Ca preludiu, câteva secvențe rupte parcă dintr-un film neorealist… La ora de sport, într-un moment de răgaz, pe banchetă, o fetiță își prinde mâna în calorifer ca-ntr-o menghină. Toate strădaniile celor de față sunt zadarnice. Vin pompierii și în cele din urmă o eliberează. Ceasul rău! Trei elevi de gimnaziu (sic!) atacă la Iași un poștaș cu scopul străveziu de a-l jefui. Sunt prinși repede. Din păcate, n-aveau intenția să citească ziarele din încăpătoarea-i geantă. Îi interesau numai banii. Un elev gimnazist din Iași (clasa a VII-a) își agresează dur colegii cu un spray paralizant și-i bagă în spital. Cum a procurat oare spray-ul buclucaș? Un cuplu mixt exersează sexual într-o toaletă de liceu. Sunt minori și probabil nu știu ce fac… Două fete se păruiesc în manieră clasică pentru un vag Adonis dintr-o clasă paralelă. Până la incident se declarau prietene… Un puști de gimnaziu postează pe Facebook ima­gini cu diriginta lui fără acordul acesteia. Era forma lui de adulație… Un profesor de religie în vârstă de 32 de ani săruta o elevă de 16 ani. Probabil aplica preceptul creștin „Iubește-ți aproapele!” El major și ea minoră. A fost acuzat de agresiune sexuală. O elevă de 16 ani din Iași a fost invitată în Copou de așa-zisul ei prieten (16 ani). Băiatul a recurs la o stratagemă ieftină și sinistră pentru a-i pune la gât un colier de plastic utilizat la strângerea capacelor mașinilor. Mobilul: gelozia. Crimă cu premeditare, două destine adolescentine frânte. Directoarea unei școli rurale se bate cu secretarul unității (fostul ei iubit) și ajung de râsul lumii și… în instanță.
Cu o ritmicitate tragică mass-media înregistrează asemenea secvențe, de o diversitate uluitoare și cu grave consecințe: certuri, bătăi, vătămări corporale, agresiuni diverse, exhibiții erotice, fumat, consum de alcool și de droguri fie în spațiile școlare, fie în proximitatea acestora, având ca protagoniști elevi, cadre didactice, alte persoane. An­tu­­raje dubioase, găști, spectacole stradale dizgra­țioase, obscenități, limbaj argotic, scălâmbăieli, maimu­țăreală cât cuprinde. Au proliferat îngrijo­rător actele ce țin de pornografia infantilă și exploatarea sexuală, așa încât legiuitorul a modificat recent Codul Penal și Codul de Procedură Penală, având în vedere prostituția infantilă (în creștere), traficul de persoane minore, violul și multiplele forme de agresiune sexuală. Decizia a fost luată respectându-se Directiva 2011/93/U.E. a Parlamentului European și a Consiliului Europei, pentru a stăvili acest tăvălug al delincvenței și infracționalității, în vârtejul căruia sunt prinși copiii.
O analiză pertinentă înseamnă întoarcerea la cauze: educația deficitară în familie, mediul social defavorizant, limitele obiective ale puterii școlii de a controla în fiecare clipă fiecare elev, sărăcia, diso­luția familială, părinți plecați peste hotare, modelele negative ce proliferează în spațiul video, mimetismul adolescentin, teribilismul, absenteismul, vagabondajul etc.
Într-o statistică de dată recentă la nivelul județului Vaslui se înregistrau pe primul semestru 700.000 de absențe, din care 400.000 numai pe palierul liceal. Cu ce-și umplu timpul elevii chiulangii? În niciun caz cu studiul. Un adolescent rebel care pleacă intempestiv de la ore se poate duce oriunde, dar în niciun caz într-o bibliotecă publică. Înfundă un bar sau o crâșmă, joacă la „păcănele” ori pur și simplu bântuie pe străzi fără țintă.
Într-o suprarealitate utopică, școala ar trebui organizată ca o fortăreață omnipotentă pentru a face față provocărilor periculoase ale vieții: ziduri înalte și inexpugnabile, care să împrejmuiască edificiile școlare și anexele, poartă solidă de fier forjat și un portar intransigent în uniformă, cerberi vigilenți plasați strategic, pe toată aria școlară, camere de luat vederi pe holuri, în clase, la intrarea în toalete (sic!), polițiști și jandarmi înarmați patrulând zi și noapte în proximitate (la nevoie, însoțiți de câini dresați), controale periodice anti-alcool și anti-drog, examene psihiatrice exigente pentru tot personalul didactic, nedidactic și auxiliar, cartele magnetice pentru acces, uniforme școlare, „filtre” periodice în localurile publice din zonă, ambulanțe sau dube pentru intervenții rapide etc. Într-o viziune hiperbolică, poate că așa ar trebui să arate un campus școlar pentru a avea garanția liniștii, disciplinei și educației. Deși nu putem generaliza, căci am greși flagrant, totuși prea multe evenimente nedorite se petrec în școală, iar impactul lor psihologic este foarte mare, câtă vreme presa abia așteaptă „scandalul” pentru a-l potența mediatic, sporindu-i rezonanța. Într-o școală urbană oarecare s-a produs un incident minor pe hol într-o pauză și la scurt timp la biroul directorului adjunct s-a și înfățișat presa pentru a culege informații și detalii picante. Pozitivul trece aproape neobservat; negativul e în atenția publică în fiecare clipă, iar mass-media exploatează cu cinism situațiile favorabile.
Imaginea idilică a învățământului românesc, definit ficțional prin înțelepciune, sfioșenie, omenie, generozitate, duioșie, altruism, este contrazisă astăzi de o realitate căreia managerii, profesorii, regulamentele nu-i mai pot face față. Trebuie regândită întreaga filozofie educațională actuală pentru ca societatea în ansamblu să participe efectiv și eficient la statornicirea unui climat pașnic, de muncă, încredere și colaborare. Altminteri cutumele sălbatice ale junglei ne devoră…
Teodor PRACSIU