Se știe că Școala nu mai înseamnă astăzi numai ore de curs, note, teste și teze… Școala reprezintă locul în care atât profesorii, cât și elevii construiesc împreună un modus vivendi. Ambele categorii de actanți petrec o bună parte din timpul lor în spațiul școlii, ceea ce le marchează viața, aspirațiile și, inevitabil, opțiunile. Contribuția lor este în egală măsură importantă, căci școala este a copiilor și pentru copii. Viața școlii înseamnă adesea mai mult decât a preda sau a învăța. Plecând de la dictonul latin al lui Seneca cel Tânăr „Non scholae sed vitae discimus“, am putea spune că școala are în vedere și pregătirea copilului pentru viață, pentru un viitor în care elevul de azi va trebui să facă față mâine oricăror provocări.
De aceea, Școala, ca instituție, ar trebui să încerce să construiască înlăuntrul ei o adevărată comunitate. Ce înseamnă acest lucru? În primul rând, a împărtăși aceleași valori, a avea aceleași obiective, a exista o reciprocitate în susținere, a respecta munca și posibilitățile fiecăruia, a dori să obții rezultate care să reflecte atât performanțele individuale, cât și valoarea instituției din care faci parte. Este cunoscută sintagma „Școala mea“ sau „În școala mea“. Dar cât de mult aparținem noi de fapt școlii? În ce măsură participăm fiecare, în mod real, la reușitele, la schimbarea ei, la rolul acesteia în comunitatea din care face parte? Răspunsurile se regăsesc doar în acțiuni concrete, desfășurate în comun, prin implicarea tuturor, fiecare conștientizând că poate și trebuie să contribuie cu ceva sau cu altceva la promovarea și realizările școlii lui. A ști să lucrezi cu adevărat într-o echipă a instituției tale presupune interes pentru opiniile și dorințele celorlalți. A învăța să îți pese de copii, de dorințele lor, de diversele activități derulate de partenerul și de colegul de lângă tine este primul pas pentru ca instituția din care faci parte să devină cunoscută, promovată, apreciată. În școală suntem noi, nu eu. Activitățile extra­curriculare de pildă, evenimentele artistice, culturale, competițiile de orice fel, sportive, ecologice, toate contribuie la modelarea copiilor noștri. Se știe că participarea directă a elevilor la acțiuni, proiecte, concursuri nu se poate învăța doar citind, ascultând și memorând, ci și exersând, participând, greșind, trăind prin talent, imaginație, inspirație. Într-o lume a valorilor răsturnate și într-o confuzie pe care uneori nu și-o mai asumă nimeni, nevoia copilului de a găsi repere în profesorul său este, pentru noi, mai mult decât o datorie de onoare. Se poate spune că munca noastră se transformă zilnic și ea trebuie racordată la nou și la calitate, după cum frumos spunea Constantin Noica: „O școală în care profesorul nu învață și el este o absurditate“. Școala ne împlinește ca dascăli, ne cheamă, ne implică, ne motivează și ne obligă să valorificăm punctele tari ale elevilor, ținând cont de abilitățile lor personale. Reușita existenței școlii ca o comunitate, ca o mare familie se poate reduce la ideea coordonării fără constrângeri și la puterea de a privi școala ca pe o reală scară a valorilor.
Un proverb chinezesc spune așa: „Dacă faci planuri pentru anul următor, plantează orez. Dacă faci planuri pentru deceniul următor, plantează copaci. Dacă faci planuri pentru secolul următor, atunci educă copii“. De aceea, Școala trebuie să promoveze ideea școlii ca entitate deschisă spre o lume informațională complexă, aflată în perpetuă schimbare, ideea școlii ca spațiu interactiv și multi­disciplinar, univers al tuturor imaginarurilor, în care copilul pășește, gândește, învață, creează, evoluează. Pentru că școala, dintotdeauna, a trebuit să aibă grijă de cea mai gingașă și cea mai prețioasă parte a copilului: sufletul.
A fi dascăl al școlii contemporane presupune conectare, jertfă și dăruire, înseamnă a-i învăța pe cei mici, parafrazându-l pe Nicolae Iorga, zborul („Poți zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele“).
Prof. Virginia Narcisa Manole
Școala Gimnazială I. Rosetti, Roseți, jud. Călărași