Cu eforturi mari de a urma recomandarea comună a Organizației Mondiale a Să­­nătății și a UNICEF ca toate școlile din Europa și Asia Centrală să rămână deschise, asigurând-se un mediu școlar sigur în condițiile Covid-19, anul școlar 2021-2022 și-a consumat primele luni sub dominația unui nou val pandemic. Măsurile aplicate, stabilite de Biroul Regional al OMS pentru Europa au prevăzut încă din vară, prevăd și acum, în plin an de învățământ, administrarea vaccinului anti-Covid-19 cadrelor didactice și altor angajați din educație, adică grupului-țintă prioritar în planurile naționale de vaccinare, asigurându-se, în același timp, vaccinarea categoriilor vulnerabile de populație. Inclusiv ­copiii cu vârsta mai mare de 12 ani au acces la vaccinuri.

Pe lângă vaccinare, Organizația Mondială a Sănătății cere un mediu școlar sigur, constând într-o mai bună ventilare a sălilor de clasă, efective de elevi mai mici acolo unde este posibil, distanțare fizică, testare a elevilor și a angajaților.

Dr. Hans Henri P. Kluge, directorul re­­gional al OMS pentru Europa, transmite că „pandemia a provocat cea mai ca­­tastrofală perturbare a educației din istorie. Prin urmare, este vital ca studierea în sălile de clasă să continue neîntrerupt în întreaga regiune europeană. Acest lucru este de o importanță majoră pentru educația copiilor, pentru sănătatea lor mintală și abilitățile sociale și pentru școli, să-i ajute pe copiii noștri să fie membri fericiți și productivi ai societății“. Va trece ceva timp până când vom putea lăsa pandemia în trecut, mai spunea el, dar educarea copiilor în condiții de sigu­ranţă, cu prezență fizică, trebuie să rămână obiectivul principal la nivel mondial, astfel încât copiii să nu fie lipsiți de oportunitățile pe care le merită: „Încurajăm toate țările să mențină școlile deschise și îndemnăm toate școlile să pună în aplicare măsuri pentru a minimiza riscul Covid-19 și răspândirea diferitelor variante“.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, susține și el desfășurarea activității în școli, motivând că „România nu este pregătită pentru școala online. Conectivitate generalizată nu avem. Echipamente disponibile nu avem, în pofida eforturilor care s-au făcut. Cu sute și sute de mii de echipamente care s-au achiziționat, tot nu putem spune că fiecare elev are acces la un echipament adecvat pentru online. Chiar dacă avem conectivitate, și tablete, și profesori dornici să predea astfel, nu există conținut digital. Nu avem toți profesorii pregătiți pentru predarea online. Avem câteva zeci de mii de profesori, din peste 200.000. Chiar dacă am avea și conectivitate, și tablete, și conținut digital, și profesori, dacă nu ai platforme de evaluare online, dedicate, nu poți încheia actul educațional, care în orice situație trebuie să se facă printr-o evaluare“. Ca urmare, situația agravându-se, a fost adoptată măsura vacanței generalizate, în condițiile existenței și așa a unei va­canțe la ciclul primar, sub rezerva recuperării perioadei de întrerupere la liceu și la gimnaziu.

Trebuie reamintit că în anul școlar trecut, aproape un milion de copii (potrivit datelor oficiale, unul din trei elevi) din România nu au avut acces la educație timp de mai multe luni, după decizia de închidere a școlilor și trecere la activitate online, deoarece au fost lipsiți de tehnologia care le-ar fi permis continuarea cursurilor în online. Acesta a fost motivul pentru care abandonul școlar a crescut dramatic în ultimul an și jumătate, iar elevii, în marea lor majoritate, au acumulat carențe care nu au mai putut fi eliminate. Situația nu este specifică țării noastre. Studiile la nivel mondial spun că școala online este necorespunzătoare din toate punctele de vedere, iar pentru copiii săraci poate fi considerată de-a dreptul o glumă proastă.

Dincolo de acest impediment major pentru copiii dezavantajați (și nu numai pentru ei), specialiștii vorbesc despre alte patru efecte nocive ale școlii online asupra elevilor: impactul negativ al lipsei de mișcare, creșterea în greutate, dezvoltarea unor tulburări psiho-emoționale gra­ve, apariția efectelor negative cauzate de lipsa de socializare cu alți copii, toate putând ajunge până la depresie.

Acum, în plin val patru al pandemiei, când copiii și adolescenții se infectează într-un ritm alarmant, decizia de închidere a activității în școli face ca problema „sănătate vs. școală – viață vs. educație“ să fie persistentă.

Reguli de respectat inclusiv de către părinți

Creșterea galopantă a ratei de infectare în țara noastră, inclusiv în rândul copiilor, cu o incidență ajunsă de 16 ori mai mare față de cea de la începutul anului școlar, a creat neliniște în rândul părinților.

Treptat, de la o zi la alta, sute de școli au trecut la activitate online, mii de elevi și profesori fiind confirmați zilnic infectați cu SARS-CoV 2. Caracterizând situația și încercând să-i găsească o parte din resorturi, Marius Nistor, președintele Fe­derației Sindicatelor din Educație Spiru Haret, face observația că „toată vara, oamenii au bântuit în stânga și-n dreapta, fără mască, nerespectând nicio regulă, fără să țină cont de absolut nimic. Școala poate să-și continue activitatea în mo­mentul în care asiguri toate condițiile de securitate a sănătății tuturor. Asta în­seamnă teste. Asta înseamnă să nu mai avem o reacție de respingere din partea părinților, pentru că au existat la un moment dat zeci de mii de teste în unitățile de învățământ și nu au fost utilizate, pentru că s-a refuzat testarea“. Cu alte cuvinte, nemulțumirile părinților față de unele sau altele dintre măsurile autorităților, ale Ministerului Educației, nu se justifică întotdeauna, în condițiile în care o mare parte chiar dintre părinți se nu­mără printre cei care nu respectă regulile de prevenție și, când s-a oferit ocazia, au refuzat testarea propriilor copii, pe motiv că testarea este un procedeu invaziv.

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 23 / noiembrie 2021