Proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind salarizarea din sectorul bugetar a declanşat un val unanim de indignare, cei mai revoltaţi fiind angajaţii din Educaţie, din Sănătate şi din Administraţia Publică Locală. Aceştia au ameninţat cu ample mişcări de stradă şi cu debarcarea Guvernului dacă ordonanţa nu va fi retrasă. Ministrul Muncii, Ana Costea, a anunţat că nu mai sprijină proiectul şi a ameninţat, la rândul ei, cu demisia dacă acesta nu va fi retras. Şi chiar dacă avertismentele acesteia l-au determinat pe premierul Dacian Cioloş să dea un pas înapoi şi ordonanţa să pice, două zile mai târziu ministrul Muncii şi-a anunţat public demisia, Ana Costea fiind în momentul de faţă primul membru al Cabinetului Cioloş care recurge la acest gest. Angajaţii din minister sunt, la rândul lor, extrem de supăraţi, pentru că au muncit zile şi nopţi la peste 10 variante ale legii salarizării pentru ca în cele din urmă să meargă către aprobare varianta care a i-a picat ca mănuşa Ministerului Finanţelor, dar care, în schimb, a reuşit să-i revolte pe toţi ceilalţi angajaţi din sistemul bugetar.
„Cu o asemenea glumă proastă de proiect de ordonanţă, Guvernul ar trebui să plece!”
„Proiectul trebuie aruncat la coş”, a spus Anton Hadăr, preşedintele Federaţiei Sindicale Alma Mater, din învăţământul superior, după discuţiile cu Consiliul Naţional Tripartit. „Este o diferenţă enormă între ceea ce s-a negociat anul trecut şi discuţiile care s-au purtat cu Ministerul Muncii anul acesta”, a declarat la rândul său Marius Nistor, preşedintele Federaţiei Sindicale Spiru Haret. „Există şi posibilitatea să protestăm vizavi de această lipsă de transparenţă şi de decizie din partea actualului Executiv”, a mai avertizat el. „Cu o asemenea glumă proastă de proiect de ordonanţă, Guvernul ar trebui să plece. Mie nu-mi vine să cred că s-au gândit la o asemenea variantă, să propună salarii pentru învăţători cu 800 de lei mai mici. Un învăţător are maximum 2.700 de lei. Dacă trece acest OUG, ar avea maximum 1.900 de lei. Deja e agitaţie maximă în sistem. Cei care vor veni în sistem ar urma să aibă salarii şi mai mici decât sunt acum. Chiar dacă vor retrage ordonanţa, problema de fond rămâne, nu şi-au onorat angajamentele pe care le-au luat, rămâne problema legii salarizării”, a spus preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Simion Hăncescu.
Departe de a rezolva problemele majore din sectorul educaţional, proiectul privind salarizarea în sistemul bugetar adânceşte discrepanţele existente deja în salarizarea angajaţilor. Potrivit Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), membrii săi vor recurge la toate formele de luptă sindicală. Chiar dacă proiectul a fost, deocam­dată, retras, tensiunea persistă şi instabilitatea se instalează încet, dar sigur.
Situaţie inacceptabilă pentru angajaţii din sistemul naţional de învăţământ, care au constatat cu stupoare că s-au întors la tăierile salariale din 2010
Sindicatele din Educaţie sunt extrem de nemulţumite: deşi proiectul a picat, frustrările din sistem continuă să fie mari. Cam tot atât de mari pe cât au fost şi aşteptările. „Mult-aşteptata lege de salarizare în sistemul bugetar, pe care Guvernul tehnocrat condus de primul ministru Dacian Julien Cioloş se angajase că o va finaliza până la data de
5 februarie 2016, se dovedeşte a fi o normă inechi­tabilă, a transmis prin intermediul unui comunicat de presă Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ. Analizând proiectul Ordonanţei de Urgenţă privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care urmează a fi adoptat în cel mai scurt timp, FSLI a constatat că acesta nu rezolvă marile discrepanţe în salarizarea personalului bugetar, pe care le-am sesizat în numeroase rânduri atât guvernului actual, cât şi celor care l-au precedat!”
„Din grilele de salarizare propuse, se mai spune în acelaşi comunicat, se constată că pentru anumite categorii de cadre didactice şi pentru personalul didactic auxiliar, salariile propuse sunt mai mici decât cele actuale cu 7% pentru educatoarele şi învăţătorii debutanţi, categorii care vor fi salarizate la nivelul salariului minim brut pe economie; până la 29% pentru învăţătorii şi educatoarele cu studii medii; 6% pentru profesorii debutanţi; 6% pentru informatician IA; 6% pentru administrator financiar gradul I”. Situaţie inacceptabilă, aşadar, pentru angajaţii din sistemul naţional de învăţă­mânt, care au constatat cu stupoare că s-au întors la tăierile salariale din 2010 şi că tot ce au recăpătat după căderea Guvernului Boc sunt acum în pericol să piardă. „Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ nu poate fi de acord cu salariile propuse pentru învăţătorii şi educatoarele cu studii medii, care riscă să rămână la acelaşi nivel pentru o perioadă nedefinit de mare, din cauza modului în care este concepută grila. Cei peste 178.000 de salariaţi din învăţământul preuniversitar, membri de sindicat ai organizaţiilor afiliate la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, nu acceptă o astfel de lege de salarizare!”
„Acest Guvern este un pericol pentru întreaga ţară!”
„Se menţine în sistem o atmosferă de nemulţu­mire faţă de modul în care sunt trataţi oamenii. Aceştia au ajuns la capătul puterilor. Se doreşte discreditarea şcolii şi a cadrelor didactice, profesorii sunt umiliţi, jigniţi, agresaţi fizic şi verbal de către părinţi şi elevi, deopotrivă, salariile sunt şi aşa mici, fără ca ordonanţa să fi trecut. Acest guvern este un pericol naţional!”, a declarat pentru Tribuna Învăţământului preşedintele FSLI, prof. Simion Hancescu, şi a mai spus că federaţia nu va renunţa la proteste şi că membrii de sindicat afiliaţi la cea mai mare federaţie sindicală din ţară vor recurge la toate formele legale de luptă sindicală pentru obţinerea drepturilor fireşti.
Nu există bani pentru educaţie, nu există bani pentru sănătate, nu există bani pentru infrastruc­tură. Nu există bani pentru nimic. S-au găsit însă bani pentru creşterea neruşinată a salariilor parlamentarilor, pentru pensiile de lux ale acestora, pentru campaniile electorale, pentru fondurile de protocol ale Guvernului. Ministrul Justiţiei, Raluca Prună, îi îndemna pe sindicalişti să înţeleagă că „România este în criză”.
În sistemul de educaţie nemulţumirile sunt foarte mari, cum de altfel ne-am obişnuit de două decenii. Angajaţii observă de la o zi la alta cum promisiunile făcute de actualul Guvern cad una după alta. De fapt, este vorba despre aceeaşi indiferenţă cinică manifestată de mediocra clasă politică românească de după 1989. Cei care ne-au condus timp de 26 de ani nu au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă că o ţară fără educaţie este o ţară fără viitor. Guvern după guvern a făcut promisiuni sforăitoare la început de mandat, partid după partid, în campaniile electorale, a declarat cu mâna pe inimă că, pentru ei, educaţia este prioritate naţională, pentru ca apoi, după ce şi-au văzut sacii în căruţă, nu doar să uite ce-au promis, dar nu de puţine ori să lovească în sistemul educaţional şi aşa şubrezit.
Acest lucru se întâmplă şi acum. Promisiunile făcute au fost repede uitate. Dacă cineva îşi închipuie că următoarea variantă de proiect de ordonanţă de urgenţă privind salarizarea perso­nalului bugetar va arăta cu totul altfel, se înşală sau a uitat în ce ţară trăieşte. Sindicatele se tem de acest lucru şi se pregătesc de proteste. Va fi, probabil, o primăvară fierbinte.
Marcela GHEORGHIU