulți susținători este 4, urmat de 5, ceea ce dovedește că profesorii (mai ales ei) din învățământul preuniversitar nu văd tocmai bine colaborarea dintre școală și învățământul superior. Motivele, argumentele le vom vedea în următorul chestionar online creat de Uninunea Profesorilor de Informatică din România, pentru o mare parte din membrii activi.

Iată întrebările chestionarului:

1. Cum caracterizezi relația dintre în­vățământul preuniversitar și cel univesitar (scara de la 1 la 5)?

2. Care sunt acțiunile relevante în procesul de legătură dintre universitar și preuniversitar?

3. Care este sensul dominant al legăturii școală – învățământ superior?

4. Nominalizați acțiuni, fapte care v-au plăcut.

5. Nominalizați acțiuni, fapte care NU v-au plăcut.

Întrebarea 1

Se vede că nota dată de respondenți domină la 3 din 5, prin urmare relația dintre cele două medii nu este tocmai bună.

Întrebarea 2

Răspunsurile scot în evidență mai ales vizitele școlilor în universități și sesiunile de pregătire pentru admitere. Ur­mează proiectele comune universitate-­școală.

Întrebarea 3 se referă la sensul dominant al legăturii dintre școală și universitate. Respondenții consideră că școala se adresează mai mult învățământului su­­perior decât invers.

Întrebarea 4 solicită enumerarea unor acțiuni pozitive sau agreate de respondenți:

  • conferințele aniversare;
  • proiecte comune (AcadNet), ziua porților deschise, campanii de promovare a ofertelor;
  • vizite în licee, vizite în universități, concursuri organizate la comun;
  • discuții directe, față în față, între studenți și elevi, în care studenții să prezinte cum li se pare lor facultatea, să răspundă la întrebări, să dezavueze mituri;
  • cursuri de pregătire pentru admitere organizate de universități;
  • zilele porților deschise, caravane ale studenților în licee, școli de vară, grupuri de profesori pregătite de universități;
  • școli de vară, simpozioane, ateliere de lucru, lecții-vizită;
  • UPB a deschis sesiune de pre-admitere înainte de Bacalaureat, la fel ca în alte țări;
  • campanii de promovare a universităților în școli (discuții cu elevii…), organizare cursuri cu elevii, organizarea/ sponsorizarea concursurilor Severin Bumbaru, NEXTLAB etc.;
  • hackathon, sesiuni de pregătire, workshop-uri, ateliere cu ocazia zilei porților deschise;
  • workshop;
  • pregătiri la matematică și informatică (UBB Cluj);
  • organizarea de tabere pentru elevi, vizite ale studenților în școli.

Întrebarea 5 solicită enumerarea unor acțiuni criticabile sau neagreate de respondenți.

  • Programa școlară actuală e diferită de ceea ce cred profesorii universitari că ar fi cursurile de pregătire a viitorilor profesori de informatică.
  • Slaba informare a elevilor de liceu privind specializările din cadrul facultăților și reprezentarea acestora pe piața muncii.
  • Filiala … a Universității București produce învățători și educatoare care nu știu să scrie și să se exprime românește! Este un exemplu despre care vorbesc în calitate de profesor asociat. Este foarte grav faptul că acești studenți de licee (2, 3 etc.) ajung cadre didactice care au misiunea de a forma caractere!
  • Nu e ceva ce ține de acțiuni, cât de sistem și cultură. În școală ești un animal pus într-un coteț cu supramăsură de restricții (ceri voie să mergi la toaletă, n-ai voie să mănânci decât în intervale de 10 minute, n-ai voie să ieși de acolo decât cu un părinte), pe când în facultate paradigma te pune pe tine în centru și îți dă libertatea să alegi ce, cum, când faci fără să ceri voie sau să dai socoteală. Și asta e un șoc cultural pentru mulți, pentru că nu știu ce să facă cu libertatea asta.
  • Prezentări anoste.
  • Activități desfășurate în timpul săptămânii. Acestea ar trebui să fie vineri, sâmbătă, astfel încât elevii să nu lipsească de la ore.
  • Nu primim informații de la universități. De exemplu, unele schimbări în structura admiterii.
  • Lipsa de interes a universității pentru elevii noștri.
  • Unele facultăți distribuie doar reclame.

La secțiunea sugestii de lucru în viitor avem propuneri interesante. Cele mai multe se referă la proiecte comune și la adaptarea programelor de studiu în facultate cu conținuturile predate în liceu:

  • proiecte comune pentru a adapta stilul de predare de ambele părți;
  • campanii făcute de universități în școală, pregătirea pentru admitere;
  • realizarea unor proiecte comune în care profesorii din mediul preuniversitar să participe la stagii de formare pe anumite teme de interes;
  • organizarea unor evenimente (mai ales în orașele non-universitare) care să includă workshop-uri pentru elevi organizate de studenți și profesori;
  • admiterea pe bază de dosar în fa­­cultăți este o consecință a unor serii de absolvenți tot mai slab pregătiți care nu ar face față unui examen, dar ajung să termine o facultate pentru că e suficient să se înscrie și, extrem de grav, ajung să lucreze în învățământ;
  • feedback în ambele sensuri legat de pregătirea mai bună din școală pentru învățământul superior;
  • un sistem școlar ce oferă gradual tot mai multă autonomie elevului pe măsură ce crește; asta îl va face mai responsabil de sine și mai independent, lucruri foarte utile la facultate;
  • proiecte pentru elevi de liceu, mentorați de studenți;
  • parteneriate pentru activități în li­­cee cu cadre didactice de la universitate;
  • burse de studiu anunțate;
  • evenimente de tip all-hands în care studenți să prezinte elevilor de liceu de ce sunt bune facultățile din România;
  • realizare de proiecte pentru liceeni din partea tuturor universităților; eventual, proiecte finanțate.

Iată și două opinii particulare:

Dr. Inginer Răzvan Deaconescu, Universitatea Politehnica din București

În experiența mea, colaborarea se face în aspecte punctuale: concursuri în liceu, vizite de promovare a universității (și în licee și în facultate).

Colaborări mai puternice sunt limitate de câțiva factori:

  • Timp, încărcare, incentives: nu există prea multe incentives în partea universitară pentru implicare în interacțiunea cu liceele, în afara unor dorințe și conexiuni personale.
  • Există o asimetrie universitate – preuniversitar: universitățile sunt mai puține, cu mai puțin personal, mai focalizate, mai „avansate“ din punctul de vedere al materiilor predate și al competențelor, mai autonome. În astfel de condiții, cultura universitate și cultura preuniversitar sunt destul de diferite și nu facilitatează colaborări.
  • Colaborările orizontale între universități sunt destul de greu de realizat. În general, cultura universitară este destul de „izolată“ în propria universitate, din rațiuni de timp, conexiune socială, interes profesional, finanțare. Nu știu cum e în licee.
  • Ar fi utile niște forme de aliniere a conținutului, dar și a metodelor didactice în liceu și în universitate. Cred că există lucruri care pot fi într-un sens sau în altul. Dar, dat fiind că e dificilă comunicarea inter-universitară și, cred, inter-licee, e cu atât mai greu de făcut o comunicare universitate – liceu.

Profesor de liceu Daniel Popa, Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie

Probabil cea mai întâlnită formă de „colaborare“ între mediul universitar și cel preuniversitar este participarea elevilor la taberele de vară organizate de universități. De ce „colaborare“? Deoarece aceste tabere sunt organizate cu scopul de a atrage studenți către universitatea organizatoare. Există un clar interes al universității de a promova o imagine bună, poate ușor nerealistă, despre ceea ce se întâmplă în acea universitate. Totuși, o astfel de tabără de vară poate duce la creșterea atractivității învățământului universitar, iar elevii care au posibilitatea de a interacționa cu studenți și profesori universitari pot obține o imagine a vieții universitare. Acest lucru îi poate ajuta să facă o alegere mai informată în ceea ce privește cariera lor profesională.

Două inițiative pot fi remarcate prin modul în care se realizează colaborarea între mediul universitar și cel preuniversitar:

  • Clusterul de educație C-EDU, înființat în 2021 la Cluj-Napoca. Acest cluster reunește instituții de învățământ preuniversitar, universitar, companii și organizații non-guvernamentale. Clusterul are ca obiectiv dezvoltarea unor proiecte educaționale care să asigure o tranziție fluidă între învățământul preuniversitar și cel universitar.
  • Cursurile de rețele de calculatoare și Olimpiada de Informatică Aplicată AcadNet sunt două inițiative importante care contribuie la dezvoltarea și promovarea învățării TIC în România. Cursurile de rețele de calculatoare organizate de Universitatea Politehnica din București sunt o oportunitate excelentă pentru elevii de liceu care doresc să învețe despre această tehnologie importantă. Cursurile sunt gratuite și oferă elevilor posibilitatea de a dobândi cunoștințe și abilități valoroase pentru cariera lor profesională. Olimpiada de Informatică Aplicată AcadNet s-a născut din colaborarea între Uniunea Profesorilor de Informatică din România și Universitatea Politehnica din București. Competiția este adresată elevilor pasionați de programare și de construirea, realizarea, instalarea calculatoarelor și a rețelelor de calculatoare.

Iată și opinia robotului

Legătura dintre școală și învățământul superior poate fi apreciată atât în termeni pozitivi, cât și negativi, în funcție de perspectiva și contextul specific. Iată o analiză a ambelor aspecte:

Pozitiv:

1. Pregătirea prealabilă: Școala oferă o pregătire de bază și cunoștințe esențiale pe care elevii le pot construi și dezvolta în învățământul superior. Această bază este adesea necesară pentru a aborda cu succes cursurile de nivel superior.

2. Dezvoltarea abilităților de studiu: Școala ajută elevii să dezvolte abilități de învățare, cum ar fi citirea, scrierea, gândirea critică și rezolvarea problemelor, care sunt esențiale pentru învățământul superior.

3. Explorarea intereselor și pasiunilor: Școala oferă oportunități pentru elevi să exploreze diverse domenii de studiu și să-și descopere interesele și pasiunile, pregătindu-i astfel pentru alegerea unui domeniu în învățământul superior.

4. Admiterea în învățământul superior: Calificările și notele obținute la școală sunt adesea critice pentru admiterea în instituțiile de învățământ superior, ceea ce demonstrează o legătură pozitivă între cele două niveluri de învățământ.

Negativ:

1. Limitarea flexibilității: Uneori, curriculumul școlar poate fi prea rigid și standardizat, ceea ce poate limita capacitatea elevilor de a-și urma pasiunile și de a se pregăti pentru anumite programe de învățământ superior care necesită abordări non-tradiționale.

2. Suprasolicitare: Presiunea din partea școlii pentru a obține note ridicate poate avea un impact negativ asupra să­nătății mentale a elevilor și poate îngreuna dezvoltarea lor în mod holistic.

3. Divergența de așteptări: Uneori, așteptările și cerințele din școală nu sunt perfect aliniate cu cele din învățământul superior, ceea ce poate crea disconfort sau dificultăți pentru studenți în procesul de tranziție.

4. Lipsa pregătirii specifice: În unele cazuri, elevii pot să nu fie suficient de pregătiți pentru cerințele specifice ale în­vățământului superior, cum ar fi cercetarea independentă, scrierea academică sau gestionarea timpului, din cauza lipsei de pregătire adecvată la nivelul școlii.

În concluzie, legătura dintre școală și învățământul superior poate avea aspecte pozitive și negative. Cu o abordare echilibrată și adaptată nevoilor indivi­duale ale elevilor, se poate maximiza beneficiile legăturii dintre cele două niveluri de învățământ și se pot minimiza aspectele negative.

Îmbunătățirea și eficientizarea legăturii dintre școală și învățământul supe­rior este esențială pentru a asigura o tran­ziție mai lină și de succes pentru elevi. Iată câteva modalități prin care acest lucru poate fi realizat:

1. Comunicare mai strânsă între instituții: Școlile și instituțiile de învățământ superior ar trebui să stabilească canale de comunicare eficiente pentru a asigura că curriculumul școlar se aliniază cu cerințele de admitere și așteptările academice ale învățământului superior. Acest lucru poate implica întâlniri regulate între cadrele didactice și profesorii universitari pentru a discuta despre aș­teptări și pentru a împărtăși experiențe.

2. Consiliere academică și orientare: Elevii ar trebui să beneficieze de servicii de consiliere academică la școală pentru a-și planifica mai bine viitorul academic. Aceasta ar putea include discuții privind alegerile de materii, alegerea programelor de învățământ superior și asistență în pregătirea aplicațiilor pentru admiterea la facultate.

3. Cursuri de pregătire: Școlile ar pu­­tea oferi cursuri opționale care să pregătească elevii pentru cerințele specifice ale învățământului superior, cum ar fi scrierea academică, cercetarea și gestionarea timpului. Aceste cursuri ar putea fi integrate în curriculum sau oferite ca opțiuni extracurriculare.

4. Stagii și programe de mentorat: Elevii ar trebui să aibă oportunitatea de a experimenta învățământul superior prin stagii sau programe de mentorat în cadrul instituțiilor de învățământ superior. Acest lucru le-ar permite să se familiarizeze cu mediul academic și să-și dezvolte abilități practice.

5. Flexibilitate în curriculum: Școlile ar trebui să ofere mai multă flexibilitate în curriculum pentru a permite elevilor să urmeze interesele și pasiunile lor. Acest lucru ar putea include oferirea unor cursuri opționale în domenii diverse și promovarea învățării personalizate.

6. Suport pentru dezvoltarea abilităților de viață: În afara cunoștințelor academice, elevii ar trebui să fie pregătiți pentru dezvoltarea abilităților de viață esențiale, cum ar fi rezolvarea problemelor, comunicarea eficientă și gestionarea stresului.

7. Evaluare holistică: În loc de concentrarea exclusivă pe note și examene, evaluarea ar trebui să fie mai holistică, luând în considerare abilitățile de învățare, creativitatea, abilitățile sociale și dezvoltarea personală a elevilor.

8. Monitorizare și evaluare continuă: Instituțiile de învățământ superior ar trebui să monitorizeze și să evalueze constant succesul studenților proveniți din școli pentru a adapta și îmbunătăți programele și serviciile lor.

Prin implementarea acestor măsuri, legătura dintre școală și învățământul su­­perior poate deveni mai eficientă și mai benefică pentru elevi, pregătindu-i mai bine pentru succesul lor academic și profesional în viitor.

Concluzie fără robot. Dacă dorim un sistem de educație mai bun, nu este suficient numai diversificarea curriculumului, îmbogățirea conținutului predării, abordarea unor resurse moderne în procesul de predare/învățare/examinare. Este extrem de necesară o relație mai bună între mediul preuniversitar și învățământul superior în sensul:

  • adaptării curriculumului școlar la cel din învățământul superior;
  • pregătirii mai bune a profesorilor; vorbim despre formarea inițială, cât și despre perfecționarea continuă;
  • atragerii elevilor către facultățile potrivite și adaptate competențelor lor;
  • proiecte comune care să întărească legătura între cele două medii și care să valorifice potențialul creativ al elevilor și al studenților;
  • sprijinul școlii pentru adaptarea la noi tehnologii de de predare/învățare/examinare.

Emil ONEA – profesor, director executiv UPIR

Articol publicat în nr. 49-50 al revistei Tribuna Învățământului