A trecut şi această săptămână, în care musai obligatoriu trebuia să ştie mai multe… elevul şi să fie „mai bun”… profesorul. „Mai multe” însă au fost „docomentele” pentru organizarea excursiilor sau deplasărilor etc. Încât dosarul acesta semăna leit cu dosarul pentru restrângere de activitate al vreunui disperat. „Mai bun” a fost… cerul că n-a plouat decât trei zile din cinci, nu ca anul trecut, cinci din cinci.
Sincer, alcătuirea unui dosar pentru organizarea unei excursii este la fel de descurajant ca atunci când mergi la o bancă de unde vrei un credit mai consistent, dar pentru asta trebuie să dovedeşti că ai un salariu astronomic şi de fapt nu ai nevoie de credit. Cred totuşi că, la un bilanţ al activităţilor din aceste zile, putem vorbi şi pozitiv sau optimist.
Sunt convins că au fost multe activităţi şterse şi ineficiente, începând cu pregătirile pentru bacalaureat cu elevii de clasele X-XI, vizite la Zoo, muzeu, precum câinele din experimentul lui I.P. Pavlov, al cărui comportament a fost modificat după dorinţa profesorului.
De asemenea, sunt sigur că au avut loc întâlniri cu oameni din viaţa reală: antreprenori, primari, gospodari etc., care fac legătura cu realitatea economică în care se vor trezi elevii noştri cu diplome, dar fără şanse de armonizare şi integrare.
Vizitele pe care le-au organizat clasele de gimnaziu în liceele tehnologice sau chiar în unele fabrici (care n-au devenit între timp mall-uri sau săli de fitness) reprezintă şi acestea câştiguri pentru elevi, dacă nu să-i trezească, măcar să-i pună pe gânduri că până la urmă viaţa îi va obliga să înveţe măcar… meserie.
În ceea ce mă priveşte, am avut de câştigat mult pe plan emoţional din această săptămână.
Diriginte de clasa a X-a la un liceu teoretic, am preferat să nu plecăm din oraş decât până la… Băile Felix, unde am organizat un picnic în toată regula în prima zi în care nu a plouat. Am participat apoi la întâlnirea cu oameni de afaceri, antreprenori etc., am vizionat împreună filmul „Scut of a Woman”, cu Al Pacino, şi am simţit cum se armonizează clasa, cum se integrează elevii nou-transferaţi, cum se încurajează unii pe alţii atunci când am organizat competiţii sportive cu alte clase.
Dar gata cu… romantismul! Să revenim la realitate ne ajută o Hotărâre de Guvern care aprobă cifrele de şcolarizare pentru `nvăţământul preuniversitar şi universitar de stat pe anul 2014-2015. Cifrele mie îmi dau frisoane şi mă întristează: numărul de locuri la liceu scade cu 52.000; la gimnaziu vor fi cu 20.000 de elevi mai puţini; la şcolile profesionale numărul de locuri creşte cu 25.000. Aşadar, vor fi 180.000 de elevi la liceu în anul viitor faţă de 232.000 acum. Cred că şi aceste cifre vorbesc despre degringolada din învăţământ. Nu una normală, ci una de sus în jos. Dacă şcoala noastră nu se reintegrează în armonie cu realitatea economică, putem să o gresăm şi să o băgăm în muzee, la… conservat.
Cea mai mare rată de abandon se `nregistrează în facultăţile româneşti de după ‘89, pentru că studenţii se trezesc cu studiile lor în altă dimensiune, în alt Matrix, şi înţeleg că nu pot fi ceea ce vor, acum, în România.
Închei, aş vrea eu să cred, într-o notă mai optimistă. Foarte în vogă au fost în această săptămână vizitele la unităţi de pompieri, jandarmi etc., care au reuşit prin spectaculozitatea meseriilor să-i impresioneze pe elevi şi să le dea de gândit… altfel.
Alexandru POPOVICIU, Liceul Teoretic Onisifor Ghibu, Oradea