România, perspective de a intra în topul mondial al cercetării

La Gala Cercetării Românești 2024 au fost premiați autori de contribuții științifice consistente în domenii fundamentale ale cunoașterii, precum și instituții cu aport substanțial în susținerea activității de cercetare. Premiile au fost individuale, însă, în spirit de fair-play, unii laureați s-au prezentat însoțiți de echipele de cercetare cu care lucrează. Din această perspectivă, nu a reieșit cui îi revine premiul și cum se împart valoarea acelui premiu și recunoașterea meritelor. Ministrul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Bogdan-Gruia Ivan, a caracterizat gala ca o inițiativă prin care sunt promovate rezultatele cercetătorilor români în societate. De asemenea, ministrul s-a exprimat încurajator în sensul că România face dovada că în zece ani va intra în top 10 mondial la cercetare. Cercetătorii laureați acum au fost premiați cu suma totală de 3,3 milioane de lei. Și promovarea în societate, și acordarea unor sume de bani sunt binevenite pentru domeniul cercetării, Gala Cercetării Românești 2024 dovedindu-și astfel utilitatea. Discutabile sunt palmaresul de ansamblu, conceperea și organizarea Galei.

Laureații excelenței în cercetare

Laureații cercetării românești în 2024, pe domenii ale științei, distinși cu premii care poartă numele unor personalități emblematice ale domeniilor respective, sunt:

• Radu-Emil Precup, de la Universitatea Politehnica Timișoara – științe inginerești, Premiul „Henri Coandă“;
• Marius Leordeanu, de la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București – matematică și informatică, Premiul „Grigore Constantin Moisil“;
• Mihai Ducea, de la Universitatea din București – științele pământului, me­­diu și schimbări climatice, Premiul „Grigore Cobălcescu“;
• Victoria Cecilia Cristea, de la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj-Napoca – științele vie­ții, Premiul „George Emil Palade“;
• Raluca Ioana Van Staden, de la In­­stitutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie și Materie Condensată – chimie, Premiul „Raluca Rîpan“;
• Horia Iovu, de la Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București – energie și materiale avansate, Premiul „Nicolae Vasilescu Karpen“;
• Dan-Cristian Vodnar, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca – biotehnologii, Premiul „Gheorghe Ionescu-Șișești“;
• Andrei Terian-Dan, de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu – științe umaniste, Premiul „Dimitrie Cantemir“;
• Adrian-Constantin Covic, de la Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa din Iași – medicină, Premiul „Ana Aslan“;
• Simona-Vasilica Oprea, de la Academia de Studii Economice din București – științe sociale și economie, Premiul „Mattei Dogan“.

Un premiu (cel pentru fizică, Premiul „Șerban Țițeica“) nu s-a acordat, cu explicația că niciunul dintre aspiranți nu a obținut scorul minim de 85 de puncte, nici măcar un candidat care a avut două înscrieri, pentru două lucrări.

Intrarea în elită prin autopropunere

Meritele laureaților în obținerea premiilor au o susținere solidă, cel puțin, la nivelul formalizării, având în vedere aplicarea unor criterii de evaluare în funcție de lucrări și proiecte coordonate, prezență în publicații de prestigiu, citări, clasări, indici, scor de influență etc. Evaluarea în sine a purtat girul unor experți din Academia Română, Consiliul Național al Cercetării Științifice, Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare și Inovare, Consiliul Național al Rectorilor.

În același timp, toată structura care s-a vrut a fi obiectivă și relevantă, fiind alcătuită din criterii, experți și punctaj, s-a dovedit șubredă încă de la bază, deoarece candidatura la premii s-a făcut prin autopropunere, pe bază de cerere. Ca ur­mare, într-un cadru declarat al elitei confirmate, a arătat de-a dreptul prost, periferic, repetarea cuvântului „cerere“, drept cale de acces la premii și recunoaștere: „cerere de premiere“, „cereri de premiere depuse“, „evaluarea cererilor de premiere“ etc. Asemănarea cu „selecția pe bază de concurs de dosare“ nu poate fi evitată. Prestigiul unui premiu se evaporă când premiul este cerut, nu acordat de o in­­stanță autoritară intelectual. Un aspirant la evidențiere într-o gală a elitei se presupune că are o notorietate și aportul în domeniu îi este recunoscut, el urmând acum să beneficieze de o reconfirmare într-un cadru al evidențierii valorilor, nu de o prezentare de felul „cunoscutul ­cercetător (sau profesor, savant etc.)… Cutare“ ori „X, un apreciat om de știință“.

Progresul de la un an la altul sau performanța de ansamblu?

Chiar și cu o asemenea deschidere (chit că arată a simulacru de obiectivitate), numărul de candidați a fost restrâns: numai trei pentru un domeniu (științele vieții), patru pentru altul (energie și materiale avansate), chiar și un domeniu cu un singur candidat (biotehnologii), cei mai mulți, opt, fiind înscriși la matematică. Să fi fost de vină ezitările între calitatea de candidat și perspectiva unui premiu substanțial și calitatea de membru în vreo comisie de evaluare? Mai degrabă, cauza înscrierilor puține numeric este de găsit în pripa în care au fost eșalonate etapele ga­­lei, această grabă constituind o altă do­­vadă de seriozitate îndoielnică în organizarea galei: candidații au aflat despre oportunitatea participării la gală și au avut la dispoziție pentru înscriere doar trei săptămâni (18 ianuarie-9 februarie), iar evaluatorii au avut o săptămână pentru stabilirea laureaților, în condițiile prezentării unei documentații stufoase (19-27 februarie). Or, o gală dorită a reprezenta încununarea unei creații de cercetare (sau, în orice caz, recunoașterea unei etape convingătoare) greu poate ea însăși să fie credibilă printr-o anunțare, organizare și desfășurare pe etape în doar ceva mai mult de o lună de zile. În aceste condiții, se pune întrebarea ce marchează Gala Cercetării Românești: progresul de la un an la altul? performanța de ansamblu?

Universitățile domină topul cercetării

Aproape toate premiile (nouă din zece) au fost acordate unor reprezentanți de universități. Un singur institut național de cercetare-dezvoltare este reprezen­tat la nivel câștigător. Prezența în cvasi-­totalitate la vârful unor mari domenii de cercetare a unor universități se petrece în condițiile în care alte contexte scot în evidență suferința universitară tocmai sub aspectul cercetării științifice: a se vedea prezențele în publicații de nivel internațional, scorurile aferente, handicapul pentru clasarea în rankinguri internaționale reprezentat de activitatea de cercetare din universitățile noastre.

„Fabrici de articole“

Poate întâmplător, poate nu, la un timp scurt de la desfășurarea Galei Cercetării Românești 2024, Asociația Cercetătorilor Români Ad Astra și-a exprimat public poziția „privind încălcările tot mai frecvente ale eticii academice în publicațiile științifice“, exprimându-și „profunda îngrijorare față de tendința de escaladare a încălcării eticii academice în publicarea articolelor științifice. Două aspecte în acest sens ies în evidență, și anume: a) frecvența tot mai mare și «inventivitatea» formelor de fraudă în publicare și b) practica alarmantă de publicare a rezultatelor cercetării în stilul fabricilor de articole («paper mill»). Astfel, un număr tot mai mare de cercetători adoptă această practică incorectă, unii ajungând la performanța ca după o carieră mai mult decât modestă să publice un număr foarte mare de articole, în unele cazuri chiar și peste 100 de articole de cercetare pe an, adică un articol la ~3 zile!“.

În contextul acordării unor premii substanțiale la gala acum în discuție, este de reținut semnalarea asociației Ad Astra: „Observăm cu mare îngrijorare tendința de creștere a numărului/proporției articolelor care sunt publicate prin proceduri editoriale dubioase, străine de uzanțele curente de evaluare peer-review. Aceste proceduri, care în mod normal durează luni de zile, ajung, prin practicile fabricilor de articole, să fie realizate în câteva săptămâni sau chiar zile. Acest lucru aruncă suspiciuni serioase și justificate legate de corectitudinea și obiectivitatea procesului de evaluare peer-review. Această situație este cu atât mai îngrijo­rătoare cu cât nu numai că lipsesc măsurile de contracarare, dar mai mult, sunt premiați protagoniștii acestui fenomen de abatere semnificativă de la normele eticii academice. Astfel, stimulentele pentru astfel de practici, inclusiv recompensele bănești, au atins cote alarmante, adesea de zeci de mii de euro/persoană/an“, Ad Astra făcând și trimitere la sursa argumentării acestei afirmații: https://uefiscdi.gov.ro/premierea-rezultatelor-cercetarii-articole.

De asemenea, „Asociația Ad Astra tra­ge un semnal de alarmă privind cazurile tot mai dese de fraudă în articolele publicate de autorii din România (de exemplu, falsificarea imaginilor/figurilor în articolele publicate, fapt care pune sub semnul întrebării validitatea științifică a întregului articol). Astfel, site-ul PubPeer.com are numeroase semnalări de «articole problemă» suspectate de fraudă, un studiu recent arătând că mai mult de două treimi din comentariile și sesizările de pe PubPeer.com sunt legate de un anumit tip de abatere, în principal despre manipularea imaginilor“ (https://asistdl.onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/asi.24568).

Asociația cercetătorilor afirmă că, „în România, această tendință îngrijorătoare s-a manifestat sub diferite forme, câștigând din nefericire un avânt semnificativ în ultimii ani. Din păcate, universități și instituții academice din țară susțin publicarea de articole, indiferent de calitatea manuscrisului și de seriozitatea revistei căreia se trimite spre publicare manuscrisele“. Referirea vizează inclusiv „articole publicate de unii dintre membrii activi ai Academiei Române“.

Legătura celor susținute de Asociața Ad Astra cu Gala Cercetării Românești 2024 este susținută astfel: „Ministerul Cercetării, Inovației (sic!) și Digitalizării (MCID): «Gala Cercetării Românești», eveniment menit să întinerească cercetarea românească, a recunoscut din păcate cercetători cu tendințe de a publica în edituri dubioase, precum MDPI. La ultima ediție a acestui eveniment, Asociația Ad Astra a observat că o minoritate de certe valori a fost complet eclipsată de o majoritate de false valori în cercetare și pentru care calitatea e egală cu numărul de articole de tip «nu-contează-unde-publicăm-și-ce-publicăm». Acest lucru ridică îngrijorări serioase cu privire la crite­riile utilizate pentru acordarea și recunoașterea contribuțiilor științifice la nivel național.“

Situația descrisă este pusă în legătură de către Ad Astra cu finanțarea precară a domeniului cercetării românești: „Cu o alocare de doar 0,12% din PIB pentru cercetare-dezvoltare în 2022, comparativ cu media Uniunii Europene de 0,74%, România se confruntă cu cel mai scăzut nivel de finanțare a cercetării din cadrul UE. Această subfinanțare cronică, printre alte consecințe negative, a dus la o deteriorare semnificativă a mediului de cercetare, la o emigrare masivă a talentelor științifice și din păcate și la apariția fenomenului «paper mill». Având în vedere aceste evoluții, Asociația Ad Astra îndeamnă la acțiune imediată din partea tuturor părților interesate din comunitatea științifică românească, inclusiv universități, Academia Română, MCID și institutele de cercetare. Solicităm un efort colectiv pentru a opri aceste tendințe îngrijorătoare, care nu numai că subminează integritatea cercetării științifice, ci și creează un precedent periculos pentru generațiile viitoare de cercetători.“

Articol publicat în nr. 51-52 al revistei Tribuna Învățământului