Interviu cu prof. Genoveva Farcaş, inspectorul general al ISJ Iaşi

Stimată doamnă inspector general, cu o nouă conducere la nivelul Ministerului Educaţiei, am putea spune că ne aflăm în faţa unui nou început de reformă. Cum priviţi noutăţile cu care vine MEN în această perioadă?
Opţiunea pentru introducerea unor inovaţii, schimbări în sistemul de educaţie în scopul optimizării acestuia nu poate fi decât salutară, în contextul unui program complex, vizionar, lansat deja, România educată. Aceste intenţii programatice, anunţate de forurile oficiale, îşi vor găsi cu certitudine eficienţa dacă schimbările propuse vor veni ca îmbunătăţiri, articulări educaţionale pe anumite zone constatate la acest moment ca disfuncţionale (cum ar fi îmbunătăţirea calităţii educaţiei părinţilor ori a învăţământului rural). Varianta unei noi reforme educaţionale trebuie privită cu prudenţă, impunându-se mai degrabă unele măsuri de restructurare, fie pe componenta curriculară, fie pe cea legată de infrastructura educaţională, de organizarea examenelor etc., strategii care să genereze schimbări pozitive la nivel de praxis educaţional. Trebuie să existe un continuum firesc al realizărilor importante pe care sistemul de educaţie le-a înregistrat în mod vizibil în ultimii 25 de ani, concomitent cu provocarea atentă şi controlată a îmbunătăţirilor fireşti ale educaţiei supuse remodelării de dinamica societăţii contemporane. Reformarea educaţiei trebuie privită însă sistemic, nu doar pe zone parcelare ale sistemului (programe şcolare, manuale interactive etc.), fără să se asigure o coordonare conceptuală, efectivă între diferitele paliere şi dimensiuni ale întregului.
Aşadar, expectanţele noastre, ale decidenţilor din zona educaţională, nu pot fi decât raportate la efectele asupra calităţii educaţiei furnizate copiilor şi tinerilor noştri, tradusă în dezvoltare personală, reuşită şcolară, integrare socio-profesională concordante cu societatea de azi şi de mâine.
Ministerul Educaţiei a anunţat inclusiv faptul că Educaţia va avea un nou cadru legislativ, după ce Legea Nr. 1/2011 a primit un număr atât de mare de modificări încât a devenit deja nefuncţională. Cum este privit acest lucru în mediul profesoral din judeţul Iaşi?
Perspectivele legislative anunţate pentru 2018 pot aduce eficientizarea sistemului educaţional în contextul în care se va realiza o analiză de nevoi a schimbărilor ce se impun, prin interogarea profesorilor-practicieni, a părinţilor, a reprezentanţilor comunităţii locale, ONG-urilor, pentru ca demersul să fie mai degrabă de tip bottom-up, prin generarea măsurilor de reformă pornind de la praxisul educaţional. Nu trebuie neglijată valorificarea experienţelor educaţionale ale altor sisteme europene şi nu numai, căci deschiderea către acestea şi preluarea adaptată a ceea ce poate funcţiona la noi nu poate fi decât o şansă pentru educaţia din România. Şi nu în ultimul rând, aş vrea să aduc în atenţie necesitatea implicării în deciziile legislative a corpului de experţi: pedagogi, psihologi, sociologi.
Concursurile de directori şi directori adjuncţi au redus normalitatea în sistemul de învăţământ preuniversitar. Cum s-au derulat ele în judeţul Iaşi? Au existat nemulţumiri?
Trebuie să spunem că acest concurs le-a permis unor profesori ieşeni cu o carieră de succes, cu vechime în şcoală să concureze pentru o funcţie de conducere, deşi nu mai ocupaseră un astfel de post sau îl ocupaseră cu mult timp în urmă. Sunt şi directori foarte cunoscuţi, cu multă experienţă managerială, care au dorit să îşi păstreze funcţia şi care s-au prezentat la concurs, parcurgând cu succes toate etapele. În şcolile unde niciun candidat nu a reuşit să promoveze concursul sau în şcolile unde nu s-a înscris niciun candidat la concurs, conducerea ISJ a consultat colectivele de cadre didactice, au fost purtate discuţii cu profesorii membri ai Corpului Naţional de Experţi în Management Educaţional şi au fost numiţi, prin decizie, directori şi directori adjuncţi, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare. În acest moment se poate spune că la nivelul judeţului Iaşi 137 de directori şi 52 de directori adjuncţi şi-au ocupat posturile prin concurs, în timp ce 92 de directori şi 58 de directori adjuncţi au ocupat posturi prin detaşare în interesul învăţământului, până la organizarea unui nou concurs. Conducerea ISJ Iaşi şi de altfel întreaga echipă a Inspectoratului Şcolar este pregătită să-i sprijine şi să-i îndrume pe directori, pentru ca activităţile din şcoli să decurgă conform calendarelor stabilite la nivel naţional şi local.
România rurală continuă să fie punctul nevralgic al acestei ţări. Care este situaţia unităţilor de învăţământ din rural, în judeţul Iaşi?
În primul rând aş vrea să menţionez că judeţul Iaşi este unul reprezentativ, atât în ceea ce priveşte populaţia totală de peste 850.000 de locuitori, cât şi populaţia şcolară care reprezintă peste 16%.
Ca număr de unităţi şcolare, dintre cele 231 de unităţi cu personalitate juridică, 126 se află în mediul rural, şcolarizând în prezent 60.605 preşcolari şi elevi.
Învăţământul rural din judeţul nostru a beneficiat în ultimul deceniu de o atenţie specială, tocmai datorită faptului că existenţa unor zone defavorizate social, economic, educaţional, cultural a orientat atenţia mai mult către şcolile şi elevii acestora. Îmbunătăţirea infrastructurii în multe zone ale judeţului, construcţia de şcoli şi grădiniţe, dotarea cu materiale moderne de ultimă generaţie, accesarea de către şcolile din rural a proiectelor europene, formarea profesorilor prin stagii în judeţ, în ţară, dar şi în străinătate sunt tot atâtea reuşite valorice ale şcolii rurale ieşene.
Ce se poate face, doamnă inspector general, pentru ca în viitor copiii de la sate să poată spera la un parcurs educaţional firesc, apropiat de cel al copiilor din mediul urban, să poată accede la învăţământul superior un procent cât mai ridicat dintre ei?
Ar fi incorect să nu vedem că mai sunt zone rurale care aşteaptă îmbunătăţiri semnificative, inclusiv în spaţiul educaţional. Relansarea învăţământului rural va avea succes dacă se vor accesibiliza elementele de infrastructură, dacă se va putea fideliza corpul profesoral pentru acele unităţi şcolare rurale şi dacă, în spirit haretian, se va reuşi întoarcerea la matca apostolatului, dacă învăţământul simultan se va diminua numeric şi îmbunătăţi calitativ.
Şansele în educaţie există cu certitudine peste tot, inclusiv în şcoala de la sate. Important este să avem o strategie coerentă, îndelungată care să contribuie, aşa cum spuneam, la o educaţie de calitate, cu elevi pregătiţi, profesori devotaţi, părinţi implicaţi, comunitate activă din perspectivă educaţională. Sunt, de altfel, realităţi confirmate – absolvenţi de învăţământ superior din ţară sau din străinătate care au început ucenicia pe băncile şcolilor ieşene din zona rurală.
Cum colaboraţi cu autorităţile locale, prefectură, primării etc.?
Şcoala este o instituţie publică, astfel încât societatea, comunitatea locală, părinţii trebuie să se implice în susţinerea proiectelor acesteia, să aibă constat interacţiuni pentru a veni în sprijinul dezvoltării calităţii serviciilor educaţionale. În judeţul nostru se poate vorbi despre un parteneriat devenit deja tradiţional, prin implicarea autorităţilor locale în susţinerea proiectelor unităţilor de învăţământ, fie că ne raportăm la susţinerea investiţiilor în şcoli, fie la derularea unor activităţi desfăşurate în parteneriat (Săptămâna Excelenţei în Educaţie, care include o Gală a Excelenţei, olimpiadele judeţene sau naţionale, proiecte de anvergură educaţională – Paşi de copil în Iaşiul marilor zidiri) sunt doar câteva exemple de bună colaborare interinstituţională.
Să vorbim şi despre abandonul şcolar din aceeaşi zonă rurală. Care este situaţia în momentul de faţă?
Numărul de elevi declaraţi în abandon şcolar la clasele pregătitoare – clasa a X-a (elevi care au fost înscrişi în învăţământul obligatoriu, dar care nu au frecventat şi au depăşit cu mai mult de doi ani vârsta clasei) a fost în anul şcolar precedent de 323, în scădere faţă de anul şcolar anterior, când se înregistrau 377 de elevi în această situaţie. Aşadar, vorbim de un procent de 0,35%, pe care îl putem considera foarte scăzut comparativ cu datele furnizate de alte inspectorate şcolare. Chiar dacă acest procent nu este îngrijorător la nivelul judeţului, fenomenul este permanent în atenţia noastră, fiind monitorizat atent prin programe specifice. Printre principalele cauze ale abandonului şcolar am identificat starea materială precară a familiilor din care provin elevii, lipsa părinţilor din familie (elevi care provin din familii cu părinţi plecaţi în străinătate), incidenţa unor obiceiuri sau tradiţii (elevi care provin din familii de romi, declaraţi sau nu) sau chiar demersuri sporadice şi ineficiente din partea unor cadre didactice sau conducători de unităţi şcolare pentru atragerea şi menţinerea elevilor la cursuri.
Ce vă aşteaptă pentru următoarele luni, stimată doamnă inspector general? Ce v-aţi propus pentru următoarea perioadă de timp?
Demersurile educaţionale şi manageriale, proiecţiile, liniile directoare pe care mi le-am conturat prioritizează creşterea calităţii serviciilor educaţionale pe care le oferă şcoala elevului, având drept repere cel puţin două perspective. Un prim cadru valoric urmăreşte asigurarea accesului elevilor în învăţământul obligatoriu, prin monitorizarea fenomenului de absenteism şcolar şi abandon, începând cu clasele primare şi până la sfârşitul şcolarităţii obligatorii, simultan cu implementarea unor strategii de diminuare a acestor situaţii. Mai mult, am în vedere monitorizarea şi stimularea participării copiilor din mediul rural la educaţia preşcolară, ca o condiţie sine qua non a succesului şcolar şi social de mai târziu. Cel de-al doilea sistem de referinţă vizează asigurarea succesului elevilor prin asigurarea unui echilibru adecvat şi individualizat elevilor care performează, precum şi a celor care au nevoie de sprijin.
Alte priorităţi manageriale aduc în discuţie inevitabilele schimbări care se impun în educaţie actualmente, odată cu modificarea curriculei şcolare la toate disciplinele si nivelurile de învăţământ. Expertiza şi experienţa de profesor de pedagogie îmi facilitează identificarea unor strategii manageriale centrate pe dezvoltarea profesională a profesorilor din învăţământul preuniversitar ieşean pentru implementarea adecvată a noilor conţinuturi, precum şi a unor manifestări de dialog educaţional prin intermediul unor conferinţe, dezbateri, cu invitaţi şi consultanţi din mediul academic.
De altfel, deschiderea şi comunicarea constantă cu reprezentanţii mediului academic pe probleme esenţiale de educaţie a elevilor şi formare a cadrelor didactice este un deziderat la care mă raportez. Activităţile de tip metodic, de formare în cadrul cercurilor pedagogice, trebuie să fie consonante cu ceea ce se întâmplă astăzi, aici şi acum, precum şi în viitor în educaţia copiilor, nu în trecut. Trebuie evitate tendinţele paseiste care nu mai concordă cu nevoile elevilor de azi.
 Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU