Școala românească rămâne iar „cu situația ne-ncheiată”

Școala românească rămâne iar „cu situația ne-ncheiată”

1.032 de elevi din mediul urban și 778 de elevi din mediul rural din județul Timiş sunt în situația de a rămâne cu situația școlară neîncheiată pe primul semestru al anului școlar; sunt de trei ori mai mulți față de anul trecut pe vremea asta. Cauza principală observată de cei implicați în domeniu pe plan local este lipsa de la orele și de la evaluările online; se adaugă deficitul de acces la tehnologie.

În judeţul Mureş, aproximativ 3.600 de elevi se găsesc în situația de nu li se putea încheia situația școlară. O statistică locală arată că 1.039 de elevi nu au acces la dispozitive pentru școala online, 975 de elevi nu au acces la internet, 800 de elevi au „alte situaţii” pentru care nu au frecventat școala, așa cum a decurs ea în primul semestru.

În județul Prahova, sunt înregistrați 640 de elevi care nu au putut să facă școală online din lipsă de echipamente și de acces la internet.

În județul Brașov, circa 1.800 de elevi din mediul urban și 1.100 din mediul rural sunt pe cale să rămână cu situația școlară neîncheiată din aceeași cauză a lipsei de acces la tehnologie.

Pentru situații de acest fel, Ministerul Educației indică posibilitatea prelungirii perioadei de încheiere a situație pe primul semestru de școală chiar și cu două luni după începerea celui de al doilea semestru. Norocul e că Paștele cade târziu anul ăsta, așa că vacanța corespunzătoare e peste un timp aparent suficient pentru încheierea situației din urmă. Vorba e dacă între timp va apărea ceva care să mai elimine din cauza aparent principală a neputinței actuale de încheiere a situației școlare: lipsa de mijloace tehnice pentru desfășurarea școlii online.

Luați prin surprindere de-un an de zile

Întregul nostru sistem educațional se află „cu situația ne-ncheiată”, cum se zice în termeni de curtea școlii. Se face anul de când a fost luat prin surprindere de pandemie și așa a rămas. Ca promisiune de redresare, în pragul verii, a apărut elanul angrenării cadrelor didactice în programe de formare pentru lecții online. În pragul toamnei, s-a iscat un curent vioi favorabil dotării elevilor cu dispozitive pentru aceleași lecții online; o dotare iluzorie, pentru că dotate urmau să fie (și au fost, în parte) școlile, ele urmând să dea în folosință dispozitivele, în măsura în care sunt cerute. În pragul iernii, s-au întețit raportările despre livrări de noi și noi dispozitive, raportări cantitative despre tablete, precum raportările din vremuri duse despre producții la hectar și producție-marfă. Persistente în tot acest timp au fost improvizațiile, rezolvările „ca să ieșim bine” și „să n-avem probleme”, ca și promisiunile în chip de soluții.