Școala de experimentare de la Blaj

Florian Stănică: Școala de experiență de la Blaj, în județul Alba – un experiment de sincronizare pedagogică, europeană.
Această afirmație pune mari întrebări cadrelor didactice de la orice nivel, părinților, cetățeanului de rând care zilnic constată (TV și mass-media) curbura descendentă a învățământului românesc (violență, corupție, abandon școlar, greve, implicații aberante dascăl – elev etc.).
În aceste împrejurări de-a dreptul dramatice ale sistemului nostru educativ – Casa Corpului Didactic Alba Iulia, jud. Alba, a avut fericita inițiativă de-a publica cartea „Școala de experimentare de la Blaj”, autor Florian Stănică, Editura Universul Școlii Alba, 2006, sub îngrijirea directorului, profesor George Suciu, cu o prefață prestigioasă semnată de profesor universitar doctor Gheorghe Stanciu, din București.
„Manuscrisul nu reprezintă numai un interes istoric, ci și unul de actualitate, într-un moment în care se depun eforturi pentru o largă deschidere a școlii românești spre modernitate.”
Cartea dascălului Florian Stănică a parcurs un drum lung și dramatic, a trebuit să treacă 15 ani ca în Institutul de Științe al Educației să se nască ideea cercetării.
Salvată de dl conferențiar univ. dr. Mihai Diaconu, o remarcabilă sinteză a Școlii de experimentare din Blaj, făcându-i erudită prezentare de sincronizare a pedagogiei românești cu Occidentul, sub titlul „Un experiment românesc de sincronizare pedagogică”.
Se subliniază caracterul de originalitate a întregului program educativ de la Școala de experimentare de la Blaj, „în primul rând adaptarea conținutului la specificul realității socioculturale din România”. Experimentul, nu o dată, a adus inovații ideilor pedagogice, de pildă, el a făcut loc în programa sa unor „trebuințe sufletești”, care nu apar la Decroly și nici la alții.
„Activitatea depusă, afirmă autorul, merită mai mult decât o simplă menționare, așa cum a făcut-o și Stanciu Stoian și Vasile Iliescu în cartea lor «Contribuții la istoricul cercetării pedagogice»”, pag. 246.
Școala de experimentare Blaj, așa cum afirmă conf. dr. Mihai Diaconu, este un punct de unde s-au întrerupt niște căutări. „La Blaj s-a încercat o sinteză prin practică a școlii creative”.
În străinătate, însuși Ad. Ferrière a publicat în revista „Pour l’Êre Nouvelle”, din Paris, numerele 130 și 136/1937, prezentări ale metodei de educație practică în Școala de la Blaj (pag. 5).
Stanciu Stoian, Vasile Iliescu, în cartea „Contribuții la istoricul cercetării pedagogice”, Editura Didactică și Pedagogică, București, prezintă experimentul „care merită mai mult decât o simplă monografie”, iar pe autor (Toma Cocișiu) îl aseamănă cu un Comenius, Pestalozzi, Freinet, Macarena (pag. 6).
Prezentarea cărții autorului este foarte dificilă, fiindcă fiecare pagină face o „ilustrare” a modalităților de aplicare în practică a unor sisteme de educație din cele văzute la clasă timp de o săptămână, „nu este numai, spune autorul, schimbare de program și de metodă, ci «o nouă orientare», un nou spirit de înțelegere pentru copil (elev) cu dorințele lui legitime, posibilități, motive și cu aspirațiile lui firești”.
Autorul ține să precizeze că activitatea acestei școli a fost cercetată și controlată de cei mai renumiți inspectori și pedagogi: Longinescu, L.C. Petrescu, Stan N. Crețu, Vasile Candrea, N. Nistor Savu, de profesori universitari, O. Ghibu, Vladimir Ghidiodescu (p. 126), și chiar de ministrul Gusti, care a lăsat scris: „Școala este un stup de albine unde nu există trântori”.
O excepție face dl Teodorescu (p. 27). Nu putem să nu amintim ideea mult discutată azi, interdisciplinarea subiectelor, pe care Blajul le-a numit centre de viață – interes, pe care azi le numim teme interdisciplinare – gruparea cunoștințelor aparținând mai multor discipline. Programa centrelor și unităților de viață era un mijloc de a duce viața în școală și școala în viață, precizează autorul (p. 34).
Școala de experimentare de la Blaj avea o revistă care conținea în primul rând lucrări ale elevilor. Re­alizări: acțiunea individuală și spontană a elevului, cu aplicarea centrelor de viață (module Finlanda, Suedia etc.), și o pagină – „Notele unui educator” – care prezintă caracteristicile școlii sub pana înțeleaptă a directorului Toma Cocișiu (p. 114). Spicuim câteva titluri: „Nu primim note după câte știm – ci după câtă putere avem de a observa, de a asocia, exprima” (p. 115); „Șezătorile literare, șezători istorice”, „Examenul funcțional”, „Contribuții la cunoașterea individualității”, „Aplicarea sistemului nou la clasa I – orarul mobil” etc.
Tot în acest context, dl conferențiar universitar Diaconu ne prezintă biografia autorului, care a scris un volum de poezii, a fost colaborator prețios pentru foarte multe reviste de pedagogie și redactor șef al revistei. „Pentru inima copilului, director, profesor universitar, dr. Nisipeanu, care a numit Școala de experimentare de la Blaj – Mecca pedagogiei românești”.
Prof. Elena MOLDOVAN