„Școala Altfel“

Creșterea provocărilor lumii moderne, complicarea vieții sociale formează întrebări și cer răspunsuri la care omenirea nu s‑a gândit acum 20 de ani. Multe dintre miturile cu care eram obișnuiți sunt puse sub semnul întrebării. Copiii trăiesc într‑o lume globală și competitivă. Televizorul, computerul și internetul fac parte din lumea copiilor, ocazie cu care ei au acces la lumea adulților mai ușor. Și în această lume a accelerării și nerăbdării, a competiției și a polarizării intervin numeroase inegalități înrădăcinate în societățile din lumea întreagă, rezultate din cine suntem și ce suntem.

Primii ani de viață ai copilului sunt esențiali pentru învățarea și dezvoltarea comportamentelor și atitudinilor. Acestea se învață din tot ceea ce‑i înconjoară.

Problemele lumii de astăzi sunt generate în mare măsură de educație și modul în care înțelegem influențele ei asupra dezvoltării personalității umane.

Educația nu este numai pregătire pentru școală, ci trebuie înțeleasă ca un flux continuu de influențe moderatoare și transformatoare exercitate pe tot parcursul vieții individuale. Ele trebuie organizate adecvat și să răspundă nevoilor interpersonale, numai așa pot construi, modela și transforma personalitatea copilului. Școala este componentă a educației și are nevoie de familie, comunitate și societate.

Tot ceea ce învață copiii în primii ani de viață constituie punctul de plecare al dezvoltării complexe a individului, și de aceea familia trebuie să fie conștientă și responsabilă.

Pentru ca părinții să conștientizeze mai ușor importanța dezvoltării și evoluției copilului, necesitățile lui, am căutat să‑i atrag prin sesiuni de consiliere, discuții individuale și activități extracurriculare.

„Școala Altfel“ în care au fost implicați și părinții le‑a dat posibilitatea să înțeleagă activitatea și responsabilitatea unui profesor, să și cunoască copilul în diferite situații, activități de grup, comportamente, atitudini și nevoi.

Copiii au fost cei mai încântați și dornici de când le‑am prezentat programul.

Am avut trei ieșiri cu autocarul – și pe ei i‑a încântat foarte mult, abia așteptau să călătorească împreună zilnic își făceau planul cu cine vor sta în autocar, ce bagaj să‑și ia cu ei. Câțiva au dorit din prima zi să vină cu rucsacul gata pregătit.

Dorința lor era foarte mare de a ieși din rutina de zi cu zi, să evadeze în alt mediu, dar tot împreună cu colegii de grupă. Doreau libertate.

Au participat cu plăcere la toate activitățile în vizită la Casa Memorială Tudor Arghezi, am avut o surpriză chiar la mormântul cățelului „Zdreanță“ – a apărut un câine, au povestit că s‑au jucat cu un câine, dar numai grupa lor. Și l‑au numit „Zdreanță“. Doamna ne‑a lăsat să ne dezlănțuim – a spus un copil – erau tare fericiți.

Jocul copiilor cu cățelul care era în cealaltă curte (deci prin gard, el se ridica să‑l mângâiem) a declanșat pe fața copiilor fericire, încredere și mântuire pentru că i‑am lăsat să se joace cu „Zdreanță“.

La vizita la Stâna din Cosești parcă eram din altă lume. Contactul cu pământul i‑a făcut pe cei mici să mai vadă sau să își audă părinții – alergau prin băltoace (pentru că toată dimineața a plouat), dar când noi am ajuns, ploaia a stat, părinții – care‑i atenționau să nu se stropească – sau să se ude.

Frumusețea naturii, pădurea de foioase, pe o parte, și de conifere, de cealaltă, a dat energie, vitalitate și bună dispoziție. 

Cu greu ne‑am despărțit de locul în care dorim să mai revenim. „Fiind părinții foarte obosiți, copiii fericiți“.

Copiii au nevoie de natură, de mai multă mișcare să înțeleagă și să simtă importanța mediului asupra rezolvării, numai așa o pot respecta și îngriji – nu din telefoane sau calculatoare – trebuie să simtă.

Copiii trebuie ocrotiți și sprijiniți să se dezvolte. Au dreptul la o educație adecvată.

Toți refuză acest sistem – ca și când ne spun „la ce ne folosește?“, „ce ne oferă societatea“? De ce să… ei se nasc cu o nouă cunoaștere – program – și noi îi forțăm cu vechiul program.

Dacă profesorii nu ies din tipar – „Să aibă multă creativitate și spontaneitate“ –, nu au ce căuta în învățământ.

„Când dispare tiparul, apare creativitatea“

Dacă rămâi în tipar, fii isteț și combină cu dorințele copiilor – fii creativ – repet.

Libertatea nu înseamnă să‑i lași, cum se spune, de capul lor. Dimpotrivă, trebuie să folosești programa și tematica școlară cu inteligență și, repet, trebuie să fii spontan și creativ. Aceasta ar trebui să fie temă de examen.

Ar fi bine să ne folosim de talentele și darurile cu care s‑au născut copiii.

Important pentru părinți! Educația nu se face folosind multe și foarte multe cuvinte, ci și cu o bază materială adecvată scopului. De aceea, este esențială crearea unui  mediu favorabil dezvoltării individuale și căutător direct cu mediul înconjurător – „natura“.

Atenție la ce modele prezentați copiilor, la ce jocuri le cumpărați; mai bine mai puține și educative, decât multe și cu influență mai puțin bună sau negativă asupra copiilor.

Prof. Matrona Mirea LAZĂR