Școala, elevii și flagelul ignoranței: calea către viitorul mediocru al României

„Moromete a fost un luptător pentru libertate de care se temeau dușmanii”, „Poezia Sburătorul de Ion Heliade Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români”, „Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia. În Scrisoarea a treia se desfășoară bătălia de la Rovinari”, „Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei era însărcinarea”, „România era implicată în tot felul de relații internaționale aiurea prin lume cu diverși dubioși. Asta nu era bine, deoarece își bătea toți joc de ea ca și acuma” ș.a.m.d.
Sunt amuzante? Ați râs copios? Cu siguranță unii și-au amintit că știu perle de Bac mai reușite decât astea. Din nefericire, nu e de râs, e de plâns. Dacă acestor absolvenți de liceu care s-au prezentat la examenul de bacalaureat cu doisprezece ani de școală în spate ați fost tentați măcar un moment să le apreciați creativitatea, spontaneitatea, dezinvoltura, lipsa de inhibiții, renunțați. Acești tineri nu știu nimic, ignoranța lor este crasă. Au venit însă să dea un examen, poate-poate, la „plezneală”, vor împușca cinciul. Nu resimt lipsa de cunoștințe ca pe un handicap, vocabularul extrem de redus nu-i îngrijorează. În lumea în care trăiesc ei, totul este OK, pentru că în lumea în care trăiesc ei e cool să fi ignorant și să iei în bășcălie ceea ce nu reușești să înțelegi. Acești ignoranți nu sunt mai puțini de la un an la altul, sunt mai mulți și mai dezinvolți. Lumea facebook-ului, a internetului le oferă tot ce au nevoie. De ce să învețe? Perlele de la Bac sunt culese doar de la proba de literatură și limba română. Ne închipuim că, dacă pe Eminescu nu-l cunosc, cum ar putea să știe Teorema lui Lagrange?
Incultură, analfabetism funcțional, obrăznicie și agresivitate
Asistăm, de fapt, la declinul galopant al calității procesului de învățământ în preuniversitar, nu doar la noi, ci și în alte țări ale lumii (de pildă, adolescenții americani consideră că e cool să fi incult!), până sub limita mediocrității.
Elevii, liceenii și absolvenții de liceu știu tot mai puțin de la un an la altul, iar studenții nu știu nimic. Rezultatele la recentele simulări pentru bacalaureatul din vară sunt catastrofale, nici 50% dintre elevii de clasele a XI-a și a XII-a nereușind să obțină medii peste 5. În aceste condiții, inspectoratele școlare se pregătesc pentru ce e mai rău în vară, iar universitățile se gândesc cu îndreptățită îngrijorare la cifrele de școlarizare pentru anul universitar următor.
Realitatea aceasta se generalizează și devine din ce în ce mai stânjenitoare, dacă nu chiar îngrijorătoare. Întrebarea care apare din ce în ce mai des pe buzele tuturor este cine se face vinovat de faptul că tinerele generații, de la un an la altul, se îndepărtează de școală, cu efecte previzibile: atingerea unor cote uluitoare de incultură, obrăznicie și agresivitate?
Manipularea prin tehnologie, mirajul unei butaforii colorate
Fenomenul acesta al dezinteresului pentru studiu, extrem de grav și cu consecințe incomensurabile pentru societatea de mâine, și-a făcut loc în învățământ nu de ieri, de azi. În timp, în ultimii 25 de ani, pe fondul unei deschideri prost înțelese către Vest, sub imperiul puterii exemplului pe care l-au oferit și îl oferă filmele și muzica gustate de generațiile tinere, copiii s-au îndepărtat de școală. Concepția că pentru a reuși în viață nu trebuie să îți tocești coatele pe băncile școlilor, ci să știi să te descurci (la începutul anilor ’90 chiar circula o vorbă: „Geacă de blugi am, oleacă de bătaie știu, haidem la București!”) a devenit o stare de fapt, în vreme ce școala a renunțat discret și cu prea mare ușurință la rolul educativ pe care l-a avut dintotdeauna, aruncând această sarcină exclusiv în curtea familiei. Marea vină care i se poate aduce școlii este mimarea actului educațional și dezinteresul crescut al cadrelor didactice pentru formarea omului de mâine.
Școala nu este însă unicul vinovat pentru starea deplorabilă a tinerelor generații, după cum nici părinții, familia, nu se fac singuri vinovați de dezinteresul pentru studiu al odraslelor. Se face vinovată în cel mai înalt grad societatea consumistă construită în ultimii 25 de ani, o societate care a învârtit în jurul generațiilor de copii mirajul unei butaforii colorate la care poți accede prin orice mijloace, fără efort.
În toată această perioadă, cei care au ieșit la suprafață au fost inșii care au știut „să se descurce”, acea categorie de indivizi fără carte și fără morală, infractori, corupți, derbedei, proxeneți și „întreținute” de tot felul, „vedete” din showbizz au devenit modele de reușită în viață demne de urmat.
Flagelul ignoranței, calea regală către viitorul mediocru al României
Dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei, internetul, facebook-ul, skype-ul, telefonul mobil, tableta, evoluția halucinantă a culturii media, migrarea dinspre modelul cultural al cititului înspre cel al privitului au dus la scăderea nivelului de cultură generală care caracterizează o bună parte a generației tinere. Am mai spus, rezultatele testărilor PISSA sunt catastrofale, suntem țara cu cea mai mare rată de analfabetism funcțional din Europa, an după an, mai ales de când a fost introdusă hulita supraveghere video, bacalaureatul scoate la iveală dezastrul din școala românească, un dezastru controlat, o prăbușire la care s-a lucrat asiduu vreme de 25 de ani.
Cu toate acestea, în ciuda unei realități de o gravitate extremă, de care nu mai avem voie să facem abstracție, se cere „aerisirea” curriculumului, simplificarea materiei, renunțarea la o bună parte din informații pentru a nu-l obosi prea tare pe elev!
Aceasta este, de fapt, calea sigură spre imbecilizarea generațiilor viitoare. Pentru că, așa cum se prezintă astăzi generațiile de absolvenți de liceu, ne putem face o idee despre cum va arăta societatea de mâine. Absolvenții de liceu vor alcătui clasa politică de mâine, dintre acești absolvenți de liceu se vor selecta medicii pe mâinile cărora ne vom lăsa mâine, profesorii care ne vor educa vlăstarele. Cum va arăta deci România de mâine? Ca o țară care se autodistruge. Școala încă mai are șansa de a opri dezastrul dacă înțelege că modelul pe care l-a urmat în ultimii 25 de ani a fost unul falimentar. În acest moment, chiar se cere o schimbare de paradigmă și, pentru Dumnezeu, specialiști în educație, renunțați să mai „aerisiți” curricula!
 Marcela GHEORGHIU