Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii trei ani, la începutul lunii aprilie în toate unităţile de învăţământ preuniversitar din ţară se derulează programul naţional Şcoala Altfel, organizat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Anul acesta s-a optat pentru Săptămâna Altfel din intervalul 6-11 aprilie, idee care a fost preluată din Occident, deşi, ca orice idee adusă la noi din afară, a generat încă de la bun început fie nemulţumire, fie scepticism vizavi de utilitatea sau inutilitatea unui asemenea demers anual.
Cu bunele şi cu relele lui, programul îşi propune implicarea elevilor şi profesorilor în ceea ce numim activităţi extraşcolare şi extracurriculare – o săptămână de şcoală sau, tot aşa de bine spus, de vacanţă altfel, care ar avea drept scop dezvoltarea polivalentă a elevilor din preuniversitar.
Pe scurt, vreme de o săptămână, muzeele sunt luate cu asalt de clase întregi de copii, teatrele şi cinematografele la fel, se fac vizite la diverse obiective de cultură generală, concursuri sportive şi de orientare turistică, excursii, drumeţii, şezători literare, activităţi culturale, tehnico-ştiinţifice, sportive, de voluntariat, de responsabilizare socială, de implicare în societate, activităţi educaţionale privind sănătatea, educaţie ecologică, protecţia mediului, educaţie rutieră, prevenirea incendiilor. Cel puţin teoretic, toate sunt menite să acopere o paletă cât mai largă de domenii culturale, sportive şi ştiinţifice şi în felul acesta să-i dezvolte pe cei mici după sănătosul principiu roman mens sana in corpore sano. De asemenea, sau poate în primul rând, din calupul de activităţi extracurriculare care compun acest program nu trebuie să lipsească Biserica, cu atât mai mult cu cât de cele mai multe ori Săptămâna Altfel sau Şcoala Altfel se derulează în vecinătatea Sfintelor Paşti, fie înainte, fie imediat după Învierea Domnului.
Un lucru care, la noi, arată bine pe hârtie,  în practică, de cele mai multe ori, arată prost
Privit din afară, acest concept occidental este benefic şi nu e de mirare că în primul an în care a fost introdus în orarul şcolar de la noi, sub ministeriatul lui Daniel Funeriu, a fost întâmpinat cu braţele deschise de toată lumea – elevi, părinţi şi cadre didactice. Şi asta nu doar pentru că după această săptămână vine vacanţa (să fim serioşi, cui îi mai arde de carte cu o săptămână înainte?), ci şi pentru că toată lumea a văzut utilitatea acestui program.
În primul rând, elevii, care, la unison, au declarat că este bun: „Nu mai stăm în bancă şase, şapte ore, nu mai suntem ascultaţi, nu mai dăm teste, nu mai trebuie să facem un munte de teme acasă pentru a doua zi!” Apoi părinţii, care au răsuflat uşuraţi la gândul că nu mai trebuie să-şi facă timp liber pentru a-şi scoate copiii din casă în scopuri culturale sau sportive şi nici să-şi mai facă griji atunci când, dacă sunt mai mari, pleacă singuri şi nu se ştie când se întorc. Nu în ultimul rând, cadrele didactice au fost la rândul lor mulţumite la început de cele câteva zile de vizite, drumeţii şi spectacole.
Nemulţumirile nu au întârziat însă să apară, mai ales din partea părinţilor, care s-au trezit că trebuie să suporte din buzunar cheltuieli care nu aveau şi nu au nicio justificare în cazul unui program gratuit, cum este cel în cauză. „Săptămâna Şcoala Altfel este în cadrul programului de şcoală, învăţământul este gratuit. Nu văd de ce ar suporta părinţii activităţi care se pot desfăşura în şcoală. ~n condiţiile în care aceste activităţi presupun deplasarea copiilor în alte zone, excursii, atunci evident că trebuie luat acordul părinţilor copiilor care sunt cuprinşi în program”, a spus cu câteva zile în urmă Mihaela Gună, preşedinta Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi din România. Dar nu numai părinţii sunt cei care de la un an la altul s-au văzut obligaţi să susţină financiar acest proiect. Profesorii înşişi, în multe zone din ţară, au fost obligaţi să susţină financiar, din micile lor salarii, un program care ar fi trebuit susţinut de Ministerul Educaţiei Naţionale.
S-a ajuns astfel în situaţia ca anul acesta tot mai mulţi părinţi, dar şi profesori să refuze să se mai implice financiar în acest program, un caz concret fiind cel din judeţul Galaţi, unde în urma unui scandal intens legat de strângerea fondului clasei, 5.000 de cadre didactice au decis să nu se mai implice financiar în programul Şcoala Altfel şi au semnat în acest sens şi o petiţie comună.
Experiment administrativ susţinut financiar de cadre didactice şi părinţi?
Când vorbim despre Şcoala Altfel ca program gratuit, ne referim deja la o mare minciună? O foarte mare parte din activităţile grupate sub acest generic se desfăşoară şi în timpul anului şi de cele mai multe ori cu costuri mai mici. Tot în afara programului se fac diverse activităţi în cadrul unor proiecte şi parteneriate, aşa cum bine se ştie. Nu în ultimul rând, un motiv serios de nemulţumire este, în cazul profesorilor, imensa, greoaia birocraţie care însoţeşte pregătirea acestei săptămâni şi care îi obligă la o muncă patriotică extenuantă. Concret, profesorii reclamă faptul că săptămâni în şir muncesc pe brânci să facă programări ale diverselor activităţi, să vâneze parteneri, să completeze munţi de hârţoage, formulare şi tabele. Şi dacă în zonele urbane Şcoala Altfel tot mai seamănă cu ce se doreşte a fi pe hârtie, în zona rurală nu există niciun echivalent al acesteia. Copiii de la sat sunt cei mai oropsiţi. Mulţi dintre ei nici nu au auzit de aşa ceva, iar pentru alţii, posibilităţile de Şcoală Altfel sunt tot atât de reduse pe cât de reduse sunt şansele ca în viitorul apropiat să aibă parte de microbuze care să-i ducă la şcoală în condiţii decente. Cât priveşte Ministerul Educaţiei, din ce în ce mai multe glasuri spun că, din perspectiva acestuia, Şcoala Altfel este o perioadă de câteva zile de nefiinţare a învăţământului. Noi nu am merge până acolo, dar ne întrebăm dacă acest program, care a început în 2011 cât de cât bine, este el astăzi un instrument util de dezvoltare armonioasă a copiilor/tinerilor beneficiari ai sistemului de învăţământ din această ţară sau ne aflăm deja în faţa unui simplu experiment administrative, care mai rezistă doar în virtutea faptului că este susţinut financiar de cadre didactice şi părinţi?
Marcela GHEORGHIU