Titlul este, evident, o parafrazare din rostirea coerentă și caldă a ministrului Educației la deschi­derea anului școlar. De câteva zile, acest leit-motiv mă urmărește, scormonindu-mi dileme de felul: Cum ar arăta o astfel de școală? Va avea România așa ceva în viitor?
Îmi propun să trec în revistă câteva idei și proiecții pe această temă.
Am auzit atât de des sintagma – vrem o școală ca afară –, încât a devenit enervantă. E adevărat însă că am văzut în multe locuri de pe mapamond școli-bijuterii, cu programe bine structurate și copii fericiți să le calce pragul. Să recunoaștem totuși că avem și noi destule lăcașuri educaționale care arată minunat, sunt bine dotate fizic și uman, ceea ce îți bucură sufletul și te umple de optimism. Îmi vine adesea în minte bijuteria care a redevenit Colegiul Carol I, din Câmpulung, unde interesul și implicarea totală a autorităților locale au dat roade. Sunt și școli minunate în unele zone rurale, în mare parte datorate tot autorităților locale. Sunt puține, iar dacă treci în revistă majoritatea școlilor din zone defavorizate, cu dascăli insuficienți sau plictisiți, cu copii ce rar vin la școală, aluneci într-un pesimism dureros.
Cum văd eu o școală pe care copiii noștri să o iubească? Să o luăm pe rând. Mai întâi infra­structural. O clădire caldă, luminoasă, cu săli per­so­nalizate obiectelor de studiu, computere la tot pasul, rețea WiFi peste tot, curte spațioasă, cu multă verdeață, terenuri de sport, sală de sport, cantine, locuri de studiu cu bibliotecă modernă. De domeniul fantasticului, nu? Poate, dar cred că un program pe termen lung, prioritare fiind loca­litățile mici sau medii, unde se pot găsi ușor veci­nătăți cu spații ce pot fi construite, poate însemna un început.
Apoi factorul uman: profesori mereu zâm­bitori, fără griji personale majore și neîncorsetați de birocrația unui sistem formalizat și excesiv de centralizat. Bine pregătiți profesional și cu har pedagogic.
Și esențialul: structura sistemului educațional. Programe simple, suple și coerente transdisci­plinar.
Totul bazat pe inte­rogație și logica gân­dirii optime. Totul ală­turi de ordinator, care devine nu doar prieten de joacă, dar mai ales instrument al relației dascăl-elev, per­sonalizat pentru fiecare. Iar toate acestea cu înțele­gerea faptului că suntem în fața unor mari provocări pedagogice: generații de copii cu masive schimbări de percepție intelectuală și structură cognitivă.
Ar fi minunat, nu?
Prof. univ. dr. Radu GOLOGAN