Aproape toți cetățenii au legătură cu educația, în calitate de părinți, elevi, rude ai acestora, angajați în acest domeniu. În plus, toți am fost la un moment dat elevi, am participat la ore, am dat teste, am avut teme. Întâlnim deseori idei ale profesorilor, elevilor, părinților referitoare la ceea ce se întâmplă în educație, cu bune și rele. În opinia mea, ca angajat în acest domeniu, nu neapărat ca specialist, unele idei sunt adevărate, altele sunt false.
Adevăr: Programa școlară este din ce în ce mai încărcată!
Destul de multe informații sunt pur teoretice, uneori inutile și îl depărtează pe elev de o anumită disciplină, chiar de școală. Prea multă teorie, prea puțină practică. Multe informații, cam puține competențe.
Mit: Elevii sunt tot mai slabi, cu fiecare generație!
Numeroase studii arată faptul că în ultimii ani copiii sunt din ce în ce mai inteligenți și se adaptează destul de repede (la câte schimbări sunt în educație aceasta este o mare calitate, inclusiv pentru profesori). Dacă ar fi adevărat acest principiu (copiii sunt din în ce mai slabi), părinții ar decide să nu mai facă un al doilea copil, că oricum va fi mai slab decât primul, iar noi să acceptăm ideea că suntem mult mai slabi decât părinții și bunicii noștri. Ori lucrurile nu stau așa. E adevărat că lectura este într-un declin, dar sunt mulți elevi care se pricep la unele domenii precum calculator, IT mai bine decât părinții sau unii dintre profesori.
Mit! Profesorii nu-și mai dau interesul la clasă, din diferite motive!
Este o idee formulată uneori de unii elevi, dar mai ales de părinți, pentru a arăta că elevul și-a făcut datoria, și că ,,problema“ este la cadrul didactic. Dacă ne uităm la sutele de ore de explicații, la pregătirile pentru diferite concursuri și olimpiade, la activitățile școlare și extrașcolare și la pregătirile suplimentare pentru examene naționale desfășurate de majoritatea profesorilor, vedem că această idee nu are un suport serios.
Adevăr: Relația dintre profesori și părinți este deficitară!
Pentru că sunt mulți părinți plecați în străinătate (Spania, Italia etc.), alții muncesc peste opt ore zilnic pentru asigurarea traiului de zi cu zi și nu au suficient timp liber. E adevărat că sunt și unii părinți dezinteresați, care nu comunică suficient cu copiii și ajung la școală doar atunci când are copilul probleme la învățătură sau legate de disciplină, uneori nici atunci!
Mit: Elevii nu mai învață nimic!
Este un alt mit actual, deși puțini se gândesc (mai ales la nivel înalt, acolo unde se iau deciziile) la faptul că programul de lucru al elevilor este aproape ca al adulților. Dacă punem cele șase-șapte ore de la școală plus temele și lecțiile pentru ziua următoare ajungem la un program de opt-nouă ore zilnic, fără să mai adăugăm la acest timp grupul elevilor navetiști care se trezesc la 6 dimineața și se întorc acasă, cu microbuzul sau cu trenul, pe la ora 16. Nu vorbim aici de lectura și exercițiile din vacanțe, care sunt serioase și dau bătăi de cap inclusiv părinților, care îi ajută la teme. Sunt și elevi care nu învață, dar sunt mulți elevi care vin la ore, se pregătesc și au rezultate frumoase. Unii dintre ei provin din familii care nu au posibilități materiale și fac eforturi deosebite pentru a reuși în viață.
Adevăr: Profesorii se pot înșela în anumite privințe!
Unii cred că elevilor trebuie să le placă toate materiile, alții cred că materia predată de ei este de departe cea mai importantă. Sunt și profesori care lasă atât de mulți corigenți încât este evident că o parte din problemă este și la ei. Îi adaug aici și pe cei care, puțini la număr, trec note proaste unor elevi pentru că aceștia au fost indisciplinați, și pe cei care, adresându-se elevilor,  folosesc expresii de genul ,,proști“, ,,tâmpiți“ sau… altele.
Mit: Profesorii lucrează trei-patru ore pe zi!
Trebuie adăugat aici timpul pentru pregătirea testelor și corectarea acestora, pregătirea zilnică a modului în care vor fi susținute orele din ziua următoare, întocmirea diferitelor situații, pregătirea materialelor ajutătoare etc. Fără să mai vorbim de proiecte, concursuri, olimpiade la care participă inclusiv sâmbăta și duminica, fără a fi plătiți.
Adevăr: Nu toți profesorii au vocație!
Unii ajung în învățământ pentru că nu au alternative, alții stau o perioadă până își găsesc altceva. Sunt și situații în care cadrele didactice preferă să rămână la catedră deoarece au o slujbă sigură, mai ales în aceste vremuri. Din păcate, statutul profesorului este în scădere, și nici statul nu tratează educația ca prioritate națională, așa cum ar fi normal și legal.
Mit: Notele LE DAU profesorii!
Auzim des expresii precum ,,mi-a dat 3“ sau ,,mi-a dat 4“, elevii folosindu-le mai ales la notele mici, dar și ,,am luat 9“, ,,am luat 10“, elevii considerând că au luat ei notele mari, pe cele mici le dau profesorii. NOTELE NU SE DAU, CI SE IAU, nu le dau profesorii, le iau elevii, în funcție de cât s-au pregătit, de competențele și cunoștințele dobândite, cadrele didactice le trec în catalog. Excepția de la regulă am comentat-o anterior, dând exemplu notele pe indisciplină, fără să epuizez subiectul, și nici excepțiile.
Adevăr: Școala nu mai este ce a fost!
Sigur! Dar nici societatea nu mai este cea de acum 25-30 de ani, iar școala nu are cum să fie mult diferită față de ceea ce se întâmplă în societate.
Sunt păreri personale referitoare la un domeniu atât de complex și important cum este EDUCAȚIA.
Prof. Emil ISVORANU