L’école, c’est mon couer,
C’mon couer qui bat.
O campanie electorală cam ştearsă, un electorat în mare parte blazat, indecis, sceptic, candidați mai mult sau mai puțin convingători, unii dintre ei potriviți ca nuca în perete pentru fotoliile la care aspiră. De aceştia, aşa cum sunt ei, se leagă speranțele de mai bine ale şcolii. Directorii au aşteptări pentru optimizarea procesului de educație. S-au făcut lucruri, dar mai sunt încă de făcut, tot timpul este nevoie de ceva. Nici viitorii aleşi nu uită şcoala în programele lor electorale care abundă în promisiuni; hai, ia de aici, par să spună ele. Se vor îndeplini oare? Vom vedea la sfârşitul mandatului. Dar până atunci, iată ce-şi doresc directorii de la unele şcoli bucureştene:
Directoarea Şcolii Nr. 184, Elisabeta Norocel: „Suntem afectați de groapa de gunoi ecologică situată la 4 km de şcoală, pe Şos. Chitilei. Dimineața te înăbuşi de un miros pestilențial, elevilor li se face rău sau nu se mai pot concentra la orele de curs. Deci trebuie astupată şi mutată după cum se hotărâse mai de mult”.
Dar până atunci, intervin eu, va trebui să folosiți masca de gaze. Directorul Şcolii Nr. 179, Nicolae Gheorghe: „Suprapopularea este o problemă, avem 36 de clase cu câte 35 de elevi în clasă. Nevoia de extindere este mai mult decât necesară şi primăria ne poate ajuta. Pentru anul şcolar viitor planul de şcolarizare este mai mare şi, dacă nu se realizează acele spații, nu se va putea lucra în două schimburi, în trei înseamnă reducerea timpului pentru învățătură şi relaxare”.
Directorul Şcolii Speciale din sectorul 2, Ra­mona Stănescu: „Mai avem nevoie de dotări ale cabinetelor cu aparate de kinetoterapie”. Directorul Şcolii Speciale pentru Surzi, sector 1, Iulia Ispene: „Primăria ne-ar putea ajuta cu realizarea unor spații de joacă. De asemenea, tot ea trebuie să facă curățenia în jurul acestor spații. În consilierea părinților se poate implica primăria cu oamenii săi, pentru că şcoala nu poate susține plata consilierilor”.
Mă gândesc şi eu că, dacă aceste solicitări nu vor fi onorate, aleşii locali îşi vor pune eticheta de surzi la problemele surzilor. Lista ar putea continua nu numai în Capitală, ci şi în întreaga țară, şi se vrea un semnal de alarmă care să responsabilizeze candidații pentru promisiunile făcute în campania electorală. Prin urmare, şcoala nu trebuie să fie aruncată în derizoriu, iar primăria să nu-şi aleagă postura de surdomută.
Leontina NEDELCU