Interviu cu prof. Sever Popa, directorul Colegiului Naţional Mihai Viteazul, din Bucureşti
Stimate domnule director, vreau să începem această discuţie prin a ne oferi câteva date care să ateste vechimea, dar în acelaşi timp şi valoarea colegiului pe care îl conduceţi – o înaltă instituţie de învăţământ liceal, membră a Alianţei Colegiilor Centenare.
Colegiul Naţional Mihai Viteazul a luat fiinţă în toamna anului 1865, urmare a reformei învăţământului prin legea adoptată în anul 1864 de guvernul prezidat de Mihail Kogălniceanu. Această lege prevedea, între altele, reducerea învăţământului primar de la patru la trei clase, astfel încât în anul 1865 urma să fie înscris în clasa I de gimnaziu un număr dublu de elevi. Atunci s-au înfiinţat clase divizionare de la Liceul Sfântul Sava. La 20 noiembrie 1867, când funcţionau deja trei clase, principele Carol I semnează decretul de înfiinţare a gimnaziului „Mihai Cel Mare”.
În anul 1892, sub conducerea directorului Ioan Ottescu, gimnaziul este transformat în liceu cu profil clasic cu numele „Mihai Bravu”, iar din 1904, profilul liceului devine real.
Liceul a funcţionat, de la apariţia claselor gimnaziale, în localuri improprii. Piatra de temelie a actualului local a fost pusă la 15 mai 1921, lucrările terminându-se odată cu sfinţirea capelei în anul 1936. Ridicarea acestei clădiri a fost posibilă prin stăruinţa profesorului Ioan Roman, director al liceului între anii 1919-1938.
Şcoala nu a putut să beneficieze continuu de propriul local: în timpul celui de-al Doilea Război Mondial aici a funcţionat un spital militar, iar între anii 1950-1958 Şcoala Superioară Muncitorească.
Clădirea a fost consolidată şi renovată în anii 2010-2011, în cadrul programului derulat de Primăria Municipiului Bucureşti cu fonduri de la Banca Europeană de Investiţii şi a beneficiat de dotare cu mobilier, echipamente IT, aparate şi material didactic, astfel încât acum oferă condiţii bune pentru desfăşurarea unui învăţământ modern.
În decursul anilor instituţia a funcţionat sub mai multe denumiri: Mihai cel Mare, Mihai Bravu, Mihai Viteazul. Din toamna anului 1996 denu­mirea este Colegiul Naţional Mihai Viteazul.
Care sunt rezultatele şi performanţele care vă recomandă ca liceu de elită? Care este, în opinia dvs. de director şi cadru didactic, formula calităţii şi performanţei în Educaţie?
Rezultatele la care mă raportez se referă la gradul de îndeplinire a misiunii acestei şcoli. Ne propunem să oferim tuturor elevilor o pregătire generală bună şi aprofundarea domeniilor care constituie baza pentru a urma cu succes după absolvirea liceului studii universitare. Dorim să dezvoltăm, de asemenea, personalitatea elevilor, să le transmitem un sistem de valori, să le formăm competenţe necesare integrării în societate.
Între rezultatele care cred că ne îndreptăţesc să ne considerăm printre cele mai bune licee aş menţiona:
• Toţi absolvenţii noştri promovează examenul de bacalaureat, frecvent 100% din prima sesiune, majoritatea obţinând medii mari, între 9 şi 10.
• Toţi absolvenţii sunt admişi în învăţământul superior, cei mai mulţi în cele mai prestigioase universităţi din ţară, iar un număr semnificativ obţin burse la universităţi din străinătate.
• Absolvenţii noştri urmează cu succes studii universitare şi postuniversitare, obţin titluri ştiinţifice, se integrează pe piaţa muncii, unde au cariere de succes.
• Un număr de elevi se remarcă prin rezultate de vârf, concretizate prin distincţii la olimpiadele şi concursurile şcolare la nivel naţional şi internaţional.
• Formaţiile artistice – corul cu o bogată tradiţie şi trupa de teatru – obţin premii la festivaluri şi concursuri specifice.
• Echipele sportive (bas­chet, fotbal, volei, handbal) sunt medaliate la competiţii la nivel de municipiu.
• Elevi ai colegiului se implică în activităţi de voluntariat.
• Elevii beneficiază de programe de dez­voltare perso­nală, club de dezbateri, activi­tăţi extracurriculare diverse.
Nu pretind că deţin o formulă a calităţii, de aceea aş indica doar unele componente care cred că trebuie incluse.
Primul element este corpul profesoral. Pen­tru o calitate ridicată a educaţiei este nevoie de profesori care să nu fie doar buni specialişti în domeniul lor, ci să aibă şi calităţile şi pre­gătirea necesare relaţionării cu tinerii.
Un al doilea ele­ment important este baza materială, de la clădiri, mobilier pană la dotarea cu mijloace şi materiale didactice.
Al treilea element în asigurarea calităţii educaţiei este managementul la toate nivelurile.
Se mai pot considera şi alte componente: curriculum, relaţiile cu comunitatea, oferta curriculară (înţelegând atât curriculumul naţional, cât şi activităţile extracurriculare).
Ce faceţi mai concret pentru a vă pregăti elevii, mulţi dintre ei olimpici internaţionali, să obţină rezultate de top?
Vreau să subliniez de la început un lucru: scopul nostru nu este să obţinem performanţe la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Cred că toţi elevii noştri merită să beneficieze de întreaga noastră atenţie, şi nu doar cei care, din pasiune şi înzestrare cu anumite calităţi, sunt capabili de performanţă. Idealul (pe care, din păcate, nu pot pretinde că l-am atins) este să putem asigura un învăţământ diferenţiat, adaptat nevoilor şi personalităţii fiecărui elev. Asta presupune sprijinirea fiecărui tânăr spre a-şi descoperi propriul domeniu de excelenţă, fie acesta ştiinţific, artistic sau sportiv, şi de a evolua spre atingerea ma­ximului de care este capabil. Sigur că aceasta include şi pregătirea suplimentară şi îndrumarea elevilor performeri în diferite domenii.
Pe lângă pregătirea pe care fiecare profesor o asigură propriilor elevi, sprijinim organizarea de activităţi de pregătire, ca, de exemplu, centrul de excelenţă la fizică pentru elevii bucureşteni, care funcţionează la noi în colegiu.
Ce rol are directorul liceului în procesul asigurării şi dezvoltării calităţii în educaţie şi a obţinerii performanţei?
Rolul directorului este cel prevăzut în legea privind asigurarea calităţii în educaţie, în general în Legea educaţiei şi în regulamentele şcolare. Percep o capcană în această întrebare, aceea de a confunda rolul cu meritele. În privinţa asigurării efective a calităţii în educaţie şi a obţinerii performanţei, categoric meritul aparţine celor din prima linie a activităţii didactice, profesorilor. Dacă îmi permiteţi o glumă, meritul directorului este că nu îi împiedică pe profesori să lucreze. Revenind, aş spune că directorul poate să motiveze, să recunoască realizările în atingerea performanţei şi să asigure cele mai bune condiţii posibile pentru desfăşurarea activităţii.
Factorul timp este un criteriu suficient în evaluarea şi afirmarea valorii unui liceu? Vechimea de peste un secol vă legitimează ca un colegiu de elită? Sau mai este şi altceva?
Vechimea, a se înţelege tradiţia, este un factor care nu trebuie neglijat: motivează, mobilizează, obligă. În mod sigur însă vechimea şi gloria trecută nu pot fi un criteriu suficient în afirmarea valorii. Valoarea se afirmă prin rezultatele actuale. Tradiţia face ca aşteptările să fie mai mari, iar dacă aceste aşteptări nu sunt îndeplinite, percepţia va fi de pierdere a valorii. În niciun caz nu cred că evaluarea se poate face pe criteriul vechimii.
Sistemul de învăţământ şi instituţiile lui trăiesc la ora actuală un ciudat complex de inferioritate faţă de Europa şi de „modelele” ei. Vă consideraţi un liceu de nivel european? Dacă da – şi suntem convinţi că aşa este – pe ce vă bazaţi?
Eu nu percep instituţiile şi cu atât mai puţin sistemul ca pe entităţi care au sentimente şi complexe. Cred că indivizii pot avea complexe. Fără să mă refer la întregul sistem de învăţământ, pot afirma că şcoala noastră poate să stea cu fruntea sus între liceele europene. Pe ce mă bazez, pe lângă rezultatele elevilor pe care le-am amintit anterior? Mă bazez, între altele, pe comportarea elevilor noştri în programele de parteneriat cu licee din Europa, pe modul în care se relaţionează, comunică, colaborează cu elevi europeni. Mă bazez pe aprecierile unor colegi din licee europene, care ne-au cunoscut cu ocazia unor vizite de studiu în cadrul cărora au putut să îşi formeze o impresie în urma discuţiilor cu elevii şi profesorii noştri.
Cum apreciaţi colaborarea Colegiului dvs. cu Alianţa Colegiilor Centenare?
Colegiul Naţional Mihai Viteazul este membru fondator al Alianţei Colegiilor Centenare. În această calitate am participat la principalele activităţi ale Alianţei şi am stabilit prin aceasta legături cu ceilalţi membri. Cred că Alianţa poate, prin activitatea şi modelul oferit de instituţiile membre, să contribuie la creşterea calităţii în educaţie. Cred, de asemenea, că Alianţa constituie o resursă valoroasă pentru sistemul de învăţământ românesc.
În ce măsură s-au făcut paşi către realizarea unei comunităţi educaţionale şi intelectuale la nivel liceal?
Senzaţia mea în această privinţă este că s-au făcut prea puţini paşi şi suntem departe încă de realizarea unei comunităţi educaţionale la nivel liceal. Cred că aceasta se datorează, pe de o parte, stării generale a sistemului educaţional, pe de alta, condiţiilor sociale ale personalului didactic şi atitudinii societăţii faţă de educatori.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU